1,684 matches
-
-o pe ea drept comandantă. La începutul anului 1948 a plecat din țară, stabilindu-se în final la Geneva. Marina Știrbei (n. 19 martie 1912, Viena - d. 15 iulie 2001, Bouloc, Franța). Verișoară a lui Bâzu, a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot 93/1935, fiind a șasea aviatoare brevetată în România. În 1938 a avut inițiativa înființării Escadrilei Sanitare. Nu a executat misiuni în război în cadrul escadrilei. După război a fost
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
a executat misiuni în război în cadrul escadrilei. După război a fost deposedată de toate bunurile și a plecat din țară prin intermediul Crucii Roșii. Marie-Ana-Aurelia (Mariana) Drăgescu (n. 7 septembrie 1912, Craiova - d. 24 martie 2013, București). A absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot 94/1935, fiind a șaptea aviatoare brevetată. A făcut războiul din prima și până în ultima zi, fiind singura dintre aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
până în 1967, când a ieșit la pensie. După 1989 activitatea în aviație i-a fost recunoscută, cu ocazia împlinirii a o sută de ani fiind avansată comandor (r). Victoria Pokol (n. 1903?, Brașov - d. 1950, București?) a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot nr. 99/1935, fiind a opta aviatoare brevetată. Între 1936-1941 a fost funcționară la Legația Germaniei din București. În 1942, la Serbarea Aviației a făcut o demonstrație de acrobație
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
și la cea din Crimeea (având baza la București). Nadia (Nadejda) Russo (n. 17 iunie 1901, Tver - d. 22 ianuarie 1988, București). În 1918 s-a refugiat în Basarabia, iar în 1935 a venit la București. A absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1936, obținând brevetul de pilot nr. 118/1936, fiind a noua aviatoare brevetată. A activat în cadrul Escadrilei Albe până în anul 1943, când s-a retras din motive de sănătate. După război, în 1953, a
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
fost cea de a zecea aviatoare brevetată, în 1936. A participat la manevrele aviatice de la Galați din toamna anului 1938. A fost maestră a acrobației aeriene, fiind singura femeie care efectua zbor pe spate. A fost prima femeie instructor de pilotaj, la școala de la Ploiești (Strejnic), între 1939 și august 1941. A fost a patra aviatoare care a activat în Escadrila Albă, până la 1 septembrie 1941, când a demisionat din motive medicale. După război, în 1948, a fost închisă la Mislea
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
soțul ei, căpitanul aviator Constantin Abeles („Coty”), cu care se căsătorise în 1939, dar de care era despărțită, însă nu și divorțată, fugise cu un avion în Turcia. Virginia Thomas („Tommy”) (n. 1910, Brașov - d. ?, Marea Britanie). A absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1936, obținând brevetul de pilot nr. 141/1936, fiind cea de a unsprezecea aviatoare brevetată. În 1939 a lucrat ca stewardesă la LARES. În 1940 a fost încadrată ca pilot la Escadrila Sanitară, unde
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Berlin. A mai fost întâlnită în anii 1980 în Marea Britanie de Stela Huțan-Palade. Smaranda Brăescu (n. 21 mai 1897, Hănțești - d. 2 februarie 1948, Cluj). Brevetată pentru zbor în 1932 în SUA, pentru echivalare în România a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1937, obținând brevetul de pilot nr. 167/1937, fiind cea de a douăsprezecea aviatoare brevetată. La începutul războiului a fost mobilizată ca instructor la o școală de parașutism. La 1 mai 1942 a demisionat
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Litere și Filozofie a Universității din București, a lucrat în cadrul Direcției Lucrărilor Noi din Direcția Generală a CFR București. A decedat în accidentul avionului Monospar ST-25 nr. 1. Eliza Vulcu (n. 1922, Cluj - d. 1998, Maramureș?) a absolvit Școala de Pilotaj din Cluj în anul 1941 obținând brevetul de pilot nr. 1379/1941. În 1942 a trecut la Buzău pe avioane RWD-13 și a fost repartizată la Grupul Aerotransport Militar ca pilot de legătură. În 1946 a demisionat din aviație, iar
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
o flotă de cel puțin 30 nave de tip "Fireball XL", între care XL5 este cea mai faimosă. Nava este alcătuită din două secțiuni detașabile. Botul dotat cu aripi, cunoscut sub numele de "Fireball Junior" și care conține cabina de pilotaj, se separă de corpul principal pentru a ateriza pe alte planete. Restul navei conținea sala de navigație, laboratorul, careul, atelierele și cartierele echipajului, în plus de rezervoarele de combustibil și motoarele nutomice principalele ale rachetei pentru călătoriile interstelare. După ce ajunge
Meteor XL5 () [Corola-website/Science/329495_a_330824]
-
Române" din Tecuci. Cere să fie transferat la aviație și i se aprobă. La admitere îl cunoaște pe Max Manolescu, cu care va fi coleg. Școala o face pe avioane Spad 13 și Hansa-Brandenburg C.I, având ca șef de pilotaj pe căpitanul Gheorghe Jienescu. Instructorii școlii erau Marin Nicolae („Marin Putere”), Gogu Ștefănescu, Tănăsescu, Tase Rotaru, Pârvulescu, Naidinescu, lt. Ion Ruță („Nababul”), Ion Dincă („Moșul”), lt. Radu Rusescu („Dirijorul”), cmd. Atanase Enescu („Berbecu”) și căpitanul Constantin Beroniade. Este primul pilot
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
pe avioane din clasa MEP, dar de tip cu motoare alimentate prin injecție și nu cu carburator. Experiența redusă a ambilor a favorizat luarea deciziilor greșite. Iovan a încredințat sarcinile de pilotare ( - PF) lui Răzvan Petrescu repartizându-i postul de pilotaj din stânga, obișnuit pentru pilotajul unui avion. De obicei acest post trebuia ocupat de comandant, care trebuia să piloteze efectiv, dar acest lucru nu era obligatoriu, — schema adoptată de Adrian Iovan fiind considerată ulterior chiar superioară pentru zborurile în condiții dificile
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
MEP, dar de tip cu motoare alimentate prin injecție și nu cu carburator. Experiența redusă a ambilor a favorizat luarea deciziilor greșite. Iovan a încredințat sarcinile de pilotare ( - PF) lui Răzvan Petrescu repartizându-i postul de pilotaj din stânga, obișnuit pentru pilotajul unui avion. De obicei acest post trebuia ocupat de comandant, care trebuia să piloteze efectiv, dar acest lucru nu era obligatoriu, — schema adoptată de Adrian Iovan fiind considerată ulterior chiar superioară pentru zborurile în condiții dificile, tocmai pentru că permite comandantului
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
șapte copii ai lui Costache și Maria. Devine cunoscut sub pseudonimul , acesta regăsindu-se pe reversul multora dintre fotografiile sale. Termină clasa a V-a în Perieți, fiind un elev mediocru. La vârsta de 18 ani a absolvit Școala de Pilotaj de la Cotroceni, București, dar fără a obține licența de pilot (la data de 1 aprilie 1913 România avea doar 20 de piloți licențiați). Odată cu începerea Primului Război Mondial, Costică Acsinte se înrolează voluntar ca fotograf de război, developînd atât fotografiile sale cît
Costică Acsinte () [Corola-website/Science/331444_a_332773]
-
american din 2005, cu participarea lui Josh Lucas, Jessica Biel, Jamie Foxx, Șam Shepard, Joe Morton și Richard Roxburgh. Filmul este regizat de Rob Cohen, regizor al producțiilor "The Fast and the Furious" și "xXx". Filmul prezintă trei ași în pilotajul de luptă cum se alătură unui proiect de dezvoltare a unor avioane stealth robot. Lansat pe 29 iulie 2005 de Columbia Pictures, filmul a costat 135 de milioane $, dar primind critici dure din partea criticilor cinematografici, a avut încasări de doar
Stealth - Pericol invizibil () [Corola-website/Science/331482_a_332811]
-
pilot, apoi ca director de exploatare la LARES. În calitate de pilot a transportat pe front în mai multe rânduri pe Ion Antonescu, Constantin Pantazi și Gheorghe Jienescu. Începând cu anul 1942, Udriski a fost cel care l-a inițiat în arta pilotajului pe regele Mihai, devenit în timpul exilului său pilot profesionist (în septembrie 1943, Regele obține în România un brevet militar, apoi în exil, după absolvirea altor cursuri în SUA, licența americană de pilot civil și pilot de încercare). După 23 August
Traian Udriski () [Corola-website/Science/336975_a_338304]
-
privind distanța până la pragul pistei. Echipamentul se montează în dreptul pragului pistei și poate servi ambele piste, din stânga ( - L) respectiv dreapta ( - R), dacă există. Echipamentele de la sol sunt mai simple, dar avionul trebuie să dispună de receptoare DME. În cabina de pilotaj informațiile pot afișate pe un instrument individual, sau integrate într-un instrument combinat, cum ar fi indicatorul situației orizontale ( - HSI), sau indicatorul abaterii de la curs ( - CDI). Aspectul indicațiilor de direcție și pantă pe un instrument individual este cel din figura
Sistem de aterizare instrumentală () [Corola-website/Science/331122_a_332451]
-
era dotată cu tunuri germane „Krupp” și franceze „Hotchkiss”, cu cupole cuirasate produse la Uzinele „Saint Chamond” (Franța) și „Grüson” (Germania). Aeronautica dispunea în anul 1913 de două secții, prima având cinci aparate de tip „Bristol-Coandă” ale Școlii militare de pilotaj de la Cotroceni iar cea de-a doua nouă avioane de tipuri diferite „Bristol-Coandă”, „Bleriot”, „Farman” „Vlaicu”. Până la izbucnirea războiului, numărul avioanelor a ajuns la 29. Programul de dezvoltare a Marinei Militare a prevăzut achiziționare, în perioada 1886-1887, a doisprezece nave
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
de Aviație. George Davidescu făcea parte din Subsecretariatul de Stat al Aerului și s-a ocupat de organizarea propriu-zisă, fiind totodată și principalul navigator. Mihail Pantazi era profesor de motoare de avion, instructor și director de zbor la școala de pilotaj a ARPA.. Primul traseu studiat era un raid în jurul Mării Mediterane, pornind din București, prin Asia Mică, Egipt, nordul Africii, Spania, Franța și înapoi la București. Deși distanța de parcurs depășea 10 000 km, nu a fost considerat suficient de
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
hrană și apă, hărți la scara 1:1 000 000 sau 1:2 000 000, acte și chiar pistoale. Drept coechipieri au fost cooptați lt. Petre Ivanovici și Max Manolescu, piloți de acrobație și instructori de zbor la școala de pilotaj a ARPA, și maistrul mecanic Dumitru Ploeșteanu. Echipajele au fost repartizate astfel: la bordul YR-AAP Cernescu și Manolescu, la bordul YR-ABL Davidescu și Ivanovici, iar la bordul YR-ABO Ploeșteanu și Pantazi. Traseul planificat al raidului era București - Istanbul - Eskișehir - Konya
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
nenorocitul de țăran, de la muncitori...", afirmații dovedite neadevărate de ancheta care a urmat, fondurile provenind din vânzarea unor proprietăți din județul Teleorman. La toate aceste bârfe au reacționat C. A. Orășanu în "Universul" și în special Ion Dumitrescu în articolul „Pilotajul cancanurilor”, iar peste ani Cornel Marandiuc în articolul „Cum a fost ucisă Ileana Cosânzeana - lecturând «Aviatoarele României - Din înaltul cerului în beciurile Securității»”. Raidul până la Capetown s-a bucurat de o largă recunoaștere în România, ziare ca "Universul", "Unirea Poporului
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
românești străbat Africa", în acel moment coautorii Alexandru Cernescu și George Davidescu fiind trecuți în neființă. George-Valentin Bibescu (1880-1941) înființează în 1909 Clubul Aviatic Român, iar în 1912 Liga Națională Aeriană. Între anii 1911-1912 a fost comandant al Școlii de Pilotaj de la Cotroceni. În perioada 1930-1941 este președinte al FAI. Gheorghe Bănciulescu (1898-1935) zboară pentru prima dată în 1919. La 12 septembrie 1926, zburând în ceață lângă Rýmařov (Republica Cehă), percutează vârful Hirshbrun, accident în urma căruia își pierde ambele picioare de la
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
sublocotenent la 1 iulie 1916, locotenent la 1 septembrie 1917, căpitan la 1 aprilie 1920, locotenent-comandor (maior) la 10 mai 1931, căpitan-comandor la 1 ianuarie 1937, comandor la 6 iunie 1940 și general de escadră în 1944. Urmează Școala de pilotaj și obține brevetul de pilot nr. 226/6.06.1921 și cel de observator la 24 noiembrie 1922. În iulie 1931 participă la un raid de 3000 km cu o formație de 5 avioane Potez 25 construite la IAR Brașov
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
dintre membrii inițiali ai formației Dracii Roșii. Ia parte la raidurile din 1933 și 1935 din Africa. Gheorghe Jienescu (1894-1971), ofițer de infanterie ulterior aviator, luptă în Primul Război Mondial. După război este instructor de zbor la Școala Militară de Pilotaj Tecuci, în 1926 având grad de căpitan. În 1934 lt.-com. Jienescu este numit comandant al Flotilei de Luptă de aviație de vânătoare și bombardament. În 1940, comandor, devine șef de stat-major al Comandamentului Forțelor Aeriene. Între 1941-1944 este subsecretar
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Bonanza s-a prăbușit într-un lan de porumb, la cinci mile de aerodrom, ducând la uciderea lui Peterson și a celor trei pasageri. Consiliul de Aeronautică Civilă a concluzionat că principala cauză a accidentului a fost o eroare de pilotaj din cauza incapacității lui Peterson de a interpreta corect un indicator de altitudine Sperry F3, pe care a fost nevoit să se bazeze, în condițiile meteorologice predominant ostile. Teoria este că Peterson nu a interpretat corect giroscopul (ca și cum acesta a fost
Roger Peterson () [Corola-website/Science/332584_a_333913]
-
dețin aeronavele lor cu care pot să presteze aceste servicii și pot forma parteneriate sau alianțe cu alte companii aeriene pentru beneficii reciproce. În general, companiile aeriene sunt recunoscute oficial cu un certificat de operare aer sau autorizație de conducere (pilotaj) eliberată de un organism guvernamental în domeniul aviației. Companiile aeriene variază ca mărime, de la cele cu un singur avion care transportă poștă sau pachete, până la companii aeriene internaționale cu servicii complete, care operează sute de avioane. Serviciile de transport aerian
Companie aeriană () [Corola-website/Science/332813_a_334142]