2,544 matches
-
străină. Mă opresc la un ghișeu, dau pașaportul, se uită la el și mi-l dă Înapoi Însoțit de un bilețel să-l completez. Dar, acum e acum, bilețelul era scris În limbă străină și nu știu. Și, cum țineam pixul În mână și pașaportul cu bilețel, cugetam și mă rugam În taină. Cugetam la Milostivul Dumnezeu să-mi trimită ajutor, ca lui Tobie În călătoria lui pe Îngerul Rafail și Duhul Sfânt. Între timp toți pasagerii completaseră și plecaseră. Nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pasager Într-o sală așa de mare și omul legii care supraveghea era și el, nu m-am pierdut cu firea. Așteptam. Așteptam pe cine? Pe Dumnezeu Salvatorul. Minune! Iată, aud pe cineva lângă mine rugându-mă să-i Împrumut pixul să scrie ceva. I l-am dat. Era un tânăr de vreo 30 de ani. După grai era român. L-am rugat și eu să mă ajute să completez. M-a ajutat și s-a făcut nevăzut. Ați văzut grija
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
te duci cu ea Înapoi ca s-o corecteze. Și atunci zicea adesea că rețeta e un fals și o rupea. Mai exista un doctor care era senil și trebuia să-l ajuți să scrie rețeta. Uita ce face, lăsa pixul din mînă și Începea să depene amintiri despre pacienții de mare clasă pe care-i avusese pe vremuri. Îi plăcea să vorbească mai cu seamă despre un anume general Gore, care i-a spus o dată: „Doctore, am fost la clinica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe prostul. * Cenzura și interdicția sunt practicate mai ales de cei care le neagă. * Unii se tem mai mult de adevăr decât de minciună. * E foarte simplu să împarți două paie la trei măgari: le oprești pentru tine. * Degeaba ai pix, dacă nu ai condei. * Toate cele ce nu sunt explicate se pot explica. * Unde nu-i cap e vai de toate celelalte. * Zăpada este rochia de mireasă a iernii. * Dacă vrei să săruți o fată, cere-i să mănânce și
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
corec tură. Îl împărțeam cu confrații corectori de la Sportul popular, fiecare echipă dispunând de câte un dulap și câteva mese dreptunghiulare, bancul nostru de lucru. Pe ele înșiram în ordine tactică, fiecare în dreptul său, instrumentația din dotare, un set de pixuri și creioane colorate, dintre care unul era neapărat „chimic“. Îl întrebuințam când ne soseau de la paginație „perii ude“. Mai aveam la îndemână, pentru consultare, o cărticică intitulată Mic îndreptar ortografic, al cărei autor era un lingvist din epocă pe numele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
rumeguș. Un rumeguș umed presărat pretutindeni. Spun că am găsit surprinzător ceea ce căutam, pentru că niciodată nu am avut spirit de observație. Un fel de buimăceală, de amețeală. Și azi, mă plimb prin casă de capiu căutând o cârpă sau un pix pe care le-am avut dintotdeauna în mână. Nimic nu vezi, cum îmi reproșa taică-miu’. Atunci am luat foarfeca și am plecat rapid. Doar aveam o misiune de dus la bun sfârșit. Pe drum însă, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îl știi. Devenise ceva mai șmecher. Poate se și însurase, deși Mirel e omul pe care cu un foarte mare efort de imaginație ți l-ai imagina făcând sex cu o femeie. În școală îi era greu și să țină pixul în mână. Îl manevra ca pe o furculiță, cu care înghiorlănește în farfurie un puști mai neîndemânatic. Îl treceau profii ca să nu se împuțineze clasele, să-și piardă ei norma, catedra. Era „cap de locuitor“. Să iasă la numărătoare tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spitalul, ci și știrile lui. Acum, după douăzeci de ani, am curajul să mă întreb: s-o fi salvat? E și acesta un curaj: să pui întrebări când nu mai e nimeni să-ți răspundă! Are cineva dintre dumneavoastră un pix? Nu plec niciodată de-acasă fără un pix și carnetul în care-mi notez subiecte de articole și povestiri. Cândva, ezitam să scot carnetul în public. Aveam senzația că toată lumea se holbează la mine, iar unii mă privesc cu reproș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de ani, am curajul să mă întreb: s-o fi salvat? E și acesta un curaj: să pui întrebări când nu mai e nimeni să-ți răspundă! Are cineva dintre dumneavoastră un pix? Nu plec niciodată de-acasă fără un pix și carnetul în care-mi notez subiecte de articole și povestiri. Cândva, ezitam să scot carnetul în public. Aveam senzația că toată lumea se holbează la mine, iar unii mă privesc cu reproș: „Ia te uită la ăsta, vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mă opresc în mijlocul trotuarului și îmi notez ideea că țigăncile care se pișă de-a-n picioarelea, când le vine, o fac cu atâta firesc, că nu mai ia nimeni în seamă. Totuși, într-o zi am plecat de-acasă fără pix și carnet. Odată și-odată trebuia să se întâmple. Uiți ceva vital întâia oară, apoi uiți mai des și tot așa, până ce uiți totul, de la mână pân’ la gură. Dacă nu le notezi atunci când îți vin, ideile deștepte se duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se duc la alții. Am regăsit câteva dintre ideile pe care nu le-am însemnat în carnet chiar în clipa când mi-au săgetat mintea la scriitori din Japonia, Insulele Maldive, Rusia, Venezuela și Alaska. Bravo lor că au avut pixul și carnetul cu ei! Mi le-au furat prin telepatie, de la distanță! Prudent, am apucat ideea de coadă și am întrebat mai mulți cetățeni care frecau menta în parc dacă îmi pot împrumuta un pix. Ce poți să faci cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Bravo lor că au avut pixul și carnetul cu ei! Mi le-au furat prin telepatie, de la distanță! Prudent, am apucat ideea de coadă și am întrebat mai mulți cetățeni care frecau menta în parc dacă îmi pot împrumuta un pix. Ce poți să faci cu un pix, decât să scrii? Cu toate acestea, doi dintre ei m-au privit de parcă le ceream o mitralieră, unul m-a fixat cu un soi de pizmă mocnită, însemnând: „Am eu mutră de om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
carnetul cu ei! Mi le-au furat prin telepatie, de la distanță! Prudent, am apucat ideea de coadă și am întrebat mai mulți cetățeni care frecau menta în parc dacă îmi pot împrumuta un pix. Ce poți să faci cu un pix, decât să scrii? Cu toate acestea, doi dintre ei m-au privit de parcă le ceream o mitralieră, unul m-a fixat cu un soi de pizmă mocnită, însemnând: „Am eu mutră de om cu pix, mă mațe fripte?!!“, iar alți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
poți să faci cu un pix, decât să scrii? Cu toate acestea, doi dintre ei m-au privit de parcă le ceream o mitralieră, unul m-a fixat cu un soi de pizmă mocnită, însemnând: „Am eu mutră de om cu pix, mă mațe fripte?!!“, iar alți doi s-au scuzat politicos, ca niște oameni care știu că lumea e plină de țicniți, pe care nu-i bine să-i întărâți. Nimeni din parc nu avea pix. I-am luat la rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
eu mutră de om cu pix, mă mațe fripte?!!“, iar alți doi s-au scuzat politicos, ca niște oameni care știu că lumea e plină de țicniți, pe care nu-i bine să-i întărâți. Nimeni din parc nu avea pix. I-am luat la rând pe toți, moși și babe, tineri și tinere, cucoane între două vârste și șahiști care jucau table, și m-am ales cu aceeași privire contrariată. Dacă le ceream contul din bancă sau cheile de la mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și babe, tineri și tinere, cucoane între două vârste și șahiști care jucau table, și m-am ales cu aceeași privire contrariată. Dacă le ceream contul din bancă sau cheile de la mașină, n-ar fi fost mai surprinși. Cu un pix poți să scoți ochii la oameni, să scormonești într-un mușuroi de furnici, să înțepi în fund domnișoarele când e înghesuială în metrou, și alte treburi ciudate. Însă nouăzeci și nouă la sută dintre locuitorii întregi la minte ai României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oameni, să scormonești într-un mușuroi de furnici, să înțepi în fund domnișoarele când e înghesuială în metrou, și alte treburi ciudate. Însă nouăzeci și nouă la sută dintre locuitorii întregi la minte ai României înțeleg că le ceri un pix ca să scrii ceva. Se vede treaba că nimerisem exact în ziua când ceilalți unu la sută cu mintea ciobită se adunaseră, chemați de o voce misterioasă din tării, în parcul din preajma blocului meu. Câtorva, care aveau fețe de funcționari, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și socotitul, le-am arătat podul palmei și le-am explicat că, neavând carnetul la mine, mi-aș fi notat ideea care tocmai mi se învârtea prin cap în palmă. Cu condiția, bineînțeles, să-mi împrumute pentru câteva clipe un pix. Aceștia au fost cei mai expliciți: „La pensia noastră, de unde pix?“. Ca la un semn, prin creier au început să-mi tropăie tot felul de gânduri negre și antiromânești. Dar și altele despre lumea în care trăim, despre soarta ingrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că, neavând carnetul la mine, mi-aș fi notat ideea care tocmai mi se învârtea prin cap în palmă. Cu condiția, bineînțeles, să-mi împrumute pentru câteva clipe un pix. Aceștia au fost cei mai expliciți: „La pensia noastră, de unde pix?“. Ca la un semn, prin creier au început să-mi tropăie tot felul de gânduri negre și antiromânești. Dar și altele despre lumea în care trăim, despre soarta ingrată a indivizilor cu idei, despre sfârșitul civilizației și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de gânduri negre și antiromânești. Dar și altele despre lumea în care trăim, despre soarta ingrată a indivizilor cu idei, despre sfârșitul civilizației și așa mai departe. Deși în București există o mulțime de parcuri, iar eu întrebasem de un pix doar într-unul. O grămadă de gânduri, cum spuneam, negre, dar și unul alb: când pleci fără pix de-acasă, nu înseamnă că oamenii care n-au niciodată nevoie de pix sunt greșiți. Mai probabil e ca un om care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu idei, despre sfârșitul civilizației și așa mai departe. Deși în București există o mulțime de parcuri, iar eu întrebasem de un pix doar într-unul. O grămadă de gânduri, cum spuneam, negre, dar și unul alb: când pleci fără pix de-acasă, nu înseamnă că oamenii care n-au niciodată nevoie de pix sunt greșiți. Mai probabil e ca un om care scrie tot timpul să fie de-acum prea mult. Poporul Doi bărbați treji și unul beat turtă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o mulțime de parcuri, iar eu întrebasem de un pix doar într-unul. O grămadă de gânduri, cum spuneam, negre, dar și unul alb: când pleci fără pix de-acasă, nu înseamnă că oamenii care n-au niciodată nevoie de pix sunt greșiți. Mai probabil e ca un om care scrie tot timpul să fie de-acum prea mult. Poporul Doi bărbați treji și unul beat turtă se uită de mai mult timp spre etajele superioare ale blocului de pe cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
inert și imbecil al "doamnelor" ce domină bibliotecile publice din București și din țară cu excepția notabilă a Bibilotecii Centrale Universitare din București (BCU). În sala de lectură de la BPU Geneva se poate intra cu o tonă de cărți, miriade de pixuri, aparate de fotografiat, poți fi îmbrăcat cum dorești, cu mape sau fără etc. etc. Nimeni nu țipă după tine ca după un infractor potențial, un malefic distrugător de cărți și smulgător de pagini. Nu, aici ești doar un simplu cititor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
incontrolabile manifestări de bucurie spune vocea bărbată a speaker-ului din off). Doi bărbați negri cu ochelari de soare tip Police, îmbrăcați complet în alb, ca niște șefi de plantație din sudul Statelor Unite. Spre marea mea surpriză, semnează documentele cu un pix de plastic ordinar, albastru. Solemnitatea momentului se duce dracului, Africa nu se deziminte nici de această dată. Unde sunt stilourile coloniale de altădată, groase și solide ca bastoanele albilor cu caschetă de plută pe cap? 21 iunie 2003 Chelner (serveur
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gălăgie, oameni grăbiți, dar vii, atât de vii, încât nu te mai saturi să-i privești. Un loc foarte pitoresc, nu a scăpat atenție rarilor turiști veritabili în vizită la București. Dovadă: pe ușă se găsea un anunț scris cu pixul: "Filmatul și fotografiatul interzis! Lăsați oamenii să mănânce liniștiți!" Pasaj adăugat ulterior: am făcut odată o cercetare prin cele mai faimoase ghiduri de turism pentru a scrie un articol despre imaginea Bucureștiului. Nu am fost surprins să găsesc acest împinge
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]