25,044 matches
-
parte, pe acest modul, cu intenția declarată de a identifica mutațiile de interes estetic și redistribuirea accentelor filosofico-doctrinare, ar putea scoate în evidență aspecte extrem de interesante. Pe lîngă datele sale ereditare, pe lîngă acea ,,presiune originară" a dublei tentații Orient-Occident, pictura de șevalet din România a suportat și succesive ,,presiuni de context", acele intervenții brutale născute din convulsiile istoriei mici și din bovarismele pseudoteologale de natură ideologică și politică. Generații la rînd, începînd cu acelea interbelice și sfîrșind cu cele născute
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
include în același timp semnele relaxării morale și dovezile certe ale funcționării limbajului. Generația de artiști care se afirmă la începutul acestui interval evolueză într-un sens invers decît predecesorii săi și reconectează limbajul la nevoile firești de exprimare ale picturii; ea face acest lucru atît prin recuperarea valorilor interbelice, cît și prin deschiderea spre valorile europene, în măsura în care acest acces este posibil. Pionierii acestei desprinderi de realismul socialist, la început mai timid, apoi din ce în ce mai ferm, renunță la iconografia oficială, părăsesc imaginile
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
Îl așează la locul lui modest pe prea plinul de sine Duiliu Zamfirescu, deși apreciază ciclul său romanesc, clasiciste, cu deosebire Viața la țară și Tănase Scatiul. Și nu uită să observe că prozatorul a izbutit, înainte de Rebreanu, să realizeze pictura stărilor de mulțime. Exagerat cu totul este, în continuare, locul ocupat de prezența lui Vlahuță ca scriitor. Trec peste proza leșietică și "duioasă" a lui Brătescu-Voinești și peste cea a sămănătoriștilor minori pentru a constata că în Sadoveanu a văzut
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
de ansamblu a fenomenului, ignorînd o importantă componentă a realității noastre artistice. Dacă Salonul... ar fi fost conceput pe genuri, așa cum era cel interbelic, și secvențele sale s-ar manifesta în succesiune, atunci omisiunea ar putea fi justificată, dar cînd pictura, sculptura, artele decorative etc. sunt împreună în același moment și în același spațiu, întrebarea privind absența celorlalte genuri este una legitimă. întrebare la care se va primi un răspuns în cadrul edițiilor viitoare, pentru că, în mod sigur, această acțiune are toate
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
Lidia Vianu Născut la Budapesta în 1948, George Szirtes s-a refugiat cu familia în Anglia în 1956 și a crescut la Londra. A studiat artele plastice - pictura - și acum predă arte plastice, istoria picturii, creative writing. A început să publice în anii 1970. A obținut numeroase premii importante pentru poezie și a fost tradus în mai multe limbi. LIDIA VIANU: Când mă gândesc la poezia ta îmi
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Lidia Vianu Născut la Budapesta în 1948, George Szirtes s-a refugiat cu familia în Anglia în 1956 și a crescut la Londra. A studiat artele plastice - pictura - și acum predă arte plastice, istoria picturii, creative writing. A început să publice în anii 1970. A obținut numeroase premii importante pentru poezie și a fost tradus în mai multe limbi. LIDIA VIANU: Când mă gândesc la poezia ta îmi vin pe dată în minte William Blake
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
dată în minte William Blake și Alasdair Gray. Blake pentru că făcea gravuri și poezia lui avea atât de multe elemente vizuale (chiar dacă ele diferă total de arta ta, de început de mileniu trei, mai legată cred de film decât de pictura tradițională). Gray fiindcă e și el pictor și în același timp autorul unei distopii remarcabile. întreaga ta poezie de până acum e o blândă distopie, dacă noțiunea există. Creezi o cascadă de imagini care se combină de la sine. Ești nu
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
prima clipă când am citit un poem cu adevărat, am știut că vreau să fiu poet, iar acum aveam prilejul să fiu și pictor. Nu prea s-au bucurat părinții mei, dar am urmat facultatea de arte plastice, și anume pictura. Pe când eram student am cunoscut-o pe soția mea, Clarissa, pictor și ea (ea încă pictează), m-am îndrăgostit și am trăit o profundă revelație religioasă, creștină. M-am căsătorit și m-am botezat (prin scufundare totală) în același an
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Așa cum spui, 'blândețea' e o constantă, chiar dacă există momente de violență sălbatecă în unele poeme, uneori chiar în tonul poetic. Un Desperado e în general dizlocat. Ești dizlocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua oară de la pictură la poezie. E dizlocarea, în cazul tău, izvor de încordare ori un bun punct de pornire pentru poem? Produce ea încordare? Mă gândesc la autori cum ar fi Ishiguro, Rushdie, Lessing, Ondaatje. Dizlocarea e o rană fertilă pentru ei, din
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
și romantică, a conștiințelor moderne de a-și regăsi și exersa libertatea pe spații expresive pure, necenzurate și nesupuse unei ordini artificiale de către normele abstracte ale pedagogiilor academiste. Dar, dincolo de posibile apropieri și de repertoriile comune ale unui interval dat, pictura Wandei Sachelarie se identifică limpede și pregnant. Chiar dacă unele dintre temele sale pot fi regăsite, în perioada inter- și imediat postbelică și în zona de interes a altor artiști din generații apropiate, în special în repertoriul unor pictorițe ca Magdalena
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
Nona Ciobanu. Deși amplasat la stradă, locul este ferit de zgomotul și trepidațiile diurnului. Tinerii își cumpără bilet pentru spectacol iar eu mă plimb prin cele cîteva săli: sobe frumoase și calde, camere înalte, boierești, cai verzi pe pereți, o pictură murală a tinerei Anca Benera. Și zîmbetul modest, dar fericit, al Nonei Ciobanu. Tinerii voluntari sînt plini de solicitudine, doamna Tavitian își așteaptă cîțiva invitați. Este o intimitate plăcută și discretă. Spectacolul Orgasm este practic un monolog stratificat în care
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
fără crispări, construind cel mai fascinant spectacol al comunicării și al solidarității din spațiul nostru cultural. Peste trei sute de țări și peste o mie două sute de lucrări s-au regăsit, în cadrul actualei ediții, în sala de expoziții a Coloniei de pictură de la Baia Mare, iar la Galeria filialei UAP s-au întîlnit, cu același firesc, dar într-o formulă mult mai cuprinzătoare, premianții ediției precedente: Leo Ray (Israel), premiul I, Ana Lisboua (Brazilia), premiul II și Hachmi Azza (Germania), premiul III. Așezat
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
în dicționare și repertorii care privesc arta elvețiană contemporană, precum și în Dictionnaire biographique de l'Art Suisse du XV-ème siècle jusqu'à nos jours. Prin structura sa intelectuală și prin natura sensibilității sale, Alexandru Trifu este un cercetător în spațiul picturii și al vizualității, în general. Creația artistică nu este pentru el doar un demers unilateral, o relație stabilă cu o lume fixată ferm în cadrele ei fizice și simbolice, ci o continuă stare de investigație, itinerariul unei interminabile procesualități. Genurile
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
și simbolice, ci o continuă stare de investigație, itinerariul unei interminabile procesualități. Genurile consacrate ale artelor plastice își dezvăluie mereu precaritatea în fața unei asemenea atitudini și sînt mereu pregătite să-și redefinescă sensul și identitatea. Pe nesimțite, grafica irumpe în pictură, tușa senzuală se resoarbe în grația linearității, bidimensionalul capătă volum și-și redobîndește cea de-a treia dimensiune sau, dimpotrivă, obiectul de-a gata, coborît direct din reveriile lui Duchamp, își neagă toate determinismele originare, funcționale și estetice deopotrivă, și
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
aferent, forțele autentic democrate - atît de explicabil anemice după jumătatea de secol comunist - ar fi reașezat țara pe cursul firesc deturnat după război. N-a fost să fie. Și - din păcate, și cu voia noastră - ne aflăm aici. Iar în legătură cu... pictura, țin să-l asigur pe cel ce mă interpelează (candid) că, deși nu-mi surîde rolul de "artist cetățean", oricum definitiv compromis mai ieri, nici pe cel de mormăitor pe la colțuri de atelier nu-l agreez. Cînd, în clipa tragediei
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
și foișorul de sub zidul cetății destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt Centru Pompidou ar ieși din pieritul ciclop sub mintea ordonată a unui mare inventiv! Ce minunat atelier de pictură ar putea deveni dubiosul foișor! Întîi sfințite, bineînțeles.) Strada. Asist, într-o piațetă venețiană, preț de cîteva minute, la dezafectarea unui panou electoral. Se consumase un scrutin municipal (afișele fuseseră expuse doar trei zile), iar acum, fulgerător, un echipaj profesionist
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
Pavel Șușară În acest spațiu al ficțiunii securizante și al abstracțiunii morale, Eustațiu Stoenescu poate să facă, fără a da senzația vreunei slăbiciuni sau problematici predilecte, orice: portretistică, compoziții, peisagistică naturală și citadină, naturi statice, pictură bisericească etc. în cele mai variate stiluri și maniere: academiste, pleneriste în sens larg, intimiste, tașiste, impresioniste, spaniole, grigoresciene, andreesciene, luchianiene, amaniene și chiar tonitziene. Această bogată putere de acoperire, în măsură să satisfacă nenumăratele orizonturi de așteptare ale timpului
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
apropiat, J.-P. Laurens, cu toată reputația lui pedagogică, trăia în incontinente reverii medievale pe care le și oferea publicului sub forma unor impozante compoziții istorice. Nu e greu de presupus că trecerea lui Stoenescu de la sumarele lui exerciții de pictură de pînă atunci - pe jumătate superficiale prin absența unei supravegheri calificate, pe jumătate sentimentale și cu miză minoră prin raportarea la grigorescianismul tardiv - la marile compoziții istorice, cu bărbați celebri, cu bătălii crîncene și cavalcade amețitoare, nu a fost tocmai
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
zis să aleg ceva la Iași, oraș mirific pentru dorohoianul neieșit încă în lumea mare și atît de apropiat de emblematicul Dorohoi. Și pentru că, în clandestinitate, mai comisesem mici incesturi literare, am ales literele. Deci, prima intenție a fost tot pictura. Da. Cum te naști... Dovadă: după absolvire, nu m-am dus la catedră. Am intrat în gazetărie (dacă se poate numi așa corcitura aceea din anii '60). Trădînd catedra... Trădînd în favoarea primei iubiri, pînă la urmă. Circumstanță atenuantă, nu? Aș
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
integratoare Dorohoiul, Botoșaniul, mult rîvnitul Iași. E un fel de zonă magică: Iași, Dorohoi, Botoșani, Suceava. O mare concentrare de creativitate: Eminescu, Iorga, Enescu... Luchian, dintr-un fabulos Ștefănești, pe Prut. Ai făcut liceul la Dorohoi; în dragostea ta pentru pictură, pentru literatură sînt niște "urme" încă de-atunci? Niște profesori care te-au îndrumat în direcția dorită? Fiind, structural, un nărăvaș, reperele, modelele mele s-au conturat mai tîrziu, atunci cînd am conștientizat că fără ele nu se poate face
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
dorit, desigur, o ucenicie de genul celei practicate în atelierele Renașterii, pe lîngă marele meșter, dar n-a fost să fie. Am rămas toată viața - o spun fără emfază nătîngă - un autodidact, dar unul înverșunat și sistematic. Studii libere de pictură, cum sună în dicționare. Ai ajuns la Iași și, împotriva voinței, ai dat la Litere. Dintre profesorii perioadei, te-a marcat cineva? În anii cînd făceai facultatea, '53-'57, cred că mai erau încă marii profesori pe-acolo. Care nu
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
fi putut face muzică. Asta voiam să spun, există și muza asta în tine. Cam multe muze în același trup, nu? Dă-mi voie să-ți spun că deja coexistența - e adevărat pașnică - în ființa mea a celor două muze, pictura și scrisul, atît de antinomice, e trăită ca o dramă. Nu de puține ori dureros-dihotomică. Prin neadecvare. Cele două persoane - ca Voltaire cu bunul Dumnezeu - se salută dar nu-și vorbesc. Sau frăsuirea lui Faust: Ah, două suflete-mi sălășluiesc
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
fost "Cronica". Printre cofondatori numărîndu-te. Noua apariție, la vremea aceea, era o "supapă"; știu că-l publicați pe Noica, ieșit din închisoare, pe mulți alții ținuți deoparte pînă atunci. Era o altă lume. Mă simțeam fericit. Febril-fericit. Puteam practica - nestingherit - pictura, scriam, călătoream. Flanam, pur și simplu. Începuseși să publici cărți. Mă uit pe ultima copertă a cărții de la Polirom, de anul trecut, și citesc: Arlechin în iarbă (1977), Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), Madona cu gîtul lung
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
personală și nu la Iași, ci la București. Asta însemnînd că aveai deja o oarecare cotă. Aveam participări la Bienalele de la Dalles, cele care îmi și hotărîseră intrarea în Uniunea Artiștilor Plastici. Eram convins că Iașii sînt un oraș hărăzit picturii, aici poți foarte bine lucra în liniștea locului... în care nu se întîmplă nimic, dar marfa să ți-o vinzi la București. Mi-am făcut aproape o regulă din a deschide expoziție la București, apoi, aceeași expoziție și la Iași
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
într-un nucleu, pe care să-l și numești. În ce mă privește, am alternat expoziția în sine, ne-numită, cu cea intitulată. O prefer, evident, pe prima. Cea care rezistă doar prin substanța ei intrinsecă, nu adjuvată tematic. Pentru că pictura mea poate trăi foarte bine în specificitatea ei formală. Fiind o pictură modernă, "decorativă", "ambientală", ea e destinată expoziției. Nu tabloului. Eu nu pictez un tablou. Pictez o expoziție. Expoziția ca o compoziție, ca un tablou. Orchestrată ca atare. Ceea ce
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]