28,208 matches
-
În acest scop, el legitimează ideea că jocul este un lucru în sine, care generează simultan plăcere și emoție estetică. Citind una dintre capodoperele lui Yasunari Kawabata, Maestrul de go, lectorul nu poate decât să-i dea dreptate filosofului olandez. Plasată sub zodia generoasă a "romanelor-cronică" (shosetsu), cartea prozatorului nipon constituie, aparent, un simplu reportaj al unei celebre partide, desfășurate, în realitate, în 1938, între Honnimbo Shusai și Minoru Kitani (numit, din rațiuni ficționale, Otake) și încheiate cu victoria celui din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lăsat, de rățușcă, după cum m-a informat cu duioșie, de timpuriu, chiar propriul meu tată, ca nu cumva să-mi fac vreo iluzie pernicioasă orice, dar nu asta! Încălcând regula supunerii absolute față de sensei, m-am ridicat în picioare și, plasându-mă lateral alături de ea, am încercat să-i arăt că linia taliei mele nu era deloc mai sus decât a ei. În zadar! Data următoare, sensei și-a reluat, imperturbabilă, explicațiile, iar masca de aur de pe față a fost completată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
defectuos. Intelectul japonez pare a avea o predilecție nemaiîntâlnită pentru mânuirea de scheme și de clasificări. Mai mult decât atât: cu o acribie desăvârșită, realitatea este descompusă în cele mai mici particule cărora li se atașează etichete, după care sunt plasate, ordonat, în sertărașele taxonomice. Înainte de a mi se obiecta că nu este nimic ciudat aici, pentru că acesta este modul în care se desfășoară activitatea cognitivă în general, să vă mai dau un alt exemplu. Cine îmi poate spune cum se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ale orfanilor" (orphan trains) spre vest pentru a fi îngrijiți de familiile de fermieri 15. Un număr tot mai mare de fermieri, în special din clasa de mijloc, și-au exprimat dorința de a legaliza relația cu copilul sau copiii plasați în familiile lor. La mijlocul secolului al XIX-lea, o serie de state au început să legifereze adopția 16. Deși majoritatea specialiștilor consideră că, primul stat care a adoptat o astfel de lege a fost Massachusetts în 1851 ("Adoption of Children
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
exprimarea acestei poziții numărul copiilor de culoare adoptați de familii albe a scăzut semnificativ. Mai mult, Child Welfare League of America, promulgă în 1973 alte standarde prin care își schimbă poziția anterior favorabilă adopțiilor transrasiale, subliniind că este preferabil să plasăm copiii în familii cu același background rasial ca al lor35. Într-un studiu realizat în 1991, Bartholet arăta că, atât agențiile publice, cât și cele private erau guvernate în Statele Unite de o politică de potrivire din punct de vedere rasial
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
vedere rasial. Astfel, se încearcă, pe cât posibil plasarea copiilor în familii aparținând aceleiași rase, adopția transrasială fiind considerată "o ultimă soluție". Această politică a avut ca rezultat întârzierea și uneori chiar negarea dreptului copiilor aparținând minorităților rasiale de a fi plasați în familii adoptive. Astfel, această categorie de copii era supra-reprezentată în rândul copiilor din sistemul de protecție, durata de așteptare în cazul lor fiind semnificativ mai mare decât a copiilor albi36. În 1994, a fost adoptat un nou act legislativ
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
un risc mai mare de eșec decât în cazul familiilor fără copii. Pe de altă parte Festinger arăta în 1986119 că, acei copii plasați singuri prezentau o rată crescută de risc de desfacere a adopției (10.7%) comparativ cu copiii plasați împreună cu frații lor (5.6%). Motivația adopției a fost analizată în diverse studii. Un aspect important relevat de acestea a fost faptul că, motivația altruistă, centrată pe copil nu este asociată cu succesul adopției 120. Într-o analiză mai recentă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
autori numai după vârsta de 6 ani și niciodată înainte. McRoy 148 analizând în studiile sale factorii care concură la succesul/eșecul adopțiilor în cazul copiilor cu nevoi speciale, semnala că, în general, copiii din adopțiile întrerupte/desfăcute au fost plasați la vârste mai înaintate, au suferit traume mai puternice, au manifestat mai multe tulburări comportamentale precum agresivitate sau tulburări sexuale, au experimentat numeroase pierderi și au prezentat riscuri multiple în momentul plasamentului. Totodată, în majoritatea plasamentelor desfăcute pre sau post
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Obiectivul studiului Eșantion Metode utilizate Winkler și van Keppel, 1984 (Australia) efectele plasării copilului spre adopție asupra stării psiho-emoționale a mamelor biologice și evoluția lor pe o perioadă lungă de timp (5-35 ani) 213 mame biologice necăsătorite, care si-au plasat primul copil spre adopție, studiu transversal ancheta pe baza de chestionar și un instrument standardizat: The Questionnaire for Relinquishing Mothers Condon, 1986 (Australia) efectele plasării copilului spre adopție asupra stării psiho-emoționale a mamelor biologice studiu clinic 20 de mame biologice
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Berry, 1993, California, SUA identificarea experienței adoptatorilor în adopțiile deschise 1268 familii care au adoptat 1396 copii din California ancheta pe bază de chestionar Cushman, Kalmuss și Pearila, 1997, 13 dintre SUA experiența trăită de mame biologice care și-au plasat copilul spre adopție ținând cont de procesul de înfăptuire a adopțiilor și de gradul de deschidere a adopțiile. pentru procesul de adopție au fost evidențiate două componente: ajutorul oferit mamelor biologice să aleagă familia adoptivă și întâlnirea cu cuplul adoptiv
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
luni Acești copii au fost studiați la 4, respective 6 ani; 48 copii care au avut vârsta cuprinsă între 24 și 42 luni copii studiați la vârsta de 6 ani. Grupul de control: 52 copii nascuți și adoptați în UK, plasați înainte de a împlini vârsta de 6 luni. Au fost studiați la 4, respectiv 6 ani. Scalelor de Abilități McCarthy Scalele de Dezvoltare Denver Scale pentru măsurarea problemelor de comportament la copiii preșcolari (Elander și Rutter, 1996) Indexul deprivării nutriționale pentru
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a nu pierde această relație. O ultimă categorie de adoptatori este a acelora care, prin profil și motivație nu se înscriu în nici una dintre celelalte șase categorii. Această categorie cuprinde un procent de 6,6% dintre adoptatori. Declarațiile lor se plasează în sfera responsabilității sociale și a altruismului. Astfel, cel mai frecvent identificăm în declarațiile lor afirmații de genul: "Dorim să adoptăm pentru a oferi siguranță la doi copii, o viață mai bună și să-i creștem în așa fel încât
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
puțin probabil să fi beneficiat de plasament în centru de plasament, aspect expectat ca urmare a vârstei mici a copiilor în momentul adopției. Este interesant de specificat faptul că, majoritatea celor care au beneficiat de măsura plasamentului familial, au fost plasați la familia adoptivă, care ulterior i-a adoptat. Datele indică o asociere semnificativă între anumite județe în care s-a înfăptuit adopția și această practică (V=0,675, p<0,000). După cum indică valorile reziduale ajustate adopția copiilor din plasament
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
-4,2** Preluarea copilului în plasament familial anterior adopției se practică în cel puțin două condiții: pe de o parte, când copiii sunt abandonați încă de la naștere, fără să ia nici un contact cu familia biologică. În aceste cazuri copiii sunt plasați în regim de urgență la familiile care doresc adopția unor copii foarte mici și ulterior, când legea o permite și toate formalitățile au fost îndeplinite se deschide procedura de adopție. Aceștia reprezintă aproximativ 72,7% din totalul celor care nu
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
totalul celor care nu iau contact cu familia biologică și sunt adoptați de către cupluri infertile; pe de altă parte întâlnim cazurile copiilor care o perioadă au fost crescuți de către familia biologică, iar apoi au intrat în sistemul de protecție fiind plasați în centrele de plasament. Dintre cei adoptați din centrele de plasament 80% sunt luați pentru o perioadă în plasament familial și ulterior adoptați. Aceștia sunt copii, în general, mai mari, perioada de plasament fiind de multe ori o perioadă de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
că, începând cu această vârstă copilul își poate exprima singur nevoile. Cu toate aceste, atât analiza cantitativă, cât și analiza calitativă dovedesc ușurința în adaptare a copiilor foarte mici. În cazul nostru, două respondente au adoptat copii care au fost plasați în regim de urgență, din spitalul maternitate, în familiile lor imediat după nașterea copilului. Niciuna dintre ele nu a semnalat dificultăți de adaptare ale copilului. Copiii adoptați după vârsta de 6 luni au prezentat din ce în ce mai multe dificultăți în această sferă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de el decât de copilul tău. Serviciile medicale accesibile sunt cele comune tuturor copiilor. Nemulțumirea mare a respondentelor este lipsa de suport, în special financiar, pentru analizele medicale și pentru tratamente. O respondentă afirma: Pur și simplu ni l-au plasat și și-au luat mâna. Ei se bucură. Statul scapă de niște cheltuieli. Ar fi un lucru bun. Dacă ar oferi un suport și mai mulți oameni ar face asta [ar adopta]. Anterior constatam că, în perioada de acomodare, interesul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
care discreditează profund individul 347. Este vorba de un atribut care diferențiază persoana care-l posedă de alte persoane din categoria socială căreia îi aparține 348. Stigma, presupune prin urmare, prezența unei particularități care scoate persoana din normalitate și o plasează în categoria anormalității, a neobișnuitului, a nefirescului sau, în acord cu Stafford și Scott 349 stigma este o caracteristică a unei persoane, care este contrară normelor sociale, prin normă socială înțelegând, o credință împărtășită, potrivit căreia o persoană trebuie să
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
chiar și pe cale legală, prin adopție, este o soluție mult mai dezirabilă decât lipsa copilului din familie. Miall 369 în același studiu, prezentat anterior, constata că, în termenii atitudinilor sociale, respondenții percep că, lipsa legăturilor biologice cu copilul adoptat îi plasează pe o poziție inferioară în raport cu părinții biologici. Astfel, mulți respondenți au fost de părere că, 9 luni de sarcină, sunt considerate mai importante decât 18-20 de ani dedicați creșterii unui copil. În plus, mama "autentică", "mama reală" este considerată a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
evidență această excludere și în același timp a dus-o până la extrem. Căci arta dă cuvântul sensibilității, aplecându-se asupra celor mai însemnate înfăptuiri ale sale, în timp ce, suprimând această aceeași sensibilitate, adică atât lumea-vieții cât și viața însăși, știința se plasează în mod paradoxal în afara acesteia și a dezvoltării sale, a oricărei culturi posibile prin urmare. Cu toate acestea, această excludere nu este astfel decât din punctul de vedere al științei și al intenției sale de a nu ține seama în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tensiune se destinde, această încărcare în afect se descarcă de sine. Pretutindeni acțiunea este interpretată ca o exteriorizare și ca o obiectivare reală, în așa fel încât într-un astfel de proces și prin el insuportabilul vieții, dacă ar fi plasat într-adevăr în fața ei și astfel separat de ea, aceasta s-ar trezi deposedată de el din punct de vedere material și, în sensul propriu, "descărcată". Din nefericire, aceasta nu se întâmplă niciodată, dacă este adevărat că forța și viața
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale potențiale, reducerea deliberată a ființei sale la condiția de rotiță a dispozitivului tehnico-economic. Este prin urmare nimerit să afirmăm aici că învățarea trebuie cel puțin să răspundă unei duble vocații. Pe de-o parte, este adevărat, de a-l plasa pe fiecare în condiția de a îndeplini o funcție în societate și, astfel, de a-și însuși o meserie. Pe de altă parte totuși, și mai semnificativ, de a-i permite să pună în operă ansamblul înzestrărilor și capacităților astfel încât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu a acceptat să-i lase copilul în adopție, a fost nevoită să plece și a rămas fără adăpost. Două mame au venit cu copiii în brațe la poarta maternității - sunt considerate ca provenind direct din stradă. Un copil este plasat în adopție, însă are probleme grave de dezvoltare psihomotorie. Mama, ținând legătura cu copilul, hotărăște să-l îngrijească și rămâne cu el în instituție. Ce au în comun aceste persoane? Nu sunt acceptate - în ipostaza lor de mame - de către familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
modul în care apropiații lor le sancționaseră că sunt mame (avem în vedere lipsa oricărui sprijin emoțional și material, nerecunoașterea copilului ca fiu/fiică, nepot/nepoată și chiar alungarea de acasă). Caracteristicile 10 puse în evidență prin intermediul testului s-au plasat la nivelul exprimării unor experiențe și a unor atitudini de viață, au oferit date de identitate. Persoanele chestionate au exprimat dorințe (mai ales legate de a avea o casă, o familie; într-o măsură mult mai mică, au apărut dorințele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
având un acord prealabil de acceptare. În comunism, familia, spațiul de acasă erau receptate ca un spațiu de rezistență, unde avea loc mica bârfă inofensivă, unde se descărcau frustrările acumulate în spațiul public 5. Uneori, intimitatea era tulburată prin microfoanele plasate strategic de serviciile de securitate. Drepturile privind privatitatea au însemnat dreptul de a dispune de propriul corp, de a da curs capacităților reproductive sau de a-l controla, de a utiliza contracepția sau de a face, la limită, avort 6
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]