2,966 matches
-
după program lam găsit pe Pascariu Mihai În dormitor asculta la aparat cu cheia de la ușă În fața lui. După ce mam desbrăcat mam dus la vestiară și am găsit lacătele erau stricate 12 bucăți. Prin care menționez că mai erau oameni plecații acasă, Tov Pascaru Mihai a mai dormit pe la Cantolu CFR Nr. 6. Prin care sa furat bani 150 și lui Pelin Costache pormonelu cu toate actile, o pereche de sosete, și prosopul prin care sau, găsit. Menționez ca legea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
deodată că de lângă bărbatul culcat pe spate În iarba din căruță s-a ridicat un cap de copil. Ai privit În jurul tău, nedumerit, ai Încercat să Întrebi pe cineva de alături de tine. Copiii Însă plângeau cu toții și-și țineau capetele plecate, iar femeia, pe care ai și lovit-o cu cotul pentru a-i arăta ce se Întâmplă, a privit absentă spre căruță. Bărbatul continua să plângă cu vocea lui ridicolă și-l obligă pe copilul din car să se culce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de culoare Închisă, țesute probabil din lână, un postav țărănesc, făcut În casă. Cel care Îl ține de subsuori și se află cu spatele În sensul de Înaintare, deci și cu spatele la copacul al cărui trunchi se vede În dreapta, are capul plecat și pare să-l privească atent pe rănit. Cel care-l susține de picioare privește undeva Înainte, peste capul plecat al tovarășului său, fără a ne da posibilitatea să ghicim ce anume privește. Este evident că celor doi le lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se află cu spatele În sensul de Înaintare, deci și cu spatele la copacul al cărui trunchi se vede În dreapta, are capul plecat și pare să-l privească atent pe rănit. Cel care-l susține de picioare privește undeva Înainte, peste capul plecat al tovarășului său, fără a ne da posibilitatea să ghicim ce anume privește. Este evident că celor doi le lipsește o targă ce le-ar ușura foarte mult munca. Să-i numim totuși brancardieri. Ei poartă haine subțiri de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Se simpatizară dintr-o dată, fără vorbe și definitiv. Amândoi se uitară pieziș la primar În timp ce acesta vorbea amestecând termeni oficiali cu cuvinte care-și imagina le că vor fi pe placul bătrânului și apoi izbucniră În râs când Îl văzură plecat. — Rugina de pe fier o mai cureți... - zice bătrânul și scuipă pe piatra pe care Încerca să ascută briceagul -... da’ de pe capul omului care vrea să moară În foncția de primar, ba! Într-o zi au adus un prizonier. În timp ce oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acolo Încă nu se gândise nimeni să facă braconaj, altfel... Când vorbea bătrânul, el nu mai scotea o vorbă și, dacă Ana nu mai era cu ei În bucătărie ca să-și plimbe privirea furișă după mișcările ei, Înțepenea cu capul plecat. Își privea fix vârfurile bocancilor și spunea din când În când da. Animalele despre care vorbea bătrânul nu mai trăiau demult În această pădure de câmpie. Dacă bătrânul avusese cândva ocazia să le vâneze, era greu de crezut că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-i duc io capră de cumpărat când el vrea să dea cinci șase sute de lei și o capră costă azi În jur de trei mii?“ „Așa de mult, bre?“ „Păi ce, e mult? Dacă porumbul costă două sute dubla! Da ăștia plecați mai dă mult la oraș n-are dă un‘ să știe și zice că vrei să-i speculezi dacă le ceri cât face. Așa că am luat-o pe-a mea să i-o duc. Pierd și io două mii dă lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-i a bunî, cî di la o scântei sî aprindi tătî aria cu pai” - gândea moș Pavel. Din când în când, trăgea cu coada ochiului la cei doi bărbați, care, cu gulerul sumanului ridicat, înfruntau potopul ninsorii, mergând cu capetele plecate... ― Dumitre, eu am să mă țin de tine, poate avem noroc să ne deie în aceiași grupă - și-a spus dorința Todiriță. ― Și eu aș vrea să fie așa, da’ cine știe ce ne așteaptă? Moș Pavel le-a auzit vorbele și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și eu mai cu spor. Rafalele de vânt i-au rupt, însă, șirul vorbelor ca pe un fir de păianjen. Todiriță n-a auzit nimic din cele spuse de Dumitru. Continua să meargă îndoit de mijloc și cu capul mult plecat. Dumitru s-a întors și a repetat rugămintea. ― Ce ai spus? - a întrebat Todiriță. ― Să mă lași să merg în urma ta - a reluat vorba Dumitru. ― Așa spune, băiete. Nu știi cum se cere în armată? Să vorbești tare și răspicat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe brațele dezgolite o tipsie cu o mămăliguță aburindă, alături de un copan de curcan rumenit și o ulcică plină cu vin roșu... Când a ajuns la masa lotrului, din privirea-i arzătoare de până atunci nu au rămas decât pleoapele plecate. ― Poftim - a rostit ea cu un glas topit în toată vibrația inimii! ― Ești atât de mândră și frumoasă în seara asta, cum n-ai fost niciodată. Lasă-mă să te privesc. La auzul acestor vorbe, ștrengărița și-a înălțat ochii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în frunte!”... În spatele convoiului, cumpănindu-și flinta, se afla șeful lotrilor. Toată treaba nu a durat decât cât ai da de dușcă o ulcică cu un vin bun!... ― Acum, deshămați caii și lăsați-i slobozi în pădure! De aici nu plecați decât când soarele va fi de două sulițe pe cer! Cine face un pas, va fi ultimul!!! - a fost porunca strașnică a șefului lotrilor către negustori. ― Da’ dacă se întorc înaintașii? Ce le spunem? - a întrebat un negustor. ― Că ați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
voi purta un gând frumos tuturor. Ați dovedit că sunteți demni să purtați numele de „tunari!” Dumnezeu să vă ocrotească! Era glasul și cuvântul unui om care se desparte de niște prieteni dragi... Toți cei din front ședeau cu capetele plecate, trăind aceleași sentimente ca și dragul lor comandant... Dacă s-ar fi dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sergentul Firestone. Apoi ai fost văzut bând în timpul serviciului - ceea ce fac și eu, dar în circumstanțe mult mai discrete. Înțelegi ce-ți zic? Danny încercă să pară supus, un mic truc pe care îl deprinsese pentru astfel de situații - ochii plecați, fața încruntată. — Da, domnule. Dietrich își aprinse o țigară. — Ori de câte ori îmi spui ”domnule”, știu că te joci cu răbdarea mea. Ai noroc că-mi placi, detective. Ai mare noroc, pentru că sunt de părere că abilitățile îți întrec aroganța. Raportează-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că un polițai atât de isteț ca irlandezul luase atât de personal un atac indirect, după care îl lovise pe partenerul său sub centură. Pendejo. Speriat. Iar Dudley Smith o știa. Ajuns acasă, Mal profită de faptul că toată lumea era plecată, se debarasă de hainele asudate, făcu un duș și își puse pe el un tricou și niște pantaloni lejeri, înțepenind apoi în fața biroului pentru a scrie un raport lung pentru Loew, în care puse accent pe faptul că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spuse: — Da, Norton, e aici. Ascultă, apoi adăugă: — O întrebare: ai aflat cine sunt cei doi bărbați? Tăcere lungă. Danny se bâțâia lângă ușă. Karen o deschise și lăsă un teanc de hârtii pe biroul căpitanului, apoi ieși cu privirea plecată. Danny se gândi: nu-l lăsa pe șefu’ să-i spună că am o gagică și n-o lăsa nici pe ea să-i spună șefului când am primit telefonul de la Lex. Dietrich zise: — Stai așa, Norton! Vreau să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în partid. Dacă vreți să cooperați, scăpați. Dacă nu, veți fi citat să apăreți la proces, unde veți fi interogat de un procuror, ceea ce eu aș numi un coșmar. Aveți de ales. Eisler își trase scaunul de lângă ei. Cu ochii plecați, spuse: Nu i-am mai văzut pe oamenii respectivi de ani de zile. Iar Mal zise: — Știm, dar ne interesează activitățile lor din trecut. — Și ei sunt singurii care vă interesează? Mal minți, gândindu-se la Lenny Rolff: — Da, singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
jurnalul dumneavoastră. Eisler se ridică în picioare, se apropie cu picioare tremurânde de birou și descuie sertarul de jos. Căută, scoase un jurnal legat în piele, se întoarse cu el și îl așeză pe masă. Puneți cele câteva întrebări și plecați. Dudley coborî o palmă foarte încet: Ia-o ușor. Mal spuse: Vom avea astăzi încă o discuție și cred că ne-ați putea ajuta în privința asta. Eisler se bâlbâi: — C-ce... cu ci-cine? Dudley, în șoaptă: — Cu Leonard Hyman Rolff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
putea dovedi în nici un fel orice acuzație de crimă îndreptată împotriva noastră. Mal îl privi pe Loftis. — Totul va fi dat în vileag. Tu, Coleman... totul. Vine marele juriu și procesul lui Coleman. Loftis păși în spatele lui Claire, ținând capul plecat. Mal se uită la stradă și îl văzu pe Buzz ieșind din mașină. Claire își îmbrățișă logodnicul. Mal îi zise: — Caută-l pe Chaz. A ucis un om pentru tine. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL PATRUZECI Spre ghetou, în mașina lui Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
răsuci pe călcâie, îi văzu pe cei doi, apoi aproape că țipă pentru a se face auzit: — Coleman nu-i poate vedea. Îl abordăm când încetează gălăgia asta blestemată. Mal se îndreptă spre peretele din stânga, în direcția scenei, ținând capul plecat. Buzz îl urmă la câțiva metri distanță, în pași de dans: nu sunt nelalocul meu, nu sunt polițist. Când ajunse aproape de marginea scenei, își întoarse privirea spre bar. Claire era tot acolo, dar Loftis dispăruse. Ușa din dreapta tocmai se închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ceva, fie și Întoarcerea la Suceava. Dar se apropiau. Treptat, pe culmea dealului se iviră flamurile Moldovei, apoi cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acest moment, căpitanul Oană e căutat de Apărători, de serviciile secrete ale lui Ștefan, de ienicerii lui Mahomed, de Cuceritori și, mai nou, de grupul Erinei. Și totuși, nimeni n-are nici o veste. - Stai puțin... Nu mai Înțeleg nimic... Erina? Plecată să-l caute pe tata? - După părerea mea, da. Și aflată ea Însăși Într-o mare primejdie, căci nu are decât patru oameni, care nu par luptători antrenați. Dar are un suflet mare, iar sufletul ei s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tine. Dar asta se va Întâmpla În altă zi și În alt loc. Midhat se retrase, tulburat. I se păru că Marele Maestru voise să spună altceva decât spusese. Dar, Întorcându-se spre războinicii săi, printr-o mare de capete plecate, Își spuse că nu avea dreptul să Înțeleagă mai mult decât Îl lăsau cuvintele. Iar cuvintele cădeau, ca niște umbre, În viitor. Făcuse doar câțiva pași când un murmur venit de pretutindeni Îl făcu să ridice privirile. Cerul greu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aerul avea să devină mai răcoros. Se simțea mireasma frunzelor de fag și a ierbii crescute sălbatic În apropierea Siretului. Era vreme de cules recoltele de pe câmpiile și dealurile țării. Voievodul știa asta, cum o știau și răzeșii și călăreții plecați să oprească valul tătarilor. O vară fără recolte Însemna un an de foamete și de sărăcie. Nimeni nu știa, Încă, de ordinului secret al domnitorului. Dacă spătarul Mihail și căpitanul Oană izbândeau măcar să salveze Suceava, călărimile aveau să primească ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi o vreme și pentru bucurie, că nu ne-o fi lăsat Dumnezeu doar necazuri. Cât despre mama voastră... mă gândesc că, Într-o bună zi, va trebui să ajungeți și la ea. Deși nu-mi doresc să vă știu plecați nici o secundă. Erina se așeză și ea la masă, fără să spună nimic. Alexandru se ridică, luă ulciorul de vin și turnă. Apoi ridică cupa și spuse, simplu: - Pentru noi toți. Cei patru ciocniră, Înțelegând tot ce spusese fiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]