2,024 matches
-
chipul care o exprima? "Dă-mi cheile de la casă!", zise. Nu înțelesei, avui o clipă de ezitare, vrusei s-o întreb de ce, dar renunțai, mă întorsei în rezervă, luai cheile din sertarul noptierei și i le adusei. Le vîrî în poșetă, dar nu plecă, așa cum mă așteptam. Atunci îi spusei: "De ce îmi iei tu cheile?" Tresări parcă uluită: "De ce?! zise. Tu n-o să mai ai nevoie de chei pe acest pămînt!" Și ochii i se albiră ca odinioară și încrucișîndu-se ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru câștigarea inimilor lor. În timp ce eu nici măcar prin absurd (poate doar moartea Matildei) n-ași fi putut s-o am cu mine pe Silvia. Era clar: Nineta nu îndrăsnise să înghită acel tub salvator pe care îl purta odinioară în poșetă și care îi dădea pe atunci atâta siguranță de sine; mai bine n-ar fi avut niciodată această idee smintită, care îi împinsese viața spre o prea înaltă frenezie; acum era silită să sufere, o suferință ca o boală mortală
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încleștate de pat. Ce putea să aibă? mă întrebai. Desigur, fusese rănită, putea să aibă o inflamație, chiar o infecție... Într-adevăr, viața îi era în pericol. "Ai numărul de telefon al acelui medic?", o întrebai. Da, zise, caută în poșetă agenda mea, doctorul Mazăre." "Și un medic mai de Doamne-ajută n-ai găsit, decât pe acest doctor Fasole? spusei posomorât. Bineînțeles, pentru 30 de lei, pe care nici măcar nu-i ia el...", "I-am dat cinci sute, zise, și nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așteptat atîta!?" Avea dreptate: totdeauna ne reține regretul timpului pierdut. "Ai putea să răcești, insistai, și la urma urmei nu e nevoie să stăm amândoi la coadă, du-te acasă și viu și eu pe urmă". "Bine, zise și deschise poșeta și scoase din ea o părere de plasă (pe care toate femeile aveau grijă s-o poarte cu ele împreună cu rujul, pudriera și creionul, nu se știe unde "se dă" ceva și erau totdeauna pregătite.) Să știi că se întinde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
catifea, în ton cu cizmele cu toc înalt. Pe degetul mijlociu, peste mănușă, avea alt inel, de-argint, cu-o piatră voluminoasă și deschisă la culoare; contrastul, delicios, atrăgea privirile vizitatorilor. Cu cealaltă mână, își trecea nervos degetele peste catarama poșetei. M-am apropiat încrezător, cu bunăvoință. În fond, eu eram profesorul, stăpânul, omul care punea în final nota. Dinu Maria Raluca rămânea doar un nume în catalog, asociat unui copil speriat, pe care-l scoteam la tablă. În drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în tavă, chei, mobil, monede, orice. Pe urmă treci printr-un cadru electronic, care începe să piuie dacă ai uitat ceva. Mie mi-a bâzâit anul trecut, când am fost cu echipa de experți francezi în restaurare: era ornamentul de la poșetă. Dacă nu sunt mulțumiți de rezultat, te mai și pipăie cu tigăile lor de detectare corporală. Doamne-ferește să ai vreun inel înfipt în buric sau mai jos, prin pantalon; nu mai intri. Sau te duci alături, la pază, și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avea sâni agreabili, dar îi cădea părul de stress. Morticia Adams, de la franceză, venea la ore cu mâna mereu pansată: ba trei degete, ba două, ba unul singur, trimestru după trimestru, o bănuiai că ține un set de lame în poșetă. Despre cele mai în vârstă, „mamaiele“ - cum le spuneau băieții, nici nu putea fi vorba: părul vâslea prin peroxid, rujul curgea dement (puteai să juri că s-a deschis o expoziție Munch), iar pe picioare atârna obosit varicele, în globuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imposibile, care mai mult mă dărâmau (fiind începător, primisem normă dublă). Dimineața, străbăteam strada Paris ca un cățeluș scos la pipi. Seara, mă clătinam la ieșirea din pușcărie, amețit de-alcoolul eșapamentelor. Mă înfundam în aerul lichid care plutea printre poșete, cataloage și cranii parfumate, cu sentimentul că am exact ceea ce merit: lumea meschină și supradezvoltată, ca un borcan osos, a minții mele. Singurul refugiu mă aștepta seara, când, tâmpit de oboseală și de versurile lui Coșbuc, mă trânteam în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aer ca niște saltele, strivind și ultimele porțiuni de spațiu unde ți-ai fi putut odihni privirea. Clasa mirosea teribil, a lână, cerneală și petrosin. În facultate, lucrurile au stat încă mai rău. Stafiile crescuseră, unele dintre ele aveau acum poșetă și ochelari de fard. Vaste zone rurale din România lui Nicolae Ceaușescu își deversaseră produsele revoluției socialiste pe strada Edgar Quinet. Parcă oprise o rată în amfiteatrul Odobescu. Vara, mirosul de transpirație, ieșit din petele bluzelor sau direct de sub părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Extemporalul merita examinat îndeaproape. Sentimentul că aveam acces la intimitatea altuia (care, la rândul lui, fusese încastrată de cine știe ce bibliograf anonim în foile dosarului meu existențial) fără să-i cer acordul, îmi amintea de copilărie, de zilele bune. Scotoceam prin poșeta maică-mii ca hoțul nevăzut din „Maiorescu“; mișcam degetele printre rujuri, chei și oglinjoare, în căutarea dropsurilor chinezești. Cotrobăiam prin sertarele scrinului din dormitor (semăna cu un automobil de epocă), în care, dacă m-aș fi culcat pe-o rână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pereți, înainte s-o târască pe toată strada, până în pădure, lovind vreo zece mașini în drum: un furt de 1000 de euro, dar cu pagube de câteva milioane. La fel, cititorii erau informați cum să-și păzească buzunarele sau conținutul poșetei de-atacurile borfașilor carpatici, desfășurate la orice oră, fără rușine. Pe televizor, rulau zilnic clipuri sau reconstituiri didactice, tip Reflector, în care indivizi patibulari exersau ziua în amiaza mare jaful asupra unor bunicuțe onorabile. Borfașii le smulgeau sălbatic poșeta de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
conținutul poșetei de-atacurile borfașilor carpatici, desfășurate la orice oră, fără rușine. Pe televizor, rulau zilnic clipuri sau reconstituiri didactice, tip Reflector, în care indivizi patibulari exersau ziua în amiaza mare jaful asupra unor bunicuțe onorabile. Borfașii le smulgeau sălbatic poșeta de la braț, alergau iute și sfârșeau inevitabil în mâinile poliției. Totul se încheia cu un interviu luat comisarului-șef al Poliției vieneze, care anunța ferm și indiscutabil măsurile luate împotriva criminalității est-europene. „Totuși, ce căutăm la Viena?“, a revenit Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
folosite în exces. O regulă elementară de politețe obligă musafirul să laude delicatesele cu care este servit, mobila nouă achiziționată, ordinea și curățenia din locuință, inclusiv drăgălășenia și buna educație a băiatului care, între timp, a inspectat buzunarele hainelor sau poșeta lăsate de musafir în cuierul din hol și și-a completat bugetul personal pentru țigări cu câteva bancnote, atâtea cât să nu sară în ochi la prima vedere. În multe cazuri însă, musafirul nepoftit și mai ales nedorit are parte
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
pepeni), viorele, crini, lăcrămioare. 2. Naturi moarte cu obiecte care fac parte din viața cotidiană - obiecte de toaletă: sticle și sticluțe cu loțiuni și parfumuri, evantai, perii, cutii și cutiuțe, baston, pălării, ghete, ciocan, valiză (geamantan), jurnale, cupe, garafe, mănuși, poșete, dantele, cărți de joc, ochelari, lupă, tocuri pentru ochelari, scoarțe, cărți, albu- me, ziare, pahare, oglinzi. 3. Naturi moarte al căror conținut îl for- mează: obiectele de cult religios: ceasloave, biblii, psaltiri, crucifixe, icoane, sfeșnice cu lumânări, vase de metal
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
naturale, geometric rânduite, sunt puse în valoare prin fermitatea liniară a unui evantai închis, de forma tronconică a unui pămătuf orientat în direcție diagonală spre centrul cadrului și continuând cu baza unui trapez care definește, în liniile sale generale, capacul poșetei din piele maron a cărei ramă metalică pare a fi segmentul ipotenuzei, o oblică, care împreună cu evantaiul și verticala obiectului din extrema stângă, o sticlă, închid compoziția într-un imaginar triunghi dreptunghic. În interiorul acestuia, celelalte obiecte, o sticlă de parfum
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
Alba. Debut artistic - 1972 Bibliografie și reprezentare grafică: Arta plastică de amatori, Ed. Meridiane, București, 1980; Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 14, 125; Arta plastică de amatori și arta populară, Ed. Meridiane, București, 1983. „Poșeta cu lanț și încuietoare pe ale cărei fețe cioplește scene cu cerbi și păsări cântătoare, dintr-o singură bucată de lemn, este spectaculoasă atât prin ingeniozitatea realizării cât și prin modul cum destăinuie o evoluție a gustului de la rural către
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Alba. Debut artistic - 1972 Bibliografie și reprezentare grafică: Arta plastică de amatori, Ed. Meridiane, București, 1980; Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 14, 125; Arta plastică de amatori și arta populară, Ed. Meridiane, București, 1983. „Poșeta cu lanț și încuietoare pe ale cărei fețe cioplește scene cu cerbi și păsări cântătoare, dintr-o singură bucată de lemn, este spectaculoasă atât prin ingeniozitatea realizării cât și prin modul cum destăinuie o evoluție a gustului de la rural către
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
4. Gruparea nu numai... ci / dar și..., la limita dintre copulativ și adversativ, admite coordonarea de substantive, în interiorul grupului nominal. Acordul adjectivului propriu-zis și al celui participial se face doar cu ultimul conjunct: (261) a. A cumpărat nu numai o poșetă, ci și o rochie veche / *vechi. b. La festivalul medieval de la Sighișoara a cumpărat nu numai o armură, ci și un scut medieval / *medievale. Extinderea primului termen al sintagmei coordonate accentuează sensul de cumul (în dauna celui adversativ); cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
decît muntele vine și Schimbarea la Față, atunci urcă și oameni pe muntele Kogaionon, mîneca de izolare în viteză, cu atît mai mult te întuneci, Poiana Largului loc, ți-ai mai revenit, Tulgheș în zumzete divergente, Borsec filtru pe altă direcție, bagajele, poșeta refăcută grilă de interpretare, cald, femeia transpiră călătorie, nici un efect de atîta pădure, mîneca drumului înseamnă călătorului, la întoarcere venim cu trenul, sînt gata convinsă! oricum e ciubucar și eu am claustrofobie! popasul la "Creanga", ce e asta? Tîrgu Mureș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și peste un timp au trebuit să mi-o rupă din nou. Este bine că s-a terminat cu bine, încerc să sintetizez discuția. Păi, nu s-a terminat... Ce s-a mai întîmplat, Doamne? Lui Halea i-au furat poșeta din biroul său. Tot în sîmbăta aceea? Da. În poșetă nu era decît portofelul meu. Cu acte, mai ales pașaportul, și ceva bani. Ambasadorul devenea tot mai acru pe măsură ce îmi povestea și dorea să-mi spună chiar toată povestea. Coincidențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din nou. Este bine că s-a terminat cu bine, încerc să sintetizez discuția. Păi, nu s-a terminat... Ce s-a mai întîmplat, Doamne? Lui Halea i-au furat poșeta din biroul său. Tot în sîmbăta aceea? Da. În poșetă nu era decît portofelul meu. Cu acte, mai ales pașaportul, și ceva bani. Ambasadorul devenea tot mai acru pe măsură ce îmi povestea și dorea să-mi spună chiar toată povestea. Coincidențe, repet mecanic. Așa am crezut și eu. Toate s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Faptul că, în asemenea condiții, țara își menține, totuși, linia de plutire e un miracol, un dar nemeritat și, probabil, un accident trecător. E drept, la originea acestui tămbălău e malversațiunea unei doamne, care a lăsat să-i cadă din poșetă, la momentul inoportun, un bilețel otrăvit. Bărbații au întotdeauna nevoie de ocheada provocatoare, de gestul stimulator al unei femei, ca să-și mobilizeze resursele ră zboinice, strângând din fălci și jucându-și bicepșii. Femeile, dimpotrivă, au instinc tul de a urmări
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ne cam prinsese soarele bine. Ne-am dus să mâncăm. Lasă totul pe plajă că ne întoarcem imediat. Dacă nu ne mai găsim lucrurile?eram îngrijorată eu. Aici nu se fură. ─ Sunt turiști din toate părțile. Nu contează. Luăm numai poșeta cu actele, banii și telefonul pentru că de acestea ai nevoie oriunde. Ajunsesem la aceeași convingere și la aceeași poveste cu Vlad Țepeș ca la Skiatos. Am lăsat restul lucrurilor pe plajă ca să nu le mai cărăm cu noi. După masă
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cu vârful pantofului, peste gleznă, încât Elvira icni scurt și abia-și stăpâni reacția de durere, trăgându-și picioarele și înroșindu-se; se foi în scaun, ca și când ar fi fost înțepată de un șoc electric. Își scoase brusc batista din poșetă, își suflă nasul și la scurtă vreme se ridică, își boți fața într-un zâmbet protocolar și zise, spre surprinderea profesorului: Nouă, dați-ne voie să ne retragem! Haide, colega!... Vă mulțumim, dragă tovarășe profesor. La conferința de după-amiază, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ceartă elevul pentru o exprimare, care nu-i corectă și-mi zise: Ei, domnule dragă, iată despre ce-i vorba: nu sunt de acord cum ai apreciat dumitale faptul care mă privește mai ales pe mine. Și scoase cărticica din poșetă, își puse ochelarii pe nas, și citi cu glas rar și comentat: Ian ascultă, domnule! Uite ce scrii dumitale: "Șederea la această gazdă a fost una de mare folos", fiindcă tânărul profesor de desen "a decis într-o seară s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]