3,569 matches
-
dată, mașina timpului este mor mântul de care urmează să fie înghițit Philip Mortimer : angrenajul care îl trimite în Evul mediu și în viitorul devastat al Pământului este legatul ucigaș al unui inamic redutabil. Călătoria în timp este o altă piedică pe care Mortimer este invitat să o evite. Navigatorul găsește, în cele din urmă, cu tenacitatea de gentleman-scholar, calea de întoarcere către un prezent din care se nutrește acel „mâine” contemplat fugitiv. Știința este, în catalogul de imagini al seriei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trebuia să contribuie la victoria asupra răului. Datorită acestei misiuni, Maria, încă din prima clipă a vieții, se găsește în strălucirea unei sfințenii unice. Ea poate să se alăture cu toată inima cuvântului lui Dumnezeu și misiunii sale, fără nicio piedică a păcatului. Darul răscumpărării Prin urmare, Dumnezeu a ridicat acea femeie, pe care a ales-o ca mamă a propriului Fiu din șuvoiul vinei și păcatului, încă din primul moment al vieții sale. A făcut aceasta în vederea morții răscumpărătoare a
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
m-am oprit și n-am avut curaj să pătrund. Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat să mă lovesc de obstacole, de piedici. Asta mă ambiționa, mă făcea să trec peste orice șovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu devin obiectul răzbunării celui reclamat. Dar această întîmplare mi-a atras antipatia generală, și a deținuților și a gardienilor care se uitau în altă parte când cineva profita de înghesuială ca să-mi vâre cotul în burtă sau îmi punea piedică și mă rostogoleam pe jos. N-am avut ce face și m-am întors la metoda prin care mă apărasem la spital. Am început să-i tratez pe gardieni ca pe niște oameni importanți și, când am avut prilejul, i-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
A căzut cu avionul. Părinții mei tremurau de fiecare dată când plecam. Nu vroiam să-i omor. Laura devenise caldă, apropiată și chiar drăguță cu mine. O barieră se ridicase dintre noi și am intuit că nu mai era nici o piedică serioasă care să ne despartă. Dealtfel, dorința mea de a-i fi pe plac era atât de mare încît, treptat, n-am mai avut sentimentul că o mințeam; plimbîndu-ne pe țărm, a doua sau a treia zi, i-am relatat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
explicat că își așteptase la rândul lui prietenii la o altă întîlnire pe care le-o dăduse nu departe de locul de-aici, la opt fără zece. Dar îi așteptase degeaba timp de douăzeci de minute. \ S-a ivit o piedică, asta e sigur. Nu ne mișcăm totdeauna în voie în treaba pe care o facem noi. ÎI PROPUNEA LUI RAMBERT O NOUĂ ÎNTÂLNIRE, A DOUA ZI LA ACEEAȘI ORĂ, ÎN FAȚA MONUMENTULUI EROILOR. RAMBERT A OFTAT ȘI ȘI-A DAT PĂLĂRIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
până la picioarele teraselor, cu un zgomot ca de valuri. Dar această noapte era a liberării și nu a revoltei. În depărtare, ceva negru și împurpurat indica așezarea bulevardelor și a piețelor iluminate. În noaptea acum liberă, dorința nu mai întâmpina piedici și chiar vuietul ei era acela care ajungea până la Rieux. Dinspre portul întunecat, urcau spre el primele focuri de artificii ale serbărilor oficiale. Orașul le saluta printr-o lungă și înăbușită exclamație. Cottard, Tarrou și toți cei pe care Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
omului - om de nădejde, omul sprijin sigur al societății umane ce tinde mereu spre dezvoltare ascendentă. După cum în natură apar și unii factori negativi ce întârzie ori opresc evoluția normală a lucrurilor, tot așa și în viața oamenilor pot interveni piedici și evenimente potrivnice dezvoltării normale a traseului de viață orânduit pentru fiecare ins în parte. Concluzia logică e că uneori omul nu-și poate desfășura activitatea normală pentru a da sens împlinirii vieții fiecăruia dintre noi. Unii oameni sunt mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
urmă am primit de la Iași de la dl. Ion N. Oprea un chestionar și câteva rânduri prin care reputatul scriitor îmi cerea să răspund punctual pronunțându-mă cu păreri proprii asupra unei teme ce pune în discuție și anume: „Bătrânețea - o piedică în calea creației??”. Mi s-a părut interesantă această temă și în zilele de 1-2 aprilie am realizat următoarele rânduri. La 18 ianuarie 2011 primesc din Iași de la dl. Ion N. Oprea, scriitor cu peste 20 de volume publicate și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mă roagă să-mi dau părerea în privința temei puse în discuție. În amplul chestionar relatează despre creatori aflați la vârste înaintate care au îmbogățit patrimoniul universal cu opere nepieritoare, încercând să demonstreze că vârsta unor creatori n-a fost o piedică în realizarea operelor lor ci, dimpotrivă. În contrast cu cele constatate de domnia-sa, se referă la părerile unor mai tineri condeieri care afirmă că „bătrânii - vorba d-lui Bogdan Crețu din „Ziarul de Iași” din 6 iulie 2010 - ar fi oameni
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
repaus”. Afirmația aceasta șochează prin gravitatea ei - și o consider lipsită de bun simț. Oare nu s-a gândit că are un tată ori un bunic în vârstă sau chiar un străbunic? Să vedem în continuare dacă „Bătrânețea este o piedică în calea creației”. Când eram copil - e cam mult de atunci - vedeam oameni cu plete albe denumiți bătrânii satului și priveam la ei cu respect și cu admirație pentru că erau oameni așezați și știau multe și de toate... Priveam la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
permanent agitată, mai ales noaptea. Avea atâtea planuri, încât abia aștepta rugăciunea de dimineață. Voia să vină zorii ca să iasă din nou la lumina zilei și să se apuce de treabă. Era treaz, așa că auzi chiar el pașii. Instinctiv, trase piedica pistolului și așteptă în întuneric. Văzu nimbul de lumină al unei lumânări, după care auzi o voce. —Psst. Salim, sunt eu, Marwan. —Intră, frate. Bărbatul mai tânăr intră tiptil, fără zgomot, în camera în care Salim Nazzal dormea în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mult vocea. Nu avea idee în casa cui se găsea sau cine îi deschisese ușa șefului lor în seara aceea. —Salim. Au spus că au ceva. Au văzut ceva la Ierusalim. —Tăblița? —Fiul sionistului. Și americanca. Nazzal trase la loc piedica armei. Avea nevoie de timp de gândire. —Echipa de la fața locului vrea să știe dacă trebuie să atace. — Nu asta e treaba lor! — Dar ordinele tale: cum că recuperarea tăbliței e cea mai mare prioritate? Unul dintre băieți tresări. Salim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sau descoperă, în mod sigur, locul în care se află. Nu are sens să-i omorâm pe cei doi, pe Guttman și pe americancă, dacă nu găsim tăblița. Ai înțeles? — Am înțeles, Salim. —Vorbesc serios, Marwan. Și trase din nou piedica pistolului ca să nu existe nici un dubiu. Capitolul 50 Ierusalim, vineri, 4.14 a.m. Se plimba de colo până colo, căutându-l pe Uri printre fețele extatice și chitarele care zdrăngăneau, dar dispăruse. Se ridică, îndreptându-se spre intrare. Atunci îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În stare să termine un roman În cîteva luni. O mai făcuse deja. În cinci ani de zile, ar fi putut scrie și publica fără să fie lacom - măcar două cărți. Dar cartea Închinată tatălui său, Întîmpina cel puțin o piedică. Tatăl lui se născuse În cutare zi și murise În cutare zi. Primul lucru de care e În stare un nou-născut este să moară. De la tragicii greci pînă la filozofii existențialiști, toată lumea era de acord: Încă de la nașterea sa, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lor, dacă le voiau binecuvântarea. Flan Îi explicase că așa era obiceiul acolo. Părinții băiatului, care locuia În Germania, erau oripilați de ideea că fiul lor trebuia să plătească pentru mireasa lui, de parcă ar fi fost o marfă. În ciuda tuturor piedicilor - culturi diferite, părinți furioși, orașe diferite - Flan și Chris fuseseră Împreună de Sf. Valentin, spre deosebire de ea și Charlie, care proveneau din același mediu, aveau prieteni comuni și locuiau În același oraș. Charlie dispăruse fără urmă după ce se Întorsese din L.A.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bănuit, ceva chimic sau fizic cu o tendință perversă spre negare și ștergere, o alunecare amenințătoare spre zero, un vis obsesiv al golului. Oricum, Cipriano Algor e mulțumit. Acum câteva minute se considera o povară pentru fiică și ginere, o piedică, un inutil, cuvânt care spune totul când trebuie să calificăm ceea ce presupunem că nu mai servește la nimic, dar iată că a fost în stare să conceapă o idee a cărei utilitate e dinainte dovedită de faptul că au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
m-am oprit și n-am avut curaj să pătrund. Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat să mă lovesc de obstacole, de piedici. Asta mă ambiționa, mă făcea să trec peste orice șovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu devin obiectul răzbunării celui reclamat. Dar această întâmplare mi-a atras antipatia generală, și a deținuților și a gardienilor care se uitau în altă parte când cineva profita de înghesuială ca să-mi vâre cotul în burtă sau îmi punea piedică și mă rostogoleam pe jos. N-am avut ce face și m-am întors la metoda prin care mă apărasem la spital. Am început să-i tratez pe gardieni ca pe niște oameni importanți și, când am avut prilejul, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
A căzut cu avionul. Părinții mei tremurau de fiecare dată când plecam. Nu vroiam să-i omor. Laura devenise caldă, apropiată și chiar drăguță cu mine. O barieră se ridicase dintre noi și am intuit că nu mai era nici o piedică serioasă care să ne despartă. Dealtfel, dorința mea de a-i fi pe plac era atât de mare încât, treptat, n-am mai avut sentimentul că o mințeam; plimbându-ne pe țărm, a doua sau a treia zi, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ușă cu geanta mea sub braț și numai ce văd un picior lung și superb ieșind de sub o masă și puștiul se Împiedică și cade În nas. Într-o clipită, mă arunc asupra lui, dar puicuța care i-a pus piedică e deja acolo. Așa că pic asupra ei și iată-ne pe amîndouă deasupra hoțului ăla mic, și cînd ne privim În ochi - bum! Se privesc În ochi și rîd. Susan se strîmbă. A mai auzit povestea asta. — E uimitor, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai neliniștitor. Carrie trebuia să fie foarte aproape de cineva pentru a-l putea îmbrobodi cu farmecul ei. Așadar își închipuia că Jack era îndrăgostit de Francesca Tyler. Avea să fie nevoită să se gândească puțin cum să înlăture această mică piedică. Un zgomot care venea din spate îi făcu să se întoarcă și să dea cu ochii de Ralph, încă în halat, care venea spre ei târându-l după el pe Wild Rover, agățat jucăuș de cordon. — Franny, draga mea, exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
n-o să deschid plicul până în momentul în care l-am primit. Era conștientă că avea să sune aberant. Bănuiesc că Jack n-a sunat, nu? Vreau să spun, n-a apucat să afle că nunta mea nu mai e o piedică sau ceva de genul ăsta? — Dacă vrei ca Jack Allen să afle că ai anulat nunta cel mai bine ar fi să te duci să-i spui chiar tu. Din câte aud nevastă-sa s-a instalat deja acolo ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dacă n-ar fi fost și Gaston de față. Se putea profita de el pentru faptul că era străin. Situația s-a schimbat acum. Exista posibilitatea, deși puțin probabil, ca acel Kanai să anunțe poliția. Gaston ar deveni o mare piedică. Dacă Endō ar fi văzut în compania unui străin mătăhălos, ar fi pândit la toate stațiile și poliția ar pune imediat mâna pe el. — Ce mai aștepți? Cară-te! Endō a deschis portița șantierului și a arătat cu degetul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de câteva nopți, și-a rostit sentința cu încăpățânarea unei femei bătrâne: - Nimeni nu scoate un cuvânt despre asta. La moartea lui Arioald ducii se vor înfrunta, vor urzi intrigi, și, în cele din urmă, văzând că fiecare este o piedică pentru celălalt în calea tronului, vor veni la mine. Atunci eu voi pronunța un nume, și acest nume va fi Rotari. M-am ridicat brusc și, fără să mă pot stăpâni, am exclamat: - Iar ura fiecăruia o să cadă pe Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]