2,469 matches
-
Îngenuncheze. „Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Bă, fraților, de ce Îmi amintește mie coleașa asta de taurul Oțel?!”. „Păi tu oi fi mâncat și de la el și știi”, făcuse Baronu. „Eu, vericule, n-am Înghițit așa ceva, da’ puteți să-mi spuneți voi cum e, că v-am picurat la amândoi În străchini. Nu vă gâdilă așa, printre dinți, vreun mormoloc?” Până să apuce păcăliții să se ridice, Vieru o și tulise: i se auzeau pașii bocănind Înfundat În bătătură, apoi pe poteca de pământ din fața curții. „Ce-aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
PIETA Durere limpede, moartea m‐a‐ntors, În brațele tale supus, aproape copil. Tu nu știi dacă trebuie să mulțumești Sau să plângi Pentru fericirea aceasta, Mamă. Trupul meu, dezghiocat din taină Este numai al tău. Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr și mi se strâng cuminți lângă claviculă. Ce bine e ! Neînțelesele peregrinări și cuvintele. Ucenicii de care ești mândră și care te sperie. Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind, Toate‐ s în urmă. Liniștită de suferință‐nțeleasă Mă ții în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
risipit odată cu seara‐n univers, și trece prin noiane de sfere aurii Ca raza lunii peste rotundele tipsii. și râul nostru are adânc mai diafan, și pare mai albastru văzduhul udeștean, De când, în ziua plină de miei și porumbei, Au picurat într‐însul, albaștri, ochii ei. Când vântul calm foșnește în satul meu natal Se‐ndeasă iarba țării să‐i facă loc sub șal; Din rădăcini când mișcă vântoasa codrii deși Se‐ndeasă plăieșite în somn și vechi plăieși. II Binevoiți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lor de ghiață ne‐ar ucide. O, cât am ispăși atunci de crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite și care împietrite au rămas !... O, vis deșert! Sub lespezile‐aceste Se află doar ciolane și țărână. De ce să m‐ amăgesc cu o poveste Dintr‐ o credință stoarsă și bătrână? 283
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
potop mă‐nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș‐atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te! și ca din cărți, trecutul fantastic mi s‐ așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderii eterne !... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te ! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la îndoială înțelepciunea. Însă pari să te fi schimbat atât de mult din omul pe care l-am cunoscut cândva. — E prea târziu, Mitsuharu. — Trebuie să vorbesc. N-are nici un rost. — Trebuie, chiar dacă nu are rost. Pe mâinile lui Mitsuharu picurau lacrimi amare. Chiar atunci, ceva se mișcă dincolo de ușa ascunsă. Poate că asasinul simțise tensionarea situației și era nerăbdător să acționeze. Dar încă nu primea nici un semnal de la Mitsuhide. Acesta se întoarse dinspre chipul înlăcrimat al vărului său. — Ai studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înainte, fără voie. Asano întrebă: — Stăpâne... ce s-a întâmplat? În clipa când fu întrebat, Hideyoshi își reveni. Aproape ca și cum s-ar fi îndoit de cuvintele din scrisoare, se sili să le mai citească o dată. Apoi, lacrimile începură să-i picure pe scrisoarea asupra conținutului căreia nu mai încăpea nici o îndoială. — Stăpâne, de ce aceste lacrimi? întrebă Hikoemon. Nu vă stă deloc în fire, stăpâne. — E o veste proastă? Toți trei își imaginau că mesajul avea vreo legătură cu mama lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Domnul! 3. Ascultați, împărați! Luați aminte, domnitori! Voi cînta, da, voi cînta Domnului, voi cînta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel. 4. Doamne, cînd ai ieșit din Seir, cînd ai plecat din cîmpiile Edomului, pămîntul s-a cutremurat, cerurile au picurat, și norii au turnat ape cu găleata. 5. Munții s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel." 6. "Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite, și călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
răsar în minte gânduri de recunoșrtință și pioșenie. Țiganca a terminat de ospătat și privește la mine cu zâmbet: --Apoi cum vă înțelegeți gândurile unul altuia și cum sporovăiți când sunteți împreună, mai rar așa oameni. Și câtă bucurie îmi picură în suflet acest lucru! --Cine n-ar asculta vorbele sfințitului părinte? --Da’ și cuvioșiei sale îi place să-ți audă gândurile rostite la ceas de taină... --Dacă mai dorești cerva, te rog să-mi spui. --A fost cu îndestulare, conașule
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cuvinte care par firești doar pentru cineva care ar fi fost de față la toate întâlnirile mele cu bătrânul. “Apoi cum vă înțelegeți gândurile unul altuia și cum sporovăiți când sunteți împreună, mai rar așa oameni, și câtă bucurie îmi picură în suflet când vă văd alături!” “Ceva e împotriva firii” - gândesc eu, dar nu îndrăznesc să-l întreb pe bătrân care-i adevărul. --Ori mi se pare mie ori nu ți-s toți boii acasă? - cade întrebarea călugărului. Surprins de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-mi privești aura arhanghelică pictată de păduri pe deasupra petalelor mele ascuțite... -Privește ochiul de gheață care mi se odihnește pe frunte! Îți poți netezi cutele sufletului în oglinda ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru, prăvălită într-un ecou răsunător din universul vorbelor regăsite în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină și are același gust sărat și leșios. O liniște se împărățește ca o noapte senină răsfățată în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fie altfel, promit“, am simțit că trebuie să ies de-acolo. M-am îndreptat spre ușa de la intrare și, cu inima strânsă, am rămas în picioare pe treptele din față, în bătaia ploii, și am privit copacii triști, din care picura apă. Avusesem de gând să mă plimb prin împrejurimi, să găsesc sala de gimnastică și să fac exerciții sau body sculpting vreo oră și ceva, dar pur și simplu nu mă putusem mișca. Ei, hai, hai, m-am mustrat singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
copilaș dulce-foc doar ca să descopăr că, de fapt, era un șobolan. Am mers hotărâtă să-i spun doctorului Billings că plecam. Dar când am ajuns la ușa care dădea către birou, am descoperit că era încuiată. încuiată! Am simțit groaza picurându-mi în vene. Eram prizonieră în locul ăsta îngrozitor. Urma să stau aici o veșnicie. Bând ceai! Am zgâlțâit clanța, așa cum fac personajele din filmele alb-negru de categorie B. Următorul pas era să bat în furca telefonului strigând „Centrala, centrala!“ —Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
exact așa cum trebuie să arate orice mireasă: are un păr întunecat, de culoarea mahonului, care e tras în spate și strâns într-un coc elegant pe ceafă, are un machiaj fără cusur, o piele de porțelan și niște diamante care picură în prelungirea fiecărui lob al urechilor. Mă învârt puțin, ca să văd dacă Mireasa Perfectă din oglindă o să se ia după mine - și sigur că ea exact asta face. Apoi își examinează trena spectaculoasă, care a fost făcută pe comandă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
inevitabilului: uriașa cacealma mondială! Sfruntarea care desfigura prezentul și care nu merita decât surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură... Cât despre băuturi, o amețea până și romul picurat în crema prăjiturilor. Dar n-ar fi putut nega plăcerea de a alinia cutiile, sticlele, spectaculoasele borcane. Privirea lucea, timidă, ca și cum obiectele acelea colorate ar fi un scut contra clisei zilnice. Fortificată, înnobilată... ca și cum ar fi redevenit o adevărată persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dinte din față. În anii ’70, în timpul punerii în scenă a operelor și baletelor sale, Doamna Mao își descrie rana actrițelor, actorilor, artiștilor și națiunii. Doamna Mao zice: Eroinele noastre trebuie să fie acoperite de răni. De răni din care picură sânge. Răni provocate prin tăiere, înțepare sau rupere, de arme cum ar fi lopețile, biciurile, sticla, bâtele, gloanțele sau exploziile. Studiați rănile, acordați atenție gradului arsurii, straturilor de țesut infectat. Diferențelor de culoare a cărnii. Și formelor care vă aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la fiecare cincisprezece minute, cineva e aruncat înapoi în încăpere și e scoasă afară o altă persoană. Se adună toate în preajma celor aduse înapoi ca să obțină informații. Femeile, bătute și pline de vânătăi, zac pe jos, goale. Din păr le picură apă. Cu respirația întretăiată, ele descriu interogatoriul. Capul e scufundat în apă care ustură de la ardeiul iute. Lovituri în spate. Nu cunosc nici-un comunist, hohotește una dintre ele. Aș vrea să fi cunoscut, ca să pot pleca acasă. Yunhe e speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o peșteră mare, cu pereții șiroind de apă. Jumătate este folosită pentru adăpostirea căruțelor și uneltelor. Eu și tovarășele mele ne ținem castroanele cu orez și ne strângem într-o parte, acolo unde pământul e mai puțin cleios. Ploaia îmi picură în castron. Pentru a evita picăturile de ploaie, trebuie ca în același timp să mă mut de colo colo și să mănânc. Cizmele îmi atârnă greu în picioare de la atâta noroi. Se târăsc de parcă ar încerca să fugă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Liu Shao-qi! Jos Wang Guang-mei! Trăiască tovarășul președinte Mao! Un salut scumpei noastre Doamne Mao Jiang Ching! Scena e măreață, dar actrița Jiang Ching izbucnește deodată în hohote de plâns. Plouă de trei zile. Burnița seamănă cu niște lacrimi care picură din cer. E o toamnă neobișnuită. Becurile electrice dezgolite din anticul oraș Kai-feng din provincia Hebei tremură în vânt ca niște ochi de fantomă. Ochii vicepreședintelui Liu sunt închiși de zile în șir. A împlinit șaptezeci de ani în închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
alta sè spui propriei tale mame o minciunè cumplitè, chiar și la telefon, Nu se poate acum, mamè, altèdatè! Îți povestesc eu când vin acasè! Bine, Matei! mama nu mai insistè, eu fiindu-i recunoscètor pentru asta, vocea ei tristè picurând în inima mea stropi de argint fierbinte, În vacanță asta va trebui sè spun și pèrinților mei cè plec în America, mama, desigur, va înțelege cè nu fac decât sè fug de mine însumi, dar nu va face nimic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè-și poatè parcă mașinile, iar fetele, soția lui și Ioana vor trece la bucètèrie, Prima surprizè neplècutè nu întârzie sè aparè, țevile de apè din baia de sus sunt înghețate, una dintre ele se fisurase și prin locul pe unde picurase apă s-a format o stalactitè de toatè frumusețea, În prezența lui Virgil, insensibil la frumusețea lumii și cu gândul la tot soiul de lucruri prozaice, cum ar fi, de pildè, modul in care sè izoleze țeavă spartè de restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dupè-amiazè, când au sosit și ceilalți invitați, totul era pregètit, În cabanè temperatura devenise plècutè, sub femeia de gheațè din baie Virgil a pus o gèleatè de tablè în care, dupè ce centrală de încèlzire a fost pusè în funcțiune, picurând zgomotos că un plâns greu de stèvilit, trupul ei de gheațè a început sè se topeascè, în jurul cabanei toatè zèpada fusese îndepèrtatè de mine, astfel că mașinile invitaților sè aibè suficient loc, iar, la parter, Ioana și soția lui Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cel alb și cel negru, cu care încercase să-și amelioreze durerile și îl sfătuise să le arunce imediat, dacă nu dorea să-și piardă toți dinții. Apoi, doctorul îl rugase să bea dintr-un pahar cu apă în care picurase doar câteva picături. Și asta îi luase aproape instantaneu durerea. Pe deplin calm și mulțumit de sine, consulul se opri ca să admire armoariile Franței imperiale. Un vultul de aur pe scut rotund, panglica Legiunii de Onoare, sceptrul și mâna justiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țineam să fim neapărat văzuți în toate cele... Și tânărul boier, un fel de prinț al cărui nume l-am uitat de asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]