2,508 matches
-
el pretențios, desprins din sentințele altor timpuri, și înviat cu neologisme, pînă acolo încît nu se înțelege. Ceea ce nu neapărat deranjează, în jocul de sonorități exotice, avînd o melodie care nu ține seama de sens, din, bunăoară, Lacul: "Arbuștii nopții picură amomul./ Pe clin, un subaquatic lampadar/ Strecoară'n pâcle despletite cromul,/ Avar, pe fiecare nenufar.// Jocul privirilor începe lin./ Sub stratul suprafețelor de var,/ Meduze, în seraiu ultramarin,/ Adună sticle sparte de fanar.// Paloarea și-a pierdut prin brume șalul
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
Marea majoritate știu să facă deosebirea între putere și opoziție, nu sunt anarhiști sau oameni anti-sistem. Pe de altă parte, sigur că există între protestatari oameni care resping în ansamblu clasa politică, în mare parte și fiindcă li s-a picurat acest lucru", a comentat Orban, la Realitatea Tv. "Eu am stat liniștit o bună perioadă de vreme până când am fost înconjurat literalmente de un grup de revoluționari care mi-au imputat toate lucrurile din lumea asta, în mod vădit cu
Orban: Există între protestatari oameni care resping clasa politică () [Corola-journal/Journalistic/46378_a_47703]
-
La 4 dimineața mi-a mărturisit că se culcase cu Edith de cinci sau șase ori de-a lungul celor douăzeci de ani de când o cunoștea. Culmea ironiei! Am comandat pui din același loc și, cu degetele unsuroase și sosul picurând pe linoleum, am discutat despre biata mea soție strivită. De cinci sau șase ori, din pură prietenie. Puteam oare să rămân undeva la înălțime, pe muntele sfânt al experienței, la mare distanță și să aprob printr-o delicată înclinare a
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
vinde ouă. Una dintre ele s-a apropiat de cruce și I s-a închinat lui Hristos, cerându-I iertare în numele celor care L-au răstignit. În timp ce ea se ruga având în mână coșul cu ouă, din rănile Lui au picurat câțiva stropi de sânge și astfel femeia s-a trezit cu câteva ouă vopsite în roșu. De atunci, în ajunul Paștelui, tot neamul acelei femei (și apoi lumea întreagă), mai spune legenda, a păstrat obiceiul de a vopsi ouă în
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
poezie. E dizlocarea, în cazul tău, izvor de încordare ori un bun punct de pornire pentru poem? Produce ea încordare? Mă gândesc la autori cum ar fi Ishiguro, Rushdie, Lessing, Ondaatje. Dizlocarea e o rană fertilă pentru ei, din ea picură proza. Dizlocarea ta e cu mult mai discretă. Ți se pare că ai ceva în comun cu ceilalți scriitori dizlocați? Iată o întrebare la care din interior e foarte greu de răspuns. Sunt convins că dizlocarea e esența poeziei mele
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Budapesta e utopia dar și distopia ta. Amintirea nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, ' Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur.' Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică la tine lunecă printre degete și refuză să prindă rădăcini în cuvinte. Te împiedici în culori și forme, alegi vorbele cele mai retrase, inofensive, chiar fragile, iar ca rezultat ne inițiezi în dezastru. Cum ți-
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
OK. Nici o problemă. Sigur. Plouă. Atât de dulce, atât de solid. În grădină cele mai mici pojghițe de pământ, de sub salată și de sub frunzele de fasole înclinate, găurite de cărăbuși, se închid la culoare, murate, frunzele de deasupra lor sclipesc, picură în lumea vegetală ce împărtășește pretutindeni secretul ploii. Rabbit își ia ochii de pe chipul încăpățânat și posomorât a lui Nelson și se întoarce la revista lui. Cel mai bun tip de prăjitor de pâine cvadruplu, citește el, este cel cu
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
o identitate sacrală precum în Egiptul antic, în India, în China? Nu e imposibil: „pe scurt/ era un zeu imprecis/ cumsecade”. Finalul poemului are un caracter criptic, întrucît autorul ne aduce la cunoștință că „din motanul meu/ a început să picure apă// cu o singură picătură/ poți întemeia un deșert// așa - ca un secret/ între pleoape”. Ceea ce s-ar putea interpreta ca o trimitere la acel ritual asiatic în care pisica e adorată ca o aducătoare de ploaie... Eleganta carte a
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
pînza păianjenilor/ groasă ca sacul, păduchii vor încolți pe găini/ înflorind năpraznice roade/ în porci se vor împotmoli șobolanii/ toate se vor surpa ca frunzișul de toamnă/ și casa noastră va fi mai pustie ca ramura singură/ sub licărul stelelor picurînd/ din întunecate înghețuri" (Plîngerea diacului Ion din Dragomirești în sbornicul de pe Valea Izei). Sufletul țărănesc al poetului se pronunță astfel în grafia lui aspră, parcă săpată în lemn, așternînd ornamente macabre. De reținut că nici măcar motivul femeii, îmbietor prin excelență
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
furate, bursa de zvonuri și de bancuri. * O curte cu grilaj, o poartă înaltă de fier forjat prevăzută cu un lacăt gros și cu trei găini albe la distanțe destul de mari una de alta, ciugulind și cu o cișmea ce picura în mijlocul curții puștii. * * * Bătrînii care treceau pe lînga cinematograful Patria, unde rula filmul Golgota. - Asta e alta Golgotă, nu aia pe care o știm noi, spusese încet unul către ceilalți doi, care nu ziseră nimic, privindu-l cu nepăsare. * * * 1
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
felul de nume - elev, student, profesor, autor și altele, colateralele lor -, încât nu se prea vedea. Așteptam să vină vremea nu să n-o ascund; s-o arborez. T îmi povestește cum în familia Sandei toți cei cinci copii au picurat la pian, când le-a venit rândul, Eine kleine Nachtmusik. N-am ajuns până acolo. Cu degetele boante, și năzuința la cota zero, m-am oprit la „Czerny împreună, mai departe separat. Tot să înveți mai bine. Nu știi deloc
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
cel mare în care se fierbea mâncarea pentru animale era acolo și el, precum și kang-ul încăpător pe care se înghesuiau cei șase fii ai lui Feng. Petrecusem și eu câteva nopți pe acest kang, în toiul iernii, când apa care picura îngheța pe loc. Cei din familia Feng trăiau ca vai de capul lor, n-aveau pături, și cel bătrân nu prididea să tot îndese pe kang paie ca să ne apere de frig. Kang-ul așa de încins ca o tigaie de
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
sărate/ lăsând scrierea poemului pe altădată// (...) îi înțeleg pe poeții care verifică aciditatea paharului de Cola/ și amână, amână, amână scrierea poemului/ până abdomenele umflate ale politicienilor/ se dizolvă pe micul ecran/ până ștoarfele de la taxe & impozite/ nu le mai picură în auz/ până nu mai simt în dinți zgura metropolei:/ aluminiu, heroină, plumb// îi înțeleg foarte bine pe aceia pentru care poetul e un pai/ ce înghite/ oxigen & sinecuri" (Ffwd: împotriva poeților). Asemenea tonalități de poet revoltat, expectorându-și disprețul
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
ceva de neprețuit, pe cînd moartea este o patrie ca toate celelalte: "așadar mormîntul sălășluiește în primăvară/ atunci vei începe să sapi/ vei săpa cu înverșunare și-n jurul tău se va înalța o patrie/ peste care floarea cireșului va picura între timp/ ca o rană uitată de durere". " Mortul perfect" este în același timp imaginea inutilității și declasării poeziei astăzi (în special a celei moderniste), devenită "senzaționala istorie a sentimentului fără sentimente", și a lipsei oricăror compromisuri pentru că "nu mai
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
ebuliție deopotrivă a timpurilor și spațiilor, a organicului și anorganicului, a tuturor convențiilor conștiinței noastre e înscenată ca o himerică revanșă în fața unei fenomenologii fără sens. De menționat și reflexul profesional ce alcătuiește în marginea dezastrelor fișe clinice: "pipete pasteur picură cucuta zilei pe limbile frunzelor / alunecă formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter / într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete". (Asalt II ). Sau: "Viscerele și pieile tăbăcite, foițele de piersică / ale obrajilor sunt disecate și rearanjate sub microscop" (Text
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
ce aproape ar fi putut fi denumită regească, doar că acesta era un rege cu cuțite și satîre de bucătărie la cingătoare, cu ibrice și cratițe înșirate pe trup în loc de armură, și cu o oală mare pe cap. De pe el picura sînge proaspăt de pui, pe care și-l mînjise peste tot pe mîini și pe față și chiar și peste uneltele de bucătărie; de asemenea, luase cu el o rezervă într-o ploscă mică de piele, ca să se asigure că
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
la care o supun. Să mă lipesc de nefericit și să mă încolăcesc în jurul lui, până-și pierde aproape răsuflarea de groază, să-i susur în ureche hipnotic și lasciv promisiuni de bucurii nemaivăzute și prin limba despicată să-i picur direct în ureche un venin pur, o esență de otrăvuri combinate. Cu o primă picătură bine dozată de venin, să-i adorm conștiința și să-i strecor idei pe care să-l determin să creadă că-i aparțin. Să-și
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
și-n pizda ta se-adună toți fluturii din lume,/ Bolnavi să-ți soarbă-n trompe nectarul ce-l secreți,/ ți-ompodobește roua, ți-o bate-n groase brume/ O toamnă-mbolnăvită de-albeață pe pereți./ Ci eu, să te cutremur, îți picur din ibricul/ Cel falnic de alamă, cu ceai rusesc, lindicul!" (Sonetul IX) Sonetele sînt de două feluri: elogii (fetișiste) și fantezii erotice. Dacă Sonetul I este un imn dedicat spermei (,Nu-i alifie mai de preț/ și nici mai reavăne
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
teatru ("Der Stimmenimitator" - "Imitatorul de voci", "Der Weltverbesserer" - "Cel care îndreaptă lumea", "Der Schein trügt" - "Aparențele înșală", "Einfach kompliziert" - "Simplu complicat", "Heldenplatz" - "Piața eroilor" etc.). Sălbatic crește floarea mâniei mele și fiecare vede ghimpele care înțeapă cerul din soarele meu picură sânge crește floarea amărăciunii mele din această iarbă care îmi spală picioarele pâinea mea o Doamne floarea vanității mele care se sufocă în roata nopții floarea grâului meu Doamne floarea sufletului meu Dumnezeule disprețuiește-mă sunt bolnav de această floare
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
Groapa, Maidanul cu dragoste sau Amantul colivăresei - cele trei romane asupra cărora Georgiana Sârbu se apleacă cu precădere în teza ei de doctorat - sunt niște indubitabile reușite literare cărora le lipsește conturul vreunui orizont reflexiv. Niște drugi soioși de pe care picură zeama maidanelor urbane, pe care îi citești cu aerul că ai vizitat un ospiciu în aer liber, pitoresc pînă la încîntare și gol pînă la îngrețoșare. Un univers minor și fatal plat, derizoriu prin conflictele iscate și cleios prin patimile
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
Dar ramura de cântece-i mai grea, și dulcea-i vrajă de-nceput s-a dus. Așa și eu, mai tac din când în când, Să nu te supăr, sila amânând... .CIII Culori de fum, o, Muza mea săracă, Ai picurat în versul meu netot, Veșmânt modest, când el vorbea... să-i tacă Splendorile, să nu orbesc de tot. Iubire, de sunt mut, nu-mi face vină, Oglinda doar îți știe chipul drag. Pe lângă ea, umilă-i orice rimă, Iar stihul
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
orb/ ce pipăie formele/ sînii umflați de emoție/ nările inventariază culorile/ amprentele îngerilor" (ibidem). În schimb mirosul devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe obiecte o peliculă de isop/ miresme dense/ distilării clandestine de mirodenii/ presă pentru frunze dementă/ pe jgheaburi de trestie picură rouă/ atavică -/ zeama metafizică/ a plăcerii..." (Aiurezi). Ori: "poezia iluziei aerul îmbîcsit cu mirosuri/ interminabile/ dense/ frunza de pătrunjel un deliciu" (Dialog). Sau intelectualizat: "avangarda miresmelor/ împrumută-mi nările tale îngere/ distileriile metafizice/ să storc drojdia semantică-a nopții" (Manifest
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
soi de obligații. Nici o finalitate nu intră în jocul său care indică o transcendență coruptă, demonizată. Deviza e, aici, "inutilitatea", exprimată nu fără adaosul unui gest de groasă sfidare plebeiană: "inutile sînt toate îmi zic/ pe o coajă de pîine picură mierea de viespi/ muște fosforescente se izbesc/ de sticla ochelarilor/ tăi// o criză de nervi/ depeșa diavolului în vînt/ violoncelul vecinului s-a evaporat/ în propria-i muzică// unde este/ puterea magică a tranzacției/ false sînt iscăliturile îngerilor pe ziduri
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
este baia. Trei chiuvete care, prinse precar în perete, levitează ascunse privirilor iubitorilor de magie. Fiecare dintre cele trei chiuvete are o rozetă înțepenită sau, dimpotrivă, care se rotește în gol. Probabil cea de apă caldă. Sifonul uneia dintre ele picură într-o găleată. Un altul direct pe ciment. Cu un zgomot plăcut, de altfel. Aproape muzical. Oglinzile reflectă și ele cât de murdar pot goliciunea peretelui opus, cojit indecent de vopsea. Undeva în colț, un mop dizgrațios care, dacă ar
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
viață: „Ultimul cearșaf e încă bumbac necules/ Îl bate vântul/ și nu știe pe cine va înveli”. Întregul volum respiră aerul trecerilor micro și macroscopice, explorând prefacerile vizibile și invizibile ale ființei, fie că e vorba de viață, ereditatea ce picură de la o generație la alta sau căderile imperiilor ce rămân „doar o pată stingheră/ pe plămânul arheologului” (history channel). Paloarea este cea care le unește. Paloarea e țintuire în corp, o prăbușire în viețile netrăite ale noastre și ale altora
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]