7,062 matches
-
că, în vecinătate, mai sus de Câmpulung, se pot vedea, păscând împreună cu aceste turme, cerbi și căprioare, care adeseori nici nu se mai feresc de prezența oamenilor. S-au obișnuit cu ei și se bucură de protecția lor. Începuse să plouă și, drept urmare, vizibilitatea era tot mai redusă. Urcam pe serpentine blânde admirând peisajul deosebit de variat și de plăcut. Văile adânci, pornind chiar din marginea șoselei pe alocuri, m-ar fi înfricoșat dacă nu eram obișnuit cu munții străbătuți de apele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
cu prea multe mașini de toate tipurile și mărimile. Am ajuns la Mănăstirea Sucevița pe neașteptate, când nici nu terminasem schimbul de impresii despre meșteșugul împestrițării ouălor, dar și despre prestația și atitudinea excelentă a doamna Letiția. Afară încă mai ploua puțin, cu picături mici, dar nu suficiente să ne sperie ori să ne anuleze vizita. Important este că, odată ajunși în curtea lăcașului de cult, care mă fascina cu a sa vechime impresionantă, ploaia a încetat definitiv. A fost, poate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
ori a mănăstirii. Am admirat în tăcere zidurile medievale și turnurile, spațiile verzi excelent întreținute, am cumpărat diverse suveniruri și am părăsit edificiul cu un plus de credință și de smerenie în sufletele noastre... §3.3. Mănăstirea Moldovița Începuse să plouă la ieșirea din vechea curte și am alergat de la poartă până la autocar. Nu am mai avut timp de o țigară și nici nu se cădea să fumez imediat după vizitarea acestui sfânt locaș, în imediata sa vecinătate. Aerul se răcise
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
că ne oprim într-o parcare, după ce am traversat o localitate în care remarcasem numeroase case arătoase și curți ce oglindeau o bunăstare materială a proprietarilor. Am aflat, ceva mai târziu, că tocmai trecusem prin localitatea Vicov din județul Suceava. Ploua încetișor, cu picături micuțe, dar curiozitatea a fost în măsură să depășească reținerea provocată de vremea nefavorabilă. Am coborât cu toții și, intrând pe poarta principală a unui obiectiv economic, am fost surprins să constat, din prima privire, curățenia și ordinea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului În doi durerea pare mai ușoară fiindcă amarul ei îl împărțim când câte un surâs ne oferim făcând să pară iarna primăvară. În doi nu ne mai pasă dacă plouă în jur cu lacrimi reci,că spaime ning, căci lacrimile dacă ne ating, pe ale noastre suflete par rouă. În doi speranța-i vie,visul zboară și-atâta timp cât o să ne iubim, doar daruri din destin o să primim și niciun trist
ÎN DOI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383939_a_385268]
-
Acasă > Versuri > Iubire > DRAGOSTE PRIMORDIALĂ Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului DRAGOSTE PRIMORDIALĂ Suntem doar noi Pe un uriaș tărâm al timpului ce ploua, Suntem doar doi În vietile-ne amândouă. Eu și cu tine, Fărâme dintr-un paradis, Eliberați de primordială vină Și alungați în nopțile de vis. Tu și cu mine, Înlănțuiți că pânză pe catarg, În nostalgia timpului ce vine, Un
DRAGOSTE PRIMORDIALA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384057_a_385386]
-
ca de poveste valurile inimii. În ochii tăi aprind focul turbat care topește gheața sufletului meu. În ochii tăi ating beția patimii celor două trupuri goale udate de lacrimi de ploaie! În ochii tăi... SUB STEJARUL QARR (Nën lisin Qarr) Ploua peste pământul însetat alunecau mugurii ploii ca sudorile pe față, sub Qarr bătrân obosit de vremuri două suflete se jucau cu dorul îndrăgostit. Pe ramura gârbovită a Stejarului bătrân cânta bucuros un canar, melodia sa amestecată ca o flacără gemete
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
din sodă și amestec de grăsimi și zeamă de pelin pentru miros, numit leșie pe care o foloseau țărăncile la dedurizerea apei scoasă din fântână sau strânsă de la ploaie . Așa făceau țăranii, puneau câte o putină sub streașină și când ploua adunau apa scursă de pe acoperiș. Era mai bună la spălat, nu era atât de dură. Mama ținea această leșie într-un bidon de tablă sau garniță cum îi mai spuneam noi. Acolo depozita de obicei untura topită de Crăciun după
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
Numai că după câteva zile, frunzele au început să se ofilească, unele să cadă și toate semnele indicau că puieții nu s-au prins. Am continuat totuși să aduc la fiecare o cratiță cu apă proaspătă în fiecare joi, chiar dacă plouase în ajun... După cam trei săptămâni am înțeles însă că efortul meu este zadarnic, copăceii își pierduseră toată frunză, ramurile plăpânde se pleoștiră și nu se puteau deosebi prea mult de parii subțiri de care erau legați. Am considerat că
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TOTUL PE NIMIC Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Plouă mereu, viața-i plumburie, Totu-i neclar în a noastă minte, Vrem curat și viață azurie, Zile însorite în așezăminte... Pașii ne poartă pe cărări închise Către zenituri pierdute, ancestrale, Dispărând vremelnic în abise, În locuri pierdute, spații abisale... Suntem
TOTUL PE NIMIC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383333_a_384662]
-
zilele noastre, o adevărată artă magică, realizată prin ingineria și designul construcției. Făcând o paranteză, amintesc cât de tare m-au impresionat podurile din Budapesta, care leagă orașul nou de cel vechi - Buda de Pesta, 9 poduri peste Dunăre iluminate. Ploua mărunt în acea seară... Am traversat unul dintre poduri, perpedes, cuprinsă de morbul singurătății, deși nu eram singură... Pășeam pe un drum necunoscut, obligată să nu mă abat de la calea ce ducea pe celălalt mal al Dunării. Pășind greșit, apa
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
vine-n zână arătoasă, purtând petale-n cunună. Când vremea-i capricioasă, cu lapovițe și ninsori, nu mai vrei să ieși din casă, puterea cu ea să-ți măsori. Înbrăcată-n haină nouă, vremea este schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă E omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare, Să nu urâm natura rea când vorbele își plouă Căci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă că greșesc, de multe ori cu vorbă Așa mi-i felul de-a grăi, nu-s al naturii spin Căci recunosc suflet frumos și îți doinesc
TE ROG... MĂ IARTĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383468_a_384797]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ACUM PLOUĂ Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Acum plouă Ploaia pică bine , Rascolește-n greu Picură prin vine Tot amarul meu, Râde pe ascuns Iubirea-mocnit, Sufletul pătruns Mă vrea pustiit, Ploaia pică-n
ACUM PLOUĂ de VALER POPEAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383478_a_384807]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ACUM PLOUĂ Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Acum plouă Ploaia pică bine , Rascolește-n greu Picură prin vine Tot amarul meu, Râde pe ascuns Iubirea-mocnit, Sufletul pătruns Mă vrea pustiit, Ploaia pică-n toate Nu simt mai nimic Și pierdut in noapte Vreau să mă ridic, Acum simt iubirea Cum
ACUM PLOUĂ de VALER POPEAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383478_a_384807]
-
Sufletul pătruns Mă vrea pustiit, Ploaia pică-n toate Nu simt mai nimic Și pierdut in noapte Vreau să mă ridic, Acum simt iubirea Cum inundă-ncet, Om în toată firea Plâng,devin poet. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Acum plouă / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2227, Anul VII, 04 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ACUM PLOUĂ de VALER POPEAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383478_a_384807]
-
acceptat ? știai că nu e locul tău acolo, basta ! așa ai declanșat suferința, din care e momentul să ieși ! Și vezi că lecția se repetă, până se învață...„ * În ceair, doi cai pasc de câteva zile iarba crudă de vară. Plouase și plaiul întins de-a lungul râului Doamnei se înviorase cu iarbă. Vântul unduia sânzienele, iar mai spre râu, în locuri ușor nisipoase, crescuse siminocul. Fusese cândva pășune pentru cai, acum terenul gazonat ținea de spațiul public, în imediata apropiere
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
JOC CABOTIN Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului joc pe ultima carte ștanțată aprioric cu picioarele așezate la masa rotundă învârt șamanic meandrele destinului ținând în mână un careu de ași plouă diluvian în prăpăstiile săpate în asfalt inerții sau inepții ale orașului-catacombă am nevoie de o aspirație profundă a sinelui deconectat se pare că și-a înghițit refluxul din reflex la masa de joc scaunele tac brâncușian mirosind a lemn ( încă
JOC CABOTIN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383555_a_384884]
-
iz de vechi răsfață. Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut. Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curg Șarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
în tinda frântă, iz de vechi răsfață.Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi eștiAi tăi picuri, roi de apă, spun nopții poveștiRece boare de umbrire se presară-n lutFrig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut.Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curgșarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg,Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate,Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte!Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă E omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare, Să nu urâm natura rea când vorbele își plouă Căci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă că greșesc, de multe ori cu vorbă Așa mi-i felul de-a grăi, nu-s al naturii spin Căci recunosc suflet frumos și îți doinesc
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
locurile, copaci foarte înalți, nici țipenie de om. O spaimă necunoscută puse stăpânire pe ea. Ar fi vrut să plece, să alerge, dar picioarele ei păreau parcă băgate în țărână. Deodată pe cer apăru un soare strălucitor și începu să plouă. În vis Delia se gândea, ce fenomen interesant strălucește un soare puternic, dar ploaia năvălește peste mine. Brusc se trezi. Privi mirată neștiind ce este cu ea. Îi fusese rece, acolo pe canapea, de acea senzația de frig, ploaie, gândi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
o clipă de toamnă... De o toamnă mai caldă, dar toamnă. Inimile noastre erau pregătite pentru soare, flori, Cer albastru și visări. Ne-am luat mantaua speranței... Și ne-am trezit zâmbind ... Cu un curcubeu în privire. Și ce dacă plouă în prima zi de vară? Vor fi atâtea zile în care vom sărbători Lumina ca pe un imens sanctuar Al iubirii! Ne vom împreuna mâinile și le vom ridica Spre nemărginirea albastră a cerului, Care ne sărută în tăcerea sacră
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ZI DE VARĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului a plouat iar vântul norii îi alungă către zare și aduc lumină zorii risipind-o-n lumea mare harnic soarele-și ridică voinicia-n ziua nouă raza lui fiebinte strică lăcrămioarele de rouă s-au pornit din mușuroaie lungi șiraguri de furnici
ZI DE VARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383626_a_384955]
-
întreb...cui vei sta diminețile-n poale? cui vei spune?...te-ador!...risipind nopți târzii. Dacă...eu,n-aș mai fi, pentru cine-ai trăi? Pentru cine-ai culege diamante de rouă? Pentru cine-ai fi scut dacă ninge sau plouă? cui vei umple ulcior din izvoarele vii? Dacă...eu,n-aș mai fi, mă întreb de-ai trăi Amintiri ce nu mor ar rămâne cu tine Aș fi steaua din noapte strălucindu-ți și-n zi când ești trist să
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]