31,059 matches
-
Lidia Vianu Născut la Budapesta în 1948, George Szirtes s-a refugiat cu familia în Anglia în 1956 și a crescut la Londra. A studiat artele plastice - pictura - și acum predă arte plastice, istoria picturii, creative writing. A început să publice în anii 1970. A obținut numeroase premii importante pentru poezie și a fost tradus în mai multe limbi. LIDIA VIANU: Când mă gândesc la poezia ta îmi vin pe dată în minte
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
câte mi s-au pus până acum. Pari un lector neobișnuit de perspicace și asta mă măgulește, drept care mă voi strădui să-ți răspund. Când eram student, îl admiram pe Blake, și îl admir și acum. Cum am studiat artele plastice, Blake a fost pentru mine un model, e de la sine înțeles de ce, și m-a atras cu deosebire modul lui vizionar de a înțelege creștinătatea. Cred că trebuie să mă explic. Poate nu știi că sunt în exclusivitate autodidact ca
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
planuri mari, au insistat să nu dau înapoi. Nu mi-a plăcut studiul științelor exacte. Am trecut, dar nu cu note prea mari. începusem deja să scriu și, fiindcă aveam timp liber, am fost trimis din nou să studiez artele plastice. Dintr-odată și luat cu totul prin surprindere, am descoperit că pictez și desenez chiar bine. Renunțasem la arte plastice ca materie pe când eram elev, la paisprezece ani, și eram considerat nepriceput, în acel moment al vieții mele. Pe de
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
note prea mari. începusem deja să scriu și, fiindcă aveam timp liber, am fost trimis din nou să studiez artele plastice. Dintr-odată și luat cu totul prin surprindere, am descoperit că pictez și desenez chiar bine. Renunțasem la arte plastice ca materie pe când eram elev, la paisprezece ani, și eram considerat nepriceput, în acel moment al vieții mele. Pe de altă parte, din prima clipă când am citit un poem cu adevărat, am știut că vreau să fiu poet, iar
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
altă parte, din prima clipă când am citit un poem cu adevărat, am știut că vreau să fiu poet, iar acum aveam prilejul să fiu și pictor. Nu prea s-au bucurat părinții mei, dar am urmat facultatea de arte plastice, și anume pictura. Pe când eram student am cunoscut-o pe soția mea, Clarissa, pictor și ea (ea încă pictează), m-am îndrăgostit și am trăit o profundă revelație religioasă, creștină. M-am căsătorit și m-am botezat (prin scufundare totală
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
farfurii cu felii de șuncă rulate și prinse în scobitori ascuțite la ambele capete, cașcaval Dobrogea, crenvurști mici prăjiți, felii de porc la grătar, fursecuri cu margarină, sticle de Cola, Fanta, vin și apă minerală. într-o sticlă mare de plastic, pe care scrie Borsec, este palincă. într-un colț al camerei, un radiator cu tuburi de ceramică pe care sînt încolăcite bucle de sîrmă subțire incandescentă." Această încăpere este biblioteca comunală unde primarul i-a primit pe distinșii oaspeți. Apoi
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
nici cuantificabil și nici unul exterior. Artista nu pare interesată aproape deloc de istoricitatea lucrărilor sale, de ritmica unei opere construite în jurul unor nuclee validate și, mai apoi, abandonate, ci de coerența lăuntrică a creației și de acea componentă a viziunii plastice care se exprimă printr-o anumită continuitate a tonusului și printr-o evidentă consecvență stilistică. Chiar dacă retrospectivă prin enunț, gîndită, cu alte cuvinte, într-o perspectivă inversă, expoziției Wandei Sachelarie îi lipsește tocmai dimensiunea temporală, acea notă specifică în care
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
este necesar pentru a-l dezagrega și, mai apoi, pentru a-l suspenda cu totul. Privită astfel, expoziția sa retrospectivă este, în esență, o expoziție atemporală, o acțiune care se exercită exclusiv asupra spațiului, asupra spațiului bidimensional, acela al imaginii plastice, dar și asupra spațiului fizic, tridimensional, în care ea se articulează ca un discurs cuprinzător și complex. Dacă în ceea ce privește spațiul exterior am văzut ce se întîmplă - cum se abolește miza oricărei retrospective care este chiar temporalitatea -, în cel plastic, bidimensional
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
imaginii plastice, dar și asupra spațiului fizic, tridimensional, în care ea se articulează ca un discurs cuprinzător și complex. Dacă în ceea ce privește spațiul exterior am văzut ce se întîmplă - cum se abolește miza oricărei retrospective care este chiar temporalitatea -, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. într-un mod cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
radical. Alexandru Ghilduș a deschis aici poate cea mai importantă dintre expozițiile sale de pînă acum, indiferent dacă ea este privită din perspectiva strictă a obiectelor expuse sau din aceea a proiectului de ansamblu și a justificării lui prin gîndirea plastică implicită. Cunoscut, pînă acum, prin extremul său rafinament, prin performențele tehnice și prin capacitatea de a colabora ireproșabil cu un material atît de dificil cum este sticla optică, Alexandru Ghilduș părea stabilizat la propria sa cotă. Și acest lucru este
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
în ceea ce privește relațiile artistului cu propriile-i limite și, în același timp, cu limitele reci ale materialului. Performanța de ansamblu a unei asemenea expoziții este, dincolo de elementele deja enumerate, capacitatea de a oferi un model, aproape ireal, de rafinament al gîndirii plastice și al execuției tehnice, iar riscul major care o pîndește din umbră este acela al căderii în calofilie, din exces de rafinament, și în narcisism, din exces de îndemînare. Dar cum acest risc a fost acum ocolit cu multă prudență
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
și în narcisism, din exces de îndemînare. Dar cum acest risc a fost acum ocolit cu multă prudență și cu tot atîta abilitate, semnele sînt bune și de aici încolo. P.S. întrucît numele meu a apărut pe invitațiile trimise artiștilor plastici de către Fundația SOCIETA Club Unesco, organizatorul Tîrgului Internațional de Arte Vizuale (TIAV), declar că nu am nici o legătură cu actuala ediție a evenimentului menționat și protestez față de această formă abuzivă de a fi implicat. (P.Ș.)
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
Pavel Șușară Ajuns acum la cea de-a treia sa ediție, Salonul Internațional de Gravură Mică de la Baia Mare, inițiat și coordonat profesional de artistul plastic Mircea Bochiș și patronat de Muzeul Florean, al cărui proprietar și finanțator este cunosacutul om de afaceri Victor Florean, s-a înscris indiscutabil în calendarul artistic al unui spațiu care nu mai este marcat acum nici de granițe fizice și
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
lui Costache Olăreanu un corespondent dintr-un alt regn, amintind de omul mecanomorf al lui Urmuz, fără a ieși, însă, din sfera comparației metaforice. Absurdul, aici, este doar impresia de care autorul se folosește pentru a contura portretul cât mai plastic dar, în același timp, și cât mai potrivit. Eugen Atanasiu "are o formă de pește cu ochelari", "Un om merge repede, intră într-o încăpere, apoi în alta, vrea să tragă ușa după el dar își prinde capul în ea
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Pavel Șușară (doi artiști elvețieni de origine română) I. Georges Tzipoia Fiu al pictorului Alexandru Țipoia, Georges Tzipoia s-a născut la București, în anul 1945. Este absolvent al Intitutului de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu" din București, clasa prof. Traian Brădean. Din 1982 se stabilește, ca refugiat politic, la Geneva, Elveția fiind, de altfel, chiar țara de origine a bunicii sale paterne. Organizează mai multe expoziții personale în țară, în Elveția și în
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
refugiat politic, la Geneva, Elveția fiind, de altfel, chiar țara de origine a bunicii sale paterne. Organizează mai multe expoziții personale în țară, în Elveția și în Germania și participă la numeroase expoziții de grup. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din anul 1974, și al mai multor asociații ale artiștilor din Geneva (SMA, SSBA, SPSAS). în anul 1995 creează Fundația ,,Pictor Alexandru Țipoia", iar din l996 instituie premiul ,,Alexandru Țipoia" distincție care se acordă anual unui tînăr artist
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
anual unui tînăr artist român cu o prezență publică importantă în anul de referință. în 2000, publică la Editura Crater volumul de versuri Vălul pământului, o carte de autor în care textul și imaginea se completează și converg. în ceea ce privește creația plastică propriu-zisă, G. Tzipoia a traversat, de-a lungul anilor, întregul parcurs de la experiențele figurative, de la glosele pe marginea unui model, pînă la disoluția formei clasice și reconstrucția ei prin mutarea accentului de pe realitatea exterioară pe realitatea pură a limbajului. Modern
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
lentă a propriei sale gîndiri și printr-un proces continuu de negare a anecdoticului. II. Alexandru Trifu Fiul unui profesor de pedagogie și de estetică, se naște la București, în anul 1942. După absolvirea, în 1966, a Institutului de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu", clasa prof. Petre Dumitrescu, este prezent în țară cu expoziții personale și de grup, apoi se stabilește în Elveția, la Geneva. Aici desfășoară o bogată activitate artistică, organizează numeroase expoziții personale și participă la importante manifestări colective. Expune
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
în general. Creația artistică nu este pentru el doar un demers unilateral, o relație stabilă cu o lume fixată ferm în cadrele ei fizice și simbolice, ci o continuă stare de investigație, itinerariul unei interminabile procesualități. Genurile consacrate ale artelor plastice își dezvăluie mereu precaritatea în fața unei asemenea atitudini și sînt mereu pregătite să-și redefinescă sensul și identitatea. Pe nesimțite, grafica irumpe în pictură, tușa senzuală se resoarbe în grația linearității, bidimensionalul capătă volum și-și redobîndește cea de-a
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
subțire, dintr-o familie saudită bogată și respectată, care s-a decis să ia arma din pricina decepției pe care i-ar fi provocat-o politica americană față de Islam. Aroganța unora ca Berlusconi, acest Cataramă al dreptei italiene, cum se exprimă plastic polemistul C.T.P., care consideră inferioară civilizația islamică, ar sta la originea convertirii unor poeți în teroriști. Osama bin Laden ar fi un om credincios, ca și brațele sale întrupate, un devotat religiei sale și un iubitor onest al lui Alah
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15791_a_17116]
-
Constantin Țoiu De obicei, poeții înclină mai mult spre artele plastice decît prozatorii care preferă de regulă muzica. Sunt și excepții, desigur. Deunăzi, stînd la masa de lucru, în timpul unei pauze, am privit mai atent cele trei portrete agățate pe peretele din fața mea pe care mi le-au făcut și mi
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
în aceeași perioadă, în 1976, ai deschis prima expoziție personală și nu la Iași, ci la București. Asta însemnînd că aveai deja o oarecare cotă. Aveam participări la Bienalele de la Dalles, cele care îmi și hotărîseră intrarea în Uniunea Artiștilor Plastici. Eram convins că Iașii sînt un oraș hărăzit picturii, aici poți foarte bine lucra în liniștea locului... în care nu se întîmplă nimic, dar marfa să ți-o vinzi la București. Mi-am făcut aproape o regulă din a deschide
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Ion Pacea, un Alin Gheorghiu, un Marin Gherasim. N-aș vrea să ocolesc un personaj mirobolant, care-mi devensie, în vremea "Cronicii", colaborator constant al paginii de artă și, prin generozitatea lui eficientă, contribuind la intrarea mea în Uniunea Artiștilor Plastici (1968). Nu-mi dădeam seama, atunci, cînd îi treceam pragul chiliei din Strada Icoanei, cu ce personaj mă întîlneam, ce știam eu de ostracizatul, atunci, "Criterion", ce însemnase acest personaj pentru generația lui. L-am numit, evident, pe Petru Comarnescu
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
acele jenante produse de artizanat kitsch, pe care, inițial, nimeni nu le-a băgat în seamă tocmai datorită imposturii lor evidente, este dl Lucian Radu Stanciu, sociolog, cercetător la Institutul de Sociologie al Academiei Române. Fără nici o pregătire în domeniul artelor plastice - dl Stanciu nu este nici sculptor, nici critic și nici istoric de artă, nu este nici măcar membru al U.A.P., singura structură profesională în care se regăsesc oamenii de specialitate -, domnia sa a pornit o campanie furibundă pentru acreditarea unor pastișe
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
interesului contemporan pentru formele simbolico-artistice religioase, producția de icoane are, în sine, dar și în ambientul expozițional propriu-zis, un statut destul de bizar. Ea este pe jumătate un act gratuit și laicizat, un stereotip iconografic și atît, asimilat mai degrabă creației plastice în general, pe jumătate o încercare ingenuă (dar și nițel interesată) de comunicare cu lumea neîntinată a reprezentărilor religioase. În afara unei specializări stricte și a unui program spiritual sever, așa cum era altădată producția de icoane, ceea ce se expune acum intră
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]