5,484 matches
-
măsori din ochi până-n mărimea tocului pe jumătate sprijinit pe caldarâm și te întrebi nu-i oare cel din fața ta un impostor ce fără un cuvânt îți cere și tu- i dai ce-a mai rămas întreg din tine perpetuu plâns tăcut și fără lacrimi... chiar nu știi cât de bogați sunt cerșetorii de iubiri târzii, ușor aprinse ca și un foc de toamnă, prea greu de stins apoi și... toate astea neavând vreun rost ? Gabriela Blănariu ... Citește mai mult îl
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
oprești o clipă, îl măsori din ochi până-n mărimea toculuipe jumătate sprijinit pe caldarâm și te întrebi nu-i oarecel din fața ta un impostor ce fără un cuvânt îți cere și tu- i daice-a mai rămas întreg din tine perpetuu plâns tăcut și fără lacrimi...chiar nu știi cât de bogați sunt cerșetorii de iubiri târzii,ușor aprinse ca și un foc de toamnă, prea greu de stins apoiși... toate astea neavând vreun rost ?Gabriela Blănariu... XXVIII. GRAFFITI-N SUNET PE
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
director, a strigat domnișoara Iulia, la cancelarie, nu aici! Când și-a dat seama că a greșit, domnul Arsu a început să se bâlbâie: - Bine, mă rog... scuzați... sunt nervos... să mergem la... - Prea târziu, domnule director, a izbucnit în plâns domnișoara Iulia, prea târziu! Voiam doar să vă spun că tata este pe front, iar mama s-a îmbolnăvit. Ieri a avut febră mare, peste treizeci și nouă. Am chemat medicul și am îngrijit-o toată noaptea. De dimineață am
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
director, nu mai am ce să caut la cancelarie! În clasă s-a spus tot ce era de spus. Iar eu nu-mi întorc vorba niciodată, deși... regret mult de tot că mi-am dat demisia (iar a izbucnit în plâns). Mai ales... că-mi iubesc... atât de mult copiii! Cu ochii șiroind de lacrimi a venit în fața băncilor, ne-a privit lung, ca și când ar fi vrut să-și înregistreze în memorie imaginea fiecăruia și, suspinând, a spus: - Îmi pare rău
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
în adâncul ființei tale să-ți tulbure gândurile, să-ți tulbure simțirea, cu efecte neprevăzute. Medicina încă nu s-a ocupat de acest aspect. Dacă ar fi făcut-o ar exista și s-ar prescrie nu calmante ci medicamente pentru plâns. Să plângi pentru a te despresura de durere cu lacrimi izbăvitoare pentru sănătatea ta, pentru a-ți păstra mintea sănătoasă într-un corp mai mult sau mai puțin sănătos. Devastatoare nu este moartea Mitrului ci încăpățânarea lui Albert de a
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
De dragoste sunt două cupe, pline! Mi-s ochii ape reci și prea sărate, De doruri grele zac, încătușate, Când te privesc cu drag, iscoditori, Mi-s amândoi încercănați de flori. Mi-i sufletul pierdut și-ngreuiat Poate de prea mult plâns ori de păcat... Îmbrățișarea ta în prag de seară Îmi pune-n suflet aripi și el zboară... Mi-i viața când un dâmb și când o groapă Și bucuria n-are loc să-ncapă, Dar când mă însoțești ca-ntr
CU TINE, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365654_a_366983]
-
Docuță Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Metaforele lumii in suflet s-au ascuns Așteptând iubire-adevărată să vină, Să le-nvie și să le dezlege de taină, Vraja s-o rupă eliberându-le din plâns. Plângea o roză în suspinu-i de catifea, Părăsită de parfumul, ce o iubise, Imploră cerul ce cândva i-l dăruise, Să îi șoptească să se-ntoarcă din nou la ea. Plângeau și-ale nopții stele, uitate de lume, Nimeni nu
METAFORELE LUMII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365662_a_366991]
-
George Safir Publicat în: Ediția nr. 664 din 25 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului aud un madrigal de îngeri, în toamnă sfinte mângâieri și tot mă forfotesc atingeri, din frunza verde până ieri... mi se preling pe umeri lacrimi, din plânsul de stejar bătrân și bruma arde multe patimi și e pustiu pe caldarâm... îmi tremură toiagu-n mână și rătăcesc cu ochii-nchiși; degeaba Domnul mă amână, degeaba ochii-țin deschiși... Referință Bibliografică: aud un madrigal de îngeri / George Safir : Confluențe Literare
AUD UN MADRIGAL DE ÎNGERI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365678_a_367007]
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > PLANSUL PUIULUI DE LEBADA Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Plânsul puiului de lebădă Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întreg orașul, în cele trei zile de ninsoare continuă. Un ger năpraznic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
limbă, o trinitate care ne dă veșnicia, partea noastră de veșnicie, spunea academicianul și poetul, fratele nostru din Basarabia, Nicolae Dabija, e limba română. Limba lui Grigore Vieru, în care, poți râde singur, și în care te poți opri din plâns , limba sfântă a vechilor cazanii, care-o râd și care-o cântă la vatra lor, țăranii . Coborând din lumină, limba stă la fundamentul unei culturi, așa cum credința stă la fundamentul unui sanctuar . Pe ea, pe limbă, se clădesc valorile unui
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
lumină tu nu crezi! Nici nu poți să fii umană, Câtă vreme "sâsâiești", Și-ți împrăștii-nveninarea Peste tot ce întâlnești. Glasu' ți-l ascuți în fiere Și pătrunde până-n os, Oarbă-ți este-a ta privire, Ochiul tău e mincinos! Plâns-ai tu de mușcătura Fraților de-același fel? Iar acum din vârf de culme, Te comporți ca un mișel! Bârna ce în ochi te-nțeapă Ți-a orbit sufletul tău, Te crezi prințul de la curte, Dar cerșești un rol în
PAIUL DIN OCHI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366247_a_367576]
-
Eu fără tine Ma doare lipsa ta, Mă doare tăcerea ta care nu imi spune nimic, Lacrimile îmi sunt agățate undeva inlăuntrul meu Nu vor să curgă, se întorc înapoi O respirație vine de undeva, Parcă se joacă de-a plânsul... Suflul greu încercă sa spargă dansul lacrimilor, O lacrimă coboară pe o pleoapă E singură și stingheră, Așa cum este si sufletul meu, Se prelinge pe obraz și dispare Așa cum dispare și imaginea ta în fața ochilor mei. http://www.youtube.com
DE DRAGOSTE -POEME de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361613_a_362942]
-
moaște ale biruitorilor daci. Toate văile și vâlcelele noastre și-au țesut covoarele verzi din vinul jertfei falnicilor flăcăi ai Neamului. Toate Apele creației, poartă în scutecele lor cristaline, șoaptele și murmurul Doinelor nepieritoare. În clopotul inimii Mariei dangăne tot plânsul, întreaga sărăcia, nefasta urgie, rușinoasa înstrăinare, zborul frânt al nădejdii, norul lăcustelor pustiitoare, prăpădul păgân, care clocotește în inimile vrăjmașilor și se revarsă peste sângele Neamului creștin și sfânt. De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plâsu-mi-s-a/ Că nu mai poate
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
pentru ce vină execută pedeapsa un condamnat cu sentimente umane? Ce jocuri cifrate încarcă pedeapsa lui Gigi Becali atât de greu încât nu se mai ține cont că de bunătatea lui depinde licărirea unei ultime raze de speranță, pentru mulți? Plânsul nefericiților nu rupe obstacolele libertății unui om aruncat în fundul pușcăriei. O comunitate întreagă, de la Vadu Roșca îl plânge, îi glăsuiește balade, îl glorifică în legende, îi închină rugăciuni...! Oamenii aceștia, loviți cândva de sinistru locuiesc acum în casele ridicate de
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
de a fixa limitele urcării în spinarea celor mulți. Sosește Crăciunul! Gigi Becali, însingurat, trist, înlăcrimat e crucificat după gratii. Fără el țara pierde un om care îi ajută pe cei ce nu se pot salva! În țara înădușită de plâns, sosește Crăciunul și vin cu ninsorile, cernându-se de sus, apăsările neîndurărilor. Din pușcărie, Gigi Becali încă mai salvează obidiți, dar pe sine nu se poate salva! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Gigi Becali. Cei care
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
mai vrea să se nască... / Obârșia lui împărătească / e de aur bolnav // Deasupra, - ce greu / să fii rază strivită / între oră și clipită / cu pleoape de curcubeu... // Jos, ce nevedere / și câtă lipsă de sens ! / ... a cojii jupuite ca un plâns / de pe conștiință... // Eu, tu, el / o să fiim toți trei / deodată // Mai mult tu, - / decât unicul / Mai mult el, - / decât piatra / Mai mult eu, - / decât singurătatea... // în ființă, a frigului / și a căldurii, / a de os a digului / și a murmurărei
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
cu fiecare zi ce îi trecea ca o povară, întunecându-i și zgârcindu-i fiindul însă îl lumina spre o lume tainică a deplinei meditații deusiene: O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, / Că plâng, și nu știu unde să mă duc (Nocturnă). Plânsul bacovian din volumul Scântei galbene, pe care îl publică la cinci ani distanță de fatidicul moment al declanșării bolii sale, este un semnal dureros al poetului față de ignoranța, superficialitatea profanului: Și plâng, și cu plânsul în noapte / Răchita de-afară
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
nu știu unde să mă duc (Nocturnă). Plânsul bacovian din volumul Scântei galbene, pe care îl publică la cinci ani distanță de fatidicul moment al declanșării bolii sale, este un semnal dureros al poetului față de ignoranța, superficialitatea profanului: Și plâng, și cu plânsul în noapte / Răchita de-afară mi-i soră (Miezul nopții). Este aceeași stare pe care Mântuitorul a tot avut-o până în clipa trădării de către omul Iuda. El plânge de ceea ce vede și alții nu pot vedea: Am ajuns, acum, pe
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
și eu te voi iubi.” Vlad, el este un înger acum. Nu-ți dai seama? Mi-a mai spus să nu plâng, fiindcă îi fac rău și lui, dar nu mă pot abține. Izbucnește într-o nouă porție sacadată de plâns. „E sănătos oare?”, mă întreb privindu-l așa cum privești nebunii. Mă ignoră total. Continuă monologul, fiindu-i indiferent dacă îl mai ascult sau nu: - Este ca un tată ceresc pentru mine... Într-o zi am cumpărat o cravată și i-
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
treci să-mi cânți și veșnicia și dorul de izvoare. de n-ar mai veni toamne, eu sigur aș rămâne, să-ți cânt doina și dorul cu glasul trăgănat, când văd că moare frunza și frigul mă răpune mă doare plânsul tău , de nu e cu bănat. rămâi că înfrunzesc în dulcea primăvară și ușile-ți deschid să vii ca să mă vezi, palatul meu e veșnic și nu e prima oară când hoinărind prin mine aevea tu te pierzi. de ce-
DIALOG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351914_a_353243]
-
PARODII Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului SCHIMBĂ, NEICĂ, PĂLĂRIA! „Mă gândesc așa-ntr-o doară, Uneori îmi place râsul... Dar un prost să mintă-o țară?! Fraților, m-apucă plânsul!” Își tot zice-n gând Sărac... Și lovind, bietul măgar, Cu biciușca pe spinare: - Hai la deal, nu sta-n cărare! Trece-un domn cu limuzina; Sună..., nu are răbdare; O fi terminat benzina?! Iar asinul, transpirat... Scoase-n răget
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
multe primăveri, și veri și toamne, Și nu mai sunt fetița care a plâns, Pentru eroii săi iubiți din basme. În inimă,doar bucurii am pus, Și-acum când știu că iarna e aproape. Nu vreau sub pleoape,lacrimă de plâns, Vreau să visez frumos, în miez de noapte. Ași vrea în jurul lumii să pornesc, Să împlinesc ce inima îmi cere... Azi, vreau să râd,să cânt și să iubesc, Trăind un vis,doar singură-n tăcere. Eu numa-n vis
ÎNCĂ MAI VISEZ... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352296_a_353625]
-
aceea, grația cea mai desăvârșită a medicului e frumusețea, iar frumusețea e cea mai simplă formă a umanului, omenescul în act și natural! Nu e nici greu, nici costisitor pentru medic, să fie omenos! Dar e măreț! Neînlăcrimarea dezumanizează, dar plânsul disperat, strigătul descătușat, la durere îl monumentalizează pe om, îl săvârșește în templul suferinței la altarul căruia se imploră milă, ajutor! De aceea, medicul care ajută este zeul din acest templu. Însă numai dacă atribuie profesiei sale medicale, un dram
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIȘTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Unde sunt îngerii când artiștii plâng?! În lacrimile artiștilor! De aceea e albăstrit cerul, de plânsul artiștilor, căci dacă artiștii doar ar surâde, cerul ar fi înrozit! Iar îngerii răspund plânsului, chiar din ochii artiștilor. Ecourile de aceea sunt, să răspundă; inimile de aceea se nimeresc, să răspundă; ochii de aceea-și încrucișează oglinzile, să răspundă
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Unde sunt îngerii când artiștii plâng?! În lacrimile artiștilor! De aceea e albăstrit cerul, de plânsul artiștilor, căci dacă artiștii doar ar surâde, cerul ar fi înrozit! Iar îngerii răspund plânsului, chiar din ochii artiștilor. Ecourile de aceea sunt, să răspundă; inimile de aceea se nimeresc, să răspundă; ochii de aceea-și încrucișează oglinzile, să răspundă; brațele de aceea se îmbrățișează, să răspundă... pe când lacrimile de aceea se varsă, să răspundă
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]