3,087 matches
-
zoresc eu, nu pot să cred că înainte îi sorbisem cu sete cuvintele, se apropie de pat și respiră cu dificultate, privirea îi este lipsită de orice expresie, fără emoția aceea spiritualizată care îmi plăcea atât de mult, mâinile ei pipăie cu seriozitate corpul înfierbântat, încearcă să te apleci, îi șoptește ea, apleacă-ți capul fără să miști picioarele, dar Noga țipă, lasă-mă în pace, mă doare, iar Zohara îi dă drumul imediat, îmi este greu să o consult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mele, îi auzeam încontinuu colindând toată casa, în timp ce încercam să adorm, trag spre mine somnul ținându-l de un fir subțire, așa cum ții un zmeu, hai, coboară deasupra mea, iar când el venea, pașii lui ușori rupeau firul, eu îl pipăiam cu mâinile mele micuțe, obosite, încercând să unesc cele două capete ale firului. Noapte după noapte o blestemam pe mama, doream să i se întâmple tot ce este mai rău pe lume, să rămână singură până la sfârșitul vieții, să îmbătrânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o forță gravitațională care ne unea. Apropierea fizică dintre noi mi s-a părut cel mai normal lucru din lume. Nu a fost nimic deliberat. Ne-am sărutat prima oară la vârsta de doisprezece ani și am început să ne pipăim la treisprezece. Mergeam în camera lui sau venea el la mine și îi provocam orgasmul cu mâinile. Nu mi-a dat niciodată prin minte că suntem precoci. Consideram că ceea ce făceam noi era un lucru cât se poate de firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tare ca să intre. Zău, crede-mă. — Glumești, am spus eu, oftând. — Normal că glumesc, spuse ea, chicotind. Stai liniștit. Sunt sigură că o s\ se potriveasc\. Te deranjează dacă o examinez puțin? — Te rog. Midori se vârî sub pătură, îmi pipăi penisul și îmi cântări testiculele în palmă. Apoi scoase capul și exclamă: — Îmi place! Nu te flatez... zău că-mi place! — Îți mulțumesc, i-am spus eu, simplu. — Watanabe, știu că nu vrei să te culci cu mine... până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
între ele. Simțeam cu totul altceva acum. Hei, Watanabe, te gândești la fata aceea? — Nici vorbă, am mințit eu. — Serios? — Serios. — Mi-ar displăcea grozav, spuse Midori. — Nu mă pot gândi la nimeni altcineva acum, am zis. — Vrei să-mi pipăi sânii sau acolo, jos? întrebă Midori. — Normal că aș vrea, dar cred că mai bine mă abțin. Sunt prea multe deodată. Midori a dat din cap, [i-a băgat mâna liberă sub pătură și și-a scos chiloții, punându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
turtit și cămașa udă de lacrimile lui Naoko. De fapt, plouase și în seara respectivă. În iarna aceea m-am plimbat cu Naoko, îmbrăcată în haina din păr de cămilă. Își purta părul strâns cu o agrafă mare și o pipăia mereu să vadă dacă stă bine. Naoko ce mă scruta cercetător cu ochii ei limpezi, era îmbrăcată în cămașă albastră de noapte și ședea, cu genunchii la bărbie, pe canapea. Toate aceste imagini mă izbeau cu violență, una după alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rănit, spuse negrul. Nu mă mișc deloc. Ce mai om, așteaptă s-arunc saci cu băutură, cînd eu sînt rănit. — Calmează-te. — Dacă mai zici o dată chestia asta Înnebunesc. — Calmează-te, spuse bărbatul pe un ton scăzut. Negrul urlă și, pipăind puntea, apucă piatra de moară de sub traversă. — Te omor, spuse. Îți scot inima. Nu faci tu asta cu o piatră de moară. Calmează-te, Wesley. Negrul bălmăji ceva cu fața Înfundată-n sac. BĂrbatul continuă să ridice Încet sacii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care știa de acum că nu va scăpa niciodată și care Îi servea drept avertisment, atîta tot. Cum stătea, uitîndu-se la bărbatul de sub copac, o piatră căzu pe verandă. Enrique se uită după ea, dar nu putu s-o vadă. Pipăi cu mîinile pe sub pat, Însă nici acolo nu era. În timp ce se punea-n genunchi, o altă pietricică se izbi de gresia de pe verandă, săltă și se rostogoli Înspre colțul care dădea-n stradă. Enrique o ridică - era o pietricică obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bine. Și, oricum, nu așa i se zice. — Știam. Vino, te-ar deranja să stai aici puțin? Se așeză lîngă el pe pat și ascultară amîndoi ploaia bătÎnd În geam, iar el Încerca să se abțină și să nu-i pipăie fața frumoasă așa cum fac orbii, Însă nu era alt fel În care i-ar fi putut atinge chipul. O trase aproape și-i sărută creștetul capului. „Trebuie să mai Încerc În altă zi“, se gîndi. „Nu trebuie să mă port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și eu o să-ți vorbesc despre ce pisicuță minunată ești și ce pisicuțe norocoase sîntem amîndoi. — Chiar sîntem. O s-o scoatem la capăt. Doar că nu vreau să fiu trimisă nicăieri. — Nu te trimite nimeni nicăieri. Dar În timp ce cobora scările, pipăind cu grijă fiecare treaptă și ținîndu-se de balustradă se gîndi: „Trebuie s-o fac să plece, și asta cît mai repede, fărĂ Însă s-o fac să sufere. Asta pentru că nu mă descurc prea bine la capitolu’ Ăsta. Poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Joacă cineva p-aici? mă Întrebă. — N-auzi? N-aud nimic Încă. Nu-i nici un tip, Orbete, și e miercuri. — Știu ce zi e azi. Nu te-apuca să-mi spui tu ce zi e. Orbete trecu pe lîngă aparate, pipăind În toate să vadă dacă n-o fi uitat careva ceva monede. Normal că nu era nimic, Însă asta era doar prima tură. Se-ntoarse la bar și Al Chaney Îl Întrebă dacă vrea ceva de băut. — Nu, spuse Orbete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
multe. Cineva dădu lovitura la un aparat dar nu era cine știe ce cîștig. Dar Orbete se duse oricum lîngă aparat. Era unul care mergea cu fise de douășcinci și tînĂrul care juca Îi dădu o fisă cam În silă. Orbete o pipăi Înainte s-o bage-n buzunar. — Mulțumesc, Îi spuse. N-o să-ți pară rău pentru ea. — MĂ bucur s-aud asta, Îi răspunse tînĂrul și băgĂ altă fisă-n aparat. Trase din nou și de data asta cîștigă destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l vezi, i-am spus străinului. — Știi, Ăsta-i unu’ dintre motivele pentru care mi-aș dori să văd din nou. Mi-ar plăcea să mă uit bine de tot la fața lui, spuse Orbete. — Știi cum arată. L-ai pipăit odată, Îi zise Frank. — Și-n seara asta l-am pipăit din nou, spuse Orbete cu veselie. De-aia m-a dat jos din mașină. N-are deloc simțu’ umorului. I-am zis că pe frigu’ Ăsta ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
motivele pentru care mi-aș dori să văd din nou. Mi-ar plăcea să mă uit bine de tot la fața lui, spuse Orbete. — Știi cum arată. L-ai pipăit odată, Îi zise Frank. — Și-n seara asta l-am pipăit din nou, spuse Orbete cu veselie. De-aia m-a dat jos din mașină. N-are deloc simțu’ umorului. I-am zis că pe frigu’ Ăsta ar trebui să se-ncotoșmăneze, ca să nu-i Înghețe fața pe dedesubt. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
peste mocasini. Se Înfășură bine cu partea sa de pătură, Își spuse rugăciunile și adormi. I se făcu frig peste noapte, așa că-și Întinse haina peste soră-sa și se lipi cu spatele de ea ca să aibă mai multă pătură. Pipăi prin jur după pușcă și și-o băgĂ la loc sub picior. Era rece, aerul era tare și mirosul de buciniș tăiat și rășină era peste tot. Nu-și dăduse seama cît de obosit era pînĂ ce nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o să-i curăț Întîi și după aia Îi Împachetez În niște ferigi și-i bag În sac. Nu mai e mult pînĂ ajungem la zmeură. Se așezară lîngă un cedru și Nick tăie păsĂrile și le scoase măruntaiele călduțe; apoi, pipăind cu mîna dreaptă În interiorul fierbinte al cocoșilor, scoase măruntaiele comestibile, le curățĂ și pe urmă le spălĂ În pîrÎu. După ce curățĂ păsĂrilele netezi penele, le Înveli În ferigi și le băgĂ În sac. Legă sacul la gură cu niște gută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
când, în sfârșit, îmi dă drumul. —Excelentă, exclamă Daisy. —Cam aglomerat, nu mă pot abține să nu remarc, cu scopul precis de a-l contrazice. Și, oricum, nu sunt departe de adevăr. —O, eu sunt înnebunit după chestia asta. Pot pipăi și înghesui o grămadă de puicuțe! N-am decât să dau vina pe îngrămădeală! Spre surprinderea mea, Liam mă apucă de șolduri și începe să se miște lasciv în jurul meu. Să fi fost altul în locul lui, i-aș fi aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-și pună mâinile în vreun loc nepotrivit și să se aleagă cu o pereche de palme. —Gata, Daisy, îi spun când ajunge din nou în brațele mele. Cine urmează? —Eu, se oferă Finn. Cel puțin așa am ocazia să fiu pipăit de niște tipe. Ben chicotește. — Și, pe deasupra, mai e și gratis, nu? Așadar, doamnelor, simțiți-vă libere să umblați cu mâinile peste tot, ne îndeamnă Finn și Ben îi ține hangul. —Taci odată, Finn, porcule ce ești! îi arunc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mele! —Iisuse! zice Ben în timp ce mă ajută să-l susțin pe Finn, care iar a ajuns în brațele mele, căci Jim de-abia l-a atins. Dacă am fi făcut asta la școală, toți băieții ar fi avut ocazia să pipăie sânii fetelor. Doar fătălăii n-ar fi trecut la fapte. E rândul tău, fătălăule! îi strigă Finn printre hohote de râs. —Mamă, Ben, cred că ai o tonă..., spun eu, făcând un efort să nu mă prăbușesc eu însămi. —Masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el, drept urmare luam masa foarte încântați de ce văzusem. Fără doar și poate, cel mai bine era când stăteam acasă și ne uitam la o casetă: necuibăream pe canapeaua lui murdară, imensă, puneam Cliffhanger sau Predator și imediat începeam să ne pipăim. Ne plăcea să stăm întinși în pat, eu în față, Patrick în spate,sprijinindu-se pe o grămadă de perne, cu mâinile pe coapsele mele. În cele din urmă, palmele lui îmi explorau trupul, împușcăturile lui Stallone sau Arnold Schwarzenegger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai așteaptă răspunsul... Ce naiba! Dacă nu le poți rezista, alătură-te! Mai este loc și pentru mine? răcnește el și se aruncă în capătul cu apă mai adâncă, în uralele celor din bazin, și spre disperarea unui cuplu care se pipăie pe margine și care-l înjură de mama focului. Intru în casă, cu gândul să caut o sticlă de șampanie și, când ies, constat că meciul de polo seamănă din ce în ce mai mult cu o orgie. Baby Thompson e atât de slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lui Vijay și a lui Stewart. Nu știu dacă s-a petrecut ceva acolo, dar cei doi se laudă întruna de atunci. —Eh, se lăudau ei, până le-am spus eu că sunt homosexuali inhibați, care abia așteaptă să se pipăie unul pe altul, spune Finn vesel. Nu se poate, Finn! Cum ai putut să afirmi așa ceva? Mi se acrise să-i tot văd cum o făceau pe masculii feroce, explică Finn. —Daisy, cum te simți acum, după cele întâmplate? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
abținut să-l mângâi! Vreau să mai mănânc cât e Jake plecat; nu mi-e foame, dar faptul că sunt tot timpul cu el îmi dă o stare de nervozitate, care se transformă în lăcomie.Reușesc să mă abțin numai pipăindu-mi cu ambele mâini stratul de grăsime de pe burtă și scot o carte. E un roman polițist pe care l-am luat din biblioteca tatălui lui Jake. Nu sunt atât de proastă încât să citesc ceva siropos în preajma iubitului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și dă semne că va avea un ochi nemaivăzut de vânăt; dâre roșii sunt dispuse radial de la orbită spre obraji, frunte, tâmple. Deja au început să-și schimbe culoarea spre albastru-mov-negru. La naiba! zice Ben, alunecând pe un scaun și pipăindu-și capul. Jennifer se apleacă deasupra lui, scoțând sunete liniștitoare și depărtându-i mâinile ca să vadă rana. —Jim, zice Charlotte țeapănă. Cine era femeia aceea îngrozitoare? — Soția mea, mormăie Jim. Nu e un om rău... doar că se enervează uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acolo și ea să scape astfel de o amenințare. Dar ea se apleacă și ia tigaia de jos, iar Finn se aruncă asupra ei, răsturnând-o și acoperind-o cu corpul lui bine făcut. Cu o mână, femeia încearcă să pipăie împrejur după tigaie, dar eu îmi fac curaj, mai ales că Finn a imobilizat-o sub el, și mă strecor în cameră, iau tigaia și o scot de acolo, ca să nu mai poată ajunge la ea. Îi veghez, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]