2,526 matches
-
până atunci habar n-am avut de ce-i În stare târfa asta bătrână, că-și ține socoteala până la ultimu’ cancioc la tot ce rămâne seara Împrăștiat prin curte, plus o sută și ceva de saci pe care-i are În pivniță. Îl vezi tu că se târâie Încolo și Încoace ca o rață boșoroagă, da’ și el și cotoroanța aia sunt cu ochi-n patru, și nu-ți mai spun că de-atunci au fost și mai și. S-a interesat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
coate În buzunare, ca un cocostârc sătul, cu burta plină de teancuri de sute și neputându-se apleca decât cu prețul unei cascade de strâmbături și Înjurături. Atunci? — Cel mai bine, Relule, ar fi să vindem sacii de ciment din pivniță. Găsim pe cineva cu o Rabă de cinci tone și-i dăm cu banu’ jos Într-o oră Într-o noapte și ne suim În tren și ne pierdem urma oriunde cu zece-cinșpe mii la noi. Că tăntălău’ de moș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
viaț-amară și sfinte Dumnezeule și gata, să fie o sută. Dă banii Încoace, nea, pentru o sută cincizeci de saci. — Ești nebun, băiețică? Unde ai o sută cincizeci de saci? — Vino să-ți arăt! Când aprinde becul de deasupra ușii pivniței, văd În mâna lui reteveiul de țeavă care mi se pare pe moment un avertisment pentru cei doi șoferi. După cum izbește În lacătul cât pumnul, zburându-l din belciuge din a doua lovitură, rănguța asta-i În mâna părințelului ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
le arată cu ranga calea cea bună. Becul de aici s-a aprins o dată cu cel de afară, sfinte Dumnezeule, știam, da’ parcă acuma-i văd pentru prima dată: saci peste saci, până-n tavan, Înghesuiți În stive Înalte de doi metri. Pivnița-i atât de burdușită, Încât nu se poate pătrunde Înăuntru. E chiar imposibil să-ți dai seama de aici din ușă câte stive sunt, la câți saci poate fi evaluată comoara asta a moșului care de-acum e ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Încă o sticlă, ei i-au dat banii pentru o sută de saci. Restul, după ce-i Încărcăm și-i numărăm. Ne-a luat mai bine de o oră și ne-a trecut os prin os până am scos sacii din pivniță și i-am urcat În Rabe, În timp ce șoferii stăteau lângă gura pivniței și fumau, cu jumătatea de rom Între ei, tot de la ei să treacă și jumătatea asta, să vă fie de bine, nea, și să fie de sufletu’ cui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
saci. Restul, după ce-i Încărcăm și-i numărăm. Ne-a luat mai bine de o oră și ne-a trecut os prin os până am scos sacii din pivniță și i-am urcat În Rabe, În timp ce șoferii stăteau lângă gura pivniței și fumau, cu jumătatea de rom Între ei, tot de la ei să treacă și jumătatea asta, să vă fie de bine, nea, și să fie de sufletu’ cui s-o fi bucurat să vă păcălească. Căzusem la pace carevasăzică, romul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-o fi bucurat să vă păcălească. Căzusem la pace carevasăzică, romul ăla era un fel de aldămaș de care eu și Andrei n-aveam timp, iar ei Îl dădeau pe gât ținând contabilitatea sacilor. De-acum sufla vântul prin pivnița moșului, de cap să-i fie, o sută paisprezece saci am numărat, atâția au fost cu totul. — Ai văzut, băiețică, ce-ai fi zis tu că... Andrei zicea că lasă că-i bine și așa. Nouăzeci și cinci de saci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai bine să plecăm cât de cât răsfirați, iar părințelu’ n-ar fi fost Împăcat până n-ar fi dat o raită și pe-acolo, așa că procedă cu ușa biroului lui moș Victor tot așa cum procedase mai devreme cu ușa pivniței. Trebuia să se convingă pentru ultima dată, cu ochii lui, și Într-adevăr casa de bani era descuiată și plină de tot felul de bonuri și formulare Îngălbenite de vreme. Mototoli În pumn o hârtie d-aia și se cocoță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
toată agoniseala lui de-o viață, reieșea că l-am și omorât. Să-l ia dracu’, dacă nu s-o fi Încuiat În birou și și-a luat singur zilele, de vreme ce cheile stăteau numai la el, ca și cheile de la pivniță, era nedespărțit de cheile alea, măcar că nu fusese mare lucru pentru Andrei să intre peste tot cu ranga, da, a plecat la nuntă și pe drum s-a răzgândit, s-a Întors În timp ce noi umblam prin Bucureștii-Noi după ăia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
istovească toată povestea asta mai mult decât șase kilometri de alergătură de-a lungul traseului ăsta de tramvai format dintr-o singură pereche de șine. Era un binevenit desert după cinci mii și ceva de kile de ciment scos din pivniță cu spinarea și urcat În mașini. Cât Încă mă țin picioarele și spinarea, da, tot e bine, și-i și mai bine că n-o să mai trec niciodată pe aici. O să scap, da, fug cot la cot cu Laur și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i câteva sute de lei ca să se ducă unde i-o fi soarta, măcar să soarta i-a fost să plece cu muta În luna de miere, pe banii noștri, pentru care n-a scos barem un sac de ciment din pivnița moșului, da’ să nu-mi mai aducă aminte Andrei, că simt cum se cutremură și se surpă toate văile și dealurile de pe pacostea asta de căpățână. Dacă m-ar fi lăsat barem să dau În el până l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că: „vin rușii.. vin rușii !”, dar, de această dată chiar veneau. Nemții se retrăseseră spre granița ungară. Ulițele satului erau tăcute, ca pustii, nici un semn de viață nu se mai auzea... Totul părea ca mort. Localnicii rămași se ascunseseră în pivnițe și prin grădini. Tunurile, care au bubuit zile întregi, se auzeau când și când. Veni și octombrie... Vântul toamnei, mângâia ierburile vestejite și frunzele îngălbenite ale copacilor, cu un cântec șoptit...abia auzit. Zilele calde și frumoase deveniră tot mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din Arachne un păianjen. Narațiunea mea a fost urmată imediat de una de-a lor, despre care, în deosebire de a mea, susțineau că era reală. Mi-au spus despre o tânără femeie închisă de perfida ei soacră într-o pivniță, în timp ce soțul se afla la război. Când tânărul soț s-a întors, nu și-a mai găsit soția pe care o lăsase: în locul ei, într-un colț, era un miriapod. E curios cum circulă aici aceste istorii mitice care comunică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din plăcere, sticle de vin fin, pe care știm să-l păstrăm, iar cunoștințele s-au diversificat într-un mod îmbucurător. (Spre marea noastră stupefacție, am întâlnit într-o zi la un podgorean din Madiranais un tânăr comisionar a cărui pivniță o depășea pe a noastră: în loc să-și piardă banii la cursele de cai, acest pasionat investea matur și cu perspicacitate în vinurile de calitate, câștigând la fiecare achiziție!). Astfel, o altă civilizație a vinului este pe cale de a se naște
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
37 de ode, 3 epode, 7 epistole în versuri, 5 satire) este consacrată lui Bacchus, faptelor și alaiurilor sale. În poezia bahică a lui Horațiu a luat naștere amatorul de vin bun căruia îi place să sărbătorească evenimentul scoțând din pivniță o amforă și care cere vinului să-i alunge singurătatea: Îmi place vinul de Massica, cel care îmi aduce uitarea", scria el. De asemenea, odată cu Horațiu, acest poet al "après boire"-ului, dixit Rabelais, se conturează profilul bețivului, a celui
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
regiune viticolă importantă, unde câmpiile fertile alternează cu terenurile aluvionare și cu văile în pante ușoare. Din punct de vedere istoric, Hawkes Bay este centrul comerțului vinicol al Noii Zeelande. Cea mai veche exploatare vinicolă (Mission) și cea mai veche pivniță de vinificare încă în activitate (Te Mata) se află în această regiune. Câmpia aluvionară Heretunga Plain are o importantă producție de fructe, iar colinele care o înconjoară sunt acoperite cu vii care produc struguri de cea mai bună calitate. Solurile
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
construit în 1589 pentru Jean Casimir primul butoi din Heidelberg, curând urmat de un al doilea în 1664, apoi de un al treilea în 1750, grație talentului lui Karl Theodor. Putem vedea și astăzi unul dintre aceste impresionante butoaie în pivnița Castelului din Heidelberg: un adevărat monument din lemn cu o capacitate de 221.726 l. La origine, în aceste butoaie era depozitat vinul de la țărani, supus dijmei de către marii proprietari, care îl redistribuiau angajaților, sub formă de plată în natură
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Locuința viticolă e aproape de pământ. Piatra este folosită ca material de construcție de bază al așezării. Adesea, intrarea cu boltă largă a casei viticultorilor reprezintă ornamentul principal al fațadei. Oricare ar fi natura edificiului, din lemn si piatră sau zidărie, pivnița este mereu concepută la fel peste tot: o construcție masivă, extinsă, din piatră naturală. Struguri și vrejuri ornează adesea ușile, grinzile, ba chiar și uneltele. Aceleași motive decorative pot fi regăsite uneori pe crucifixele de la țară, în special la limita
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și necesitățile economice. Desigur, această formă se modifică de la o regiune la alta, ba chiar în funcție de gradul de înstărire și de poziția socială a viticultorului, însă întotdeauna se deosebește net de casele tărănești și de alte tipuri de locuințe rurale. Pivnița, care constituie în mare parte fundamentul în sine al întregului edificiu, nu numai că determină aspectul locuinței viticultorului, ci este și o dovadă a stării acestuia, grație decorațiunilor inspirate de cele ale clădirilor urbane, ba chiar grație locului și importanței
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
edificiu, nu numai că determină aspectul locuinței viticultorului, ci este și o dovadă a stării acestuia, grație decorațiunilor inspirate de cele ale clădirilor urbane, ba chiar grație locului și importanței pe care o ocupă în casă154. În Alsace, de exemplu, pivnița ocupă tot parterul casei de locuit, a cărei amenajare este izolată la primul etaj. Restul clădirilor, dispuse aleatoriu în jurul curții, constituie o serie de anexe slab dezvoltate prin însuși caracterul lor destinat exploatării: teascul, grajdul care adăpostea altădată calul necesar
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
iar acoperișul este înălțat de o boltă prevăzută cu un arc cu pârghie pentru a ridica până la acoperiș vrejurile și butucii de vie smulși. Locuința se află adesea la primul și la al doilea etaj, în timp ce parterul este frecvent rezervat pivniței. Dacă e destul de largă, în casă se regăsește și teascul, cu plafonul său format din grinzi groase, învecinându-se cu pivnița boltită. Dacă e îngustă și înaltă, pivnița este îngropată în panta ascunsă în spatele teascului. Însă odinioară, via nu reprezenta
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de vie smulși. Locuința se află adesea la primul și la al doilea etaj, în timp ce parterul este frecvent rezervat pivniței. Dacă e destul de largă, în casă se regăsește și teascul, cu plafonul său format din grinzi groase, învecinându-se cu pivnița boltită. Dacă e îngustă și înaltă, pivnița este îngropată în panta ascunsă în spatele teascului. Însă odinioară, via nu reprezenta singura resursă a viticultorului din Vaud. Acesta deținea de multe ori un domeniu agricol pe munte și creștea vite, adăpostite uneori
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
la primul și la al doilea etaj, în timp ce parterul este frecvent rezervat pivniței. Dacă e destul de largă, în casă se regăsește și teascul, cu plafonul său format din grinzi groase, învecinându-se cu pivnița boltită. Dacă e îngustă și înaltă, pivnița este îngropată în panta ascunsă în spatele teascului. Însă odinioară, via nu reprezenta singura resursă a viticultorului din Vaud. Acesta deținea de multe ori un domeniu agricol pe munte și creștea vite, adăpostite uneori în dependințe. Lucrurile stau diferit în alte
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a viticultorului din Vaud. Acesta deținea de multe ori un domeniu agricol pe munte și creștea vite, adăpostite uneori în dependințe. Lucrurile stau diferit în alte țări europene. Astfel, în Austria, Moravia, Slovacia, Ungaria sau România, vinul este păstrat în pivnițe independente, săpate în calcar sau în tuf156 în mijlocul viilor. Pământurile însorite ale Andaluziei adăpostesc locuințe elegante situate în mijlocul podgoriilor. Acestea se caracterizează prin albul pietrei de var, prin pridvoarele boltite, prin curtea interioară mărginită de arce din viță de vie
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
prin "sanctuarul" care adăpostește teascul. În alte locuri, în Germania sau țările viticole din Europa centrală, de exemplu, teascul era adesea situat chiar în cadrul podgoriei și era însoțit de Wärmehäuschen (literalmente "căsuțe în care te poți încălzi") unde oamenii de la pivniță puteau veni să se încălzească și să ia masa. În Ungaria, podgoriile erau presărate cu niște "case cu teasc" pentru a fabrica vinul și pentru a adăposti temporar lucrătorii. Alte regiuni și țări cu podgorii renumite însumează conace înstărite și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]