14,286 matches
-
mă plesnise, își tot cerea scuze pentru incident (de parcă eu aș fi mușcat-o de degete și m-aș fi rănit în inel) și se bucura aflând că sunt un elev bunicel, căruia nu-i strica să-și dea un pic mai mult silința. Profesoara de fizică, mi s-a părut deodată, semăna cu tipa aia (Ioana Domșa) care ne privea de la capul patului lui tata și asculta împreună cu noi, mereu, teatru radiofonic pentru copii. Iar cu el, v-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aripi), pe care să le trimită la păscut lumină într-un plai ca o grădină. Era treaba ei de Patrie și cu chestii din astea e bine să nu-ți bați prea tare capul. Ce mi se mai pare un pic aiurea e că la grădiniță nu ni s-a vorbit niciodată despre Cristos care, dacă e să dau crezare statisticilor, e prima ființă zburătoare din acest roman. Poate că pe el, pe Cristos, nu-l făcuseră șoim (Coșuță a omis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și izbeam cu ciocanul, zgomotul era asurzitor, casa scării vuia ca o hală industrială, când, deodată, în plină străduință a mea de-a vedea încuietoarea cedând, s-a petrecut un lucru neașteptat, am auzit înăuntru o voce de femeie, un pic mirată, întrebând „e cineva?“ și am văzut-o pe mama apărând în cadrul ușii, cu cel mai nevinovat chip din lume. În spatele ei, s-a ivit imediat un nene scund și îndesat, desculț, în maiou și în pantaloni kaki, care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din apartamentul 40 și, în sens mai larg, din familia maică-mii, însă eu îl bănuiesc că uneori, când se închidea lung timp în baie, își injecta în venă cerneală Pelican, ca să i se albăstrească și lui sângele, măcar un pic. E totuși incert ce se petrecea în baie, bănuiala e bănuială, iar adevărul e adevăr, tot ce pot să descriu cu mâna pe inimă este că atunci când intram după el (și eram obligat s-o fac, dimineața, fiindcă altfel întârziam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
întotdeauna adevărate și că troleibuzele se pot transforma în bizoni. Semnificația sanctuarului acela, despre care Radu credea cu tărie că semnalează prezența, poate în vreo movilă de pământ, poate în vreo scorbură neștiută, a lui Manitu, am aflat-o un pic mai târziu, după ce ne-am dezmeticit cât de cât din transa hipnotică și încremenirea lucie, și, cu inima tropăind bezmetică, am găsit melcii și scorbura furnicilor. Întotdeauna crezusem despre furnici că nu merită nici cea mai mică atenție și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nervoasă. O scrofulină cu capsa pusă. Îndemnată de agitația vorace a milioane de celule hămesite, Întotdeauna apuca cea mai mare bucată din orice-i cădea În mînă, chiar dacă era plină pînă-n gît și nu mai putea decît să ronțăiască un pic din chestia respectivă. Firește, Îți tăia definitiv pofta de mîncare dac-o vedeai. Așa că, vă asigur, a optat pentru cel mai mare volum din preajmă. Uneori, Îmi place să cred că primele clipe ale luptei mele pentru existență au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îmi scot telescopul, focalizez, apoi focalizez din nou - și nu reușesc să deslușesc aproape nimic. CÎnd mă gîndesc la această perioadă petrecută alături de mama, nu-mi vin În minte decît cuvinte. Mă concentrez atît de tare că mai am un pic și leșin, și tot nu reușesc să pescuiesc nimic În oceanul amintirii decît o formă fără contur și cuvintele prea puține țîțe - asta, și un miros greu de rumeguș-și-bere, ca Într-o speluncă ordinară. N-am avut parte să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de mîncare. Casa lui, ce mai rămăsese din ea, era foarte Întunecoasă și friguroasă, așa că acest băiețaș Își petrecea cea mai mare parte a timpului stînd În fund pe trotuar, la adăpostul unui perete luminat de soare, unde era un pic mai cald. Stătea acolo ore Întregi În fiecare zi și visa la mîncare. Strada din fața casei avea o gaură mare În mijlocul ei, acolo unde căzuse bomba. Oamenii o acoperiseră parțial, Însă tot nu fusese astupată de tot și, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Înghit fără probleme. Din nefericire, hîrtia mestecată Îmi lăsa un strat lipicios În gură și pe limbă, ce dura cîteva ore și mă făcea să plescăi din buze Într-un mod nu tocmai plăcut. Am Început Încetișor, azi mestecînd un pic, mîine un pic, dar la scurt timp devenisem deja total dependent și, În doar cîteva zile, reușisem să bag la ghiozdan atît de mult din patul comun că ici și colo se vedea betonul peretelui din spate. Asta a provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Din nefericire, hîrtia mestecată Îmi lăsa un strat lipicios În gură și pe limbă, ce dura cîteva ore și mă făcea să plescăi din buze Într-un mod nu tocmai plăcut. Am Început Încetișor, azi mestecînd un pic, mîine un pic, dar la scurt timp devenisem deja total dependent și, În doar cîteva zile, reușisem să bag la ghiozdan atît de mult din patul comun că ici și colo se vedea betonul peretelui din spate. Asta a provocat niște fricțiuni deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În lumea cea mare Încă nu era o foame de cunoaștere. Am Început cu rafturile cele mai apropiate, cele de sub FICȚIUNE, lingînd, ronțăind, savurînd și În cele din urmă mîncînd, uneori În jurul marginilor, Însă de obicei oriunde puteam deschide un pic copertele, pînă În mijlocul cărții, asemeni unui burghiu. Preferatele mele erau edițiile Modern Library și, ori de cîte ori aveam posibilitatea, pe ele le alegeam, poate datorită logo-ului lor - un alergător cu o torță. Așa mă vedeam cîteodată, un Alergător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
raze de lumină ce se strecurau prin podea, dinspre prăvălia de dedesubt. Cu multă vreme În urmă, cineva - nu un șobolan - tăiase o gaură mare și rotundă În tavanul prăvăliei pentru a fixa o lampă, care fusese apoi instalată un pic descentrat, lăsînd de-a lungul marginii acesteia o fantă Îngustă, ca o semilună. M-am apropiat cu mare grijă de crăpătură și m-am uitat În jos, la Încăperea de dedesubt. Chiar sub mine se afla un birou uriaș Înțesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ar fi trebuit să fie mai surprinsă decît mine. Mă așteptam să se chircească sau măcar să caște ochii de uimire ori să fie uluită În vreun fel, și am fost șocat s-o văd că pur și simplu miroase un pic aerul și o ia la trap după mama, de parcă era absolut normal să pășești pe Jupiter. CÎt despre mine, eu Încă mă aflam la adăpostul relativei mele ignoranțe, și doar o vagă neliniște Începuse să roadă ușor la marginile minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
poate de solemn. (La vîrsta aceea, Încă mai aveam dificultăți În a distinge solemnul de sanitar.) Prima dată, am explorat marginea unui bazin oval pe jumătate plin cu apă, cu interiorul vîrstat cu pete maronii, după care am ronțăit un pic dintr-un sul de hîrtie igienică albă și moale prinsă Într-un suport, pe peretele de lîngă el - avea gust de Emily Post. De acolo am putut să sar pe altarul cel Înalt, care s-a dovedit a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și indică prezența - și cum aș putea s-o neg ? - unei „tendințe de a forma atașamente puternice față de alții” și o „Înclinație către desfrîu și apetit carnal”. În fine, ca să vedeți că pînă și un craniu e capabil de un pic de ironie, am la tîmple niște mici cute, binecunoscut rezultat al fluxului și al refluxului Speranței irepresibile. Uitîndu-mă peste marginile Balonului, am făcut o hartă exactă a dealurilor și a văilor de pe bostanul lui Norman. Întipărite pe el, limpede ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Rubaiatele lui Omar Khayyám), „ Această carte mi-a fost dăruită de scumpa mea răposată Violet Swain, pe vremea cînd aveam amîndoi șaptesprezece ani (În De veghe În lanul de secară), „Lui Mary, fie ca această carte să-i aducă un pic de alinare” (În Predici de John Donne), „Doar ca să-ți amintesc de cele două săptămîni de rai italienesc” (În Pietrele Veneției de Ruskin), „Nebunia e doar geniu neînțeles - roagă-te pentru mine” (În CÎntecele inocenței și ale experienței de Blake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
roșu și miros de țeavă de eșapament - să iasă plutind din seiful deschis pentru a se topi În mirosul de cafea ce se ridicase la tavan. Iar eu mă gîndeam, bietul Norman, are și el nevoie să se defuleze un pic. Ceea ce arată că, Înainte chiar de a-l Întîlni pe Jerry Magoon, aveam deja porniri revoluționare. Arată, de asemenea, că mă făceam că nu observ că, În afară de faptul că se defula și el un pic, Norman mai făcea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nevoie să se defuleze un pic. Ceea ce arată că, Înainte chiar de a-l Întîlni pe Jerry Magoon, aveam deja porniri revoluționare. Arată, de asemenea, că mă făceam că nu observ că, În afară de faptul că se defula și el un pic, Norman mai făcea și o căruță de bani. Era, Înțeleg acum, un personaj amestecat. Însă, pe vremea aceea, singurul personaj amestecat pe care-l acceptam fiindcă n-aveam ce face eram eu Însumi. Toate aceste noi experiențe au provocat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca un indian. Numele lui era Jerry Magoon. Era un tip mic și Îndesat, cu capul mare. Avea nasul mic, de irlandez, o mustață lungă și pleoștită peste gura mare cu buze subțiri și ochi albaștri, dintre care unul un pic cîș. Nu știai niciodată dacă se uită la tine sau În altă parte. Și era mereu Îmbrăcat cu același costum albastru șifonat, cu cravată neagră tricotată. Acest lucru Îi dădea o Înfățișare ciudat de contradictorie, dat fiind că, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dragoste. Și așa a Început - și s-a petrecut, chiar dacă a durat doar atît de puțin - unul dintre cele mai fericite momente din viața mea. Acum eram sigur că nu sînt singur pe lume. Aparțineam cuiva. Am mai ronțăit un pic. În toate lunile mele de căutat prin gunoaie, Rialto nu-mi oferise niciodată o asemenea hrană de vis. Era moale ca jeleul, crocantă ca floricelele de porumb și avea, așa cum am zis, o aromă delicioasă și stranie. Am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
floricelele de porumb și avea, așa cum am zis, o aromă delicioasă și stranie. Am Încercat să-i dau un nume și m-am oprit asupra celui de Normans, ca În „O cutie de Normans, vă rog”. M-a amărît un pic faptul că, dat fiind că Încă Îmi mai era greață de la intoxicația cu crenvurșt, n-am putut să iau mai mult de cîteva guri. După asta am adormit chiar acolo, În Balcon. Am visat că dansam cu Norman. Eram Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am fost În stare. A doua zi dimineață m-am simțit și mai rău. Eram amețit și aveam o tuse dureroasă și un vîjÎit În urechi, ca o apă care curge năvalnic. M-am dus și am mai mîncat un pic din mîncarea primită În dar și m-am simțit puțin mai bine. Însă pe seară mi-a fost iarăși rău și eram atît de slăbit Încît să fac cîțiva pași era ca și cum aș fi urcat pe munte. Nu băusem nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
drept pe o treaptă, apoi aducîndu-l alături de el și pe stîngul, ca un copil, m-a purtat trei etaje, pe scările scăldate În beznă. Mustața i se ridica și cobora la fiecare respirație, și la fiecare palier ne opream un pic să ne tragem sufletul. La fiecare etaj erau cîteva uși. Toate erau vopsite În maro, cu excepția celei a doctorului Lieberman, care era verde, și toate aveau În partea de sus cîte un gemuleț de sticlă mată. Camera lui Jerry se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ușa, deschizînd-o cu talpa, și am intrat. M-a așezat cu grijă pe pat, scoțîndu-și brațul din mînecă atent, ca să nu mă zdruncine, și mi-a aranjat puloverul Într-un fel de culcuș În jurul meu. Apoi l-a dat un pic mai În jos Într-o parte, ca să pot vedea În jur fără să ridic capul. Odaia nu era prea mare și, la o primă vedere, părea că funcționează În primul rînd ca magazie. În afară de mobilă - un pat cu ramă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bărbie. Piciorul mi s-a vindecat destul de repede și, la sfîrșitul săptămînii, am putut să-mi las iar greutatea pe el. Și, după alte cîteva zile, abia dacă mă mai durea, deși a rămas strîmb, și de-atunci merg un pic șonticăind. A șonticăi e un cuvînt drăguț. Este exact așa cum sună. N-am fost niciodată genul sportiv, și nu mă deranja prea tare faptul că am o mică infirmitate fizică. Mi se părea chiar că Îmi dă așa, un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]