1,760 matches
-
o dimensiune semantică intensă, sprijinită pe o structură fonetică cristalizată de forme lingvistice relevate prin imagini vizuale. Crescendo-ul evenimentelor se construiește pe o bază sonoră ascendentă la rândul ei. Crângul uscat înverzește, face vlăstare și umbră, iar piatra seacă pocnește ca sub copita lui Pegas și dă naștere la izvoare. Salturile fertilizatoare ale zeului vegetațional compus din cal și călăreț sunt resimțite pe plan fonic nu numai prin vocale, ci și prin efectul consoanelor alternante r și s, corespondente încordării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o salcie că năzărea,/ O salcie cu mustăți pe apă,/ Pe Vidros mi-e cocoșată”. Mutilarea rituală are loc chiar sub acest axis mundi, stâlpul nelipsit din inițierile tribale fiind figurat aici de un arbore feminin, ca și monstrul înghițitormarea. Pocnindu-l cu coada peste ochi, Vidra îi ia vederea în contingent lui Antofiță în schimbul cunoașterii absolute. O inițiere feminină ce respectă tiparul înghițirii de către un pește (regăsit și în legenda biblică a lui Iona) și al scufundării în apele genezei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ființă perimată, obosită, plictisită și plicticoasă, învechită pe pământul acesta, dar rămâne, totuși, cel mai bun pământ pentru sămânța poeziei. Dacă poezia e chiar și "mărul de lângă drum, fără de gard", mizez pe faptul că un fruct al acesteia îl va pocni în cap, din întâmplare, pe cel care desfide poezia. Mă gândesc așa: dacă o catastrofă ar distruge aproape complet viața de pe pământ și ar rămâne doar câteva animale oarecare, revenirea la rațiune ar fi aproape imposibilă. Dar dacă rămân doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mine! a țipat Roy. L-am lovit pe tip În față de două ori. Strînsoarea i-a slăbit și a căzut În genunchi. - Dă-i să pice, a zis Roy. L-am lovit Într-o parte și am simțit o coastă pocnind. Omul și-a dus mîna-ntr-acolo. Ajutor! a țipat el. Nu a-ncercat să se ridice. - S-o tăiem, am zis. La celălalt capăt al peronului am auzit fluierul unui polițist. Omul zăcea În continuare pe peron, ținîndu-se cu mîna-ntr-o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lîngă ei. - Ține minte povestea noastră dacă ne saltă, mi-a zis Roy. Am adormit și ne-am sculat la capăt de linie. Tipu’ ăsta ne-a acuzat că i-am luat banii. Ne-am speriat și-atunci l-am pocnit și-am fugit. Or să ne bată de-o să ne căcăm pe noi. Tre’ să te-aștepți la asta. - Uite-o mașină, am zis. Și are faruri galbene. Ne-am tîrÎt pe marginea drumului, În tufișuri, și ne-am ghemuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
gabor: „Nu-mi place deloc să Înfund un puști ca tine. Sigur, ai greșit. I se poate Întîmpla oricui. Acum ascultă. O să-ți dau drumu’, dar va trebui să cooperezi cu noi. Altfel n-o să te pot ajuta”. Sau Îl pocnesc pur și simplu peste bot și zic: „De unde-ai luat?” Cu o grămadă de oameni nu e nevoie de mai mult. Găseai un exemplu pentru fiecare tip de informator, vădit sau potențial, printre clienții mei. După discuția cu recepționerul, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
treaba, nu mai stă de vorbă cu mine, jigodia-mpuțită. N-o să reziste nici o lună, ai să vezi. Cum or să-l salte pe unu’ dintre gagii ăia, o să ciripească uite-așa! A venit În ușa de la bucătărie și a pocnit din degete. - N-o să reziste nici o lună. Gura lui știrbă era desfigurată de ură. CÎnd am șuntat cauțiunea și-am tăiat-o din State, agitația gărzii pe tema mărfii arăta deja a ceva nou și fără precedent. Se vedeau limpede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o avere de om cu vânătoarele și care cunoștea pe degete pădurile de la munte și câmp cu toate poienele, poticele și hațașele 55 lor. De multe ori îi ziceam: Măi Nicule, mai cruță-te, las-o mai dămol, că-i pocni într-o bună dimineață și tu nu trebuie să mori că n-are cine să te înlocuiască. Ei, bravo! Ce, vrei să-mi ruginească pușca și să rămân de râsul mazetelor? Când o fi să-mi vie ceasul, tot la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eu piept cu badea lupul și cu jupân mistrețul; ei, dar trei urși, oricum, nu-s trei sarmale ușor de înghițit. Se înțelege de la sine că nervii mei erau cumplit de încordați întocmai ca niște strune de vioară gata să pocnească. Ochii din cap mi se mărise peste măsură de mult ce fixam toate tufele unde de câteva ori parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se clătina vreo creangă pe copac, un fior rece mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Grossman 1995: 143 et seq.; vezi și Baumol 1995: 83-84). Este o idee într-adevăr provocatoare, dar nu o vom dezvolta aici. 2. Reacția negativă este importantă. În timpul campaniei din 2001 la alegerile generale din Regatul Unit, reprezentantul viceprim-ministrul a pocnit un manifestant în fața camerelor de filmat. Prim-ministrul terifiat, cât pe ce să îl destituie, conform declarațiilor, s-a răzgândit în numai câteva ore, de îndată ce au început să apară dovezi ale amuzamentului și sprijinului public. 3. Această complexă conspirație este
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mai fiind vorba de centrul cercurilor concentrice marcate pe el. Adevărul era că celebrii cowboy (îngrijitori și însoțitori de animale) aveau și foloseau revolverele mai mult (aproape exclusiv) pentru a speria animalele prin trageri în aer, era un fel de „pocnind din bici pe lângă boi”, de pe la noi. Admirăm uneori cu invidie forța unor eroi din filme, care se cațără rapid pe pereți de stâncă de zeci de metri înălțime sau se urcă doar în forța brațelor pe frânghii lungi, atârnate deasupra
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
la ora aia io mă întorceam acasă și am văzut-o prin curte, ce faci, tanti Fifi? Ce să fac, culeg coacăze, aia fac! Ce lume e asta în care taică-miu, într-o noapte, trecea pe lângă biserică și, zbang, pocnește ceva lângă capul lui. Popa și cu dascălul se trotilaseră cu vin de împărtășanie și acum se distrau, aruncau cu sticle goale la țintă. E drept că mai și inventez, un fel de Ulise care își fabrică tot felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ar putea să nu se înșele foarte tare. Îl visasem pe G.P. în noaptea dinaintea înmormântării. Stătea la o masă cu niște oameni pe care eu nu-i văzusem niciodată. Era un soare puternic. Într-o grădină. Iarbă care foșnea, pocnea, un verde zgomotos. Îmi spunea că se duce să-și vadă locurile copilăriei, ceairul, gârla despre care îmi povestise în reportajul ăla. Era fericit. Întinerise. Arăta așa cum îl știam eu de când eram mic. Râdea acolo la masă. Voia să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în camera de anchetă și-a făcut apariția un soi de dinozaur opac-înspăimântător. Era tovarășul Cameniță, Vlad l-a recunoscut de pe vremea când acesta conducea destinele micului nostru orășel. Cameniță s-a apropiat și, prin surprindere, în loc de bună ziua, l-a pocnit pe Vlad peste față. Fratelui meu i-a țâșnit sângele pe nas. Era prea mult pentru el: nu putea rezista la un asemenea tratament. A izbucnit în plâns, hohotitor, și a căzut în genunchi: Iertați-mă, fac orice-mi cereți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ochi la tot ce aduce a laț. Mă feresc până în ziua de azi de orice laț, în autobuz nu mă ating de curelele de sprijin. Când văd un palton atârnând în cuier, pentru o clipă - așa, de parcă în creier ar pocni cineva din degete - în el e și o pereche de picioare, apoi picioarele dispar. De la un chioșc dintr-o gară am cumpărat o carte poștală care ți-arăta cum se leagă nodul la cravată în diverse feluri. Diferitele noduri sunt
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-se în mare măsură pe propria ta contribuție. Să te „bată fericirea“ e ceva de moment, vine din afară, n-are nimic de-a face cu vreun sentiment, nu-i decât o întâmplare adeseori inexplicabilă. Se petrece fulgerător, cât ai pocni din degete, și nu realizezi ce s-a petrecut decât după. La scurt timp după, dar uneori abia peste ani, reconstruind fapte și evenimente în toiul cărora te găseai la vremea aceea fără să ai habar de nimic. Când pricepi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
îmi făcea impresia că aud un tuciuriu de mare clasă mânuind cu artă desăvârșită ciocănelele țambalului asemenea nemuritorului Toni Iordache. Iar sus, în căruță, vizitiul, cu hățurile în mâna stângă și biciul în mâna dreaptă, striga mai mult de formă pocnind lateral din "schimbătorul de viteză": Dii, talan,'tu-ți saramura mă-ti, dar'!... Am ajuns la moară. Curtea era înțesată cu căruțe fel de fel; și care cu boi și căruțe cu cai. Cei care aveau mai mult de așteptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
predicat Calvin în secolul al XVI-lea. (Pasaj adăugat ulterior: Șablonul pe care îl menționez mai sus se numește în limba franceză pochoir sau, în romengleza de Dâmbovitza, stencil. În franceză, cuvântul se trage din verbul pocher, care înseamnă a pocni un ou sau o altă substanță gelatinoasă pe un zid, pe o masă, pe hainele cuiva, ca atunci când se aruncă cu ouă stricate în semn de dezaprobare sau dezgust.) Progresul într-o limbă străină apare atunci când ai impresia că, din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
părul tapat și lăsat pe spate și m-am și pudrat un pic, să ascund nenorocirea din frunte. Panglica am pierdut-o, era elastică și mi-a zburat din cap când am zvâcnit mai aprig de pe plete, m-a și pocnit peste o ureche cu clemele alea metalice și n-am mai găsit-o nici după ore; să facă borș cu ea cine-o găsește, mai bine port una împletită. Matricolă iar n-aveam; în ultima clipă, când să ies pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și reproșuri. Își arunca buzduganul sonor-olfactiv - amestec de țigări Pescăruș și lavandă fină - cu mult înainte de a intra în sala de ortopedie, unde era z(m)eu absolut. Deschidea ultima ușă zdruncinând-o din balamale, apăsând ivărul până în prăsele și pocnind-o vibratil peste pupinelul antic ce steriliza ce voia și când voia. Acolo se oprea o clipă și, în timp ce-și trăgea coiful-bonetă până deasupra nasului coroiat, prag natural al ochelarilor cu rame groase, adulmeca. Simțea frica de la o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și scrie devenise atât de mare, încât îi trăsesem o palmă șefei de cameră, o fată cu un an mai mare, foarte leneșă și gălăgioasă de felul ei. O avertizasem regulamentar, e drept, de două ori, dar până la urmă o pocnisem, lăsând-o complet uluită. Nu neapărat pentru că fusesem impardonabil violentă, ci pentru că o lovisem „deși eram mai mică decât ea“. Teoretic, „meditațiile“ - adică perioadele obligatorii de învățat - durau de la patru la opt, o oră pe lumină și după ora cinci
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Grecu, care acum se umfla în pene în fața unor gagici cu șapca mea. Era sau nu momentul potrivit, dar eu mi-am luat inima în dinți și m-am dus la el. Nu l-am luat tare, nu l-am pocnit, ci, pur și simplu, am început să mă milogesc. Cu un ton plîn găcios (cred că-mi dăduseră și puțin lacrimile - pe bune !) și cu multe aplecări de spate, ca ioba gul în fața boierului nemilos. Din păcate n-aveam căciulă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
postnatală. Desigur, încer cam din răsputeri să compensez acest neajuns anato mic și să particip și eu la creșterea și îngrijirea sugarului. Îi făceam în fiecare seară băița, îi schimbam pampersul, stăteam ore întregi și agitam zdrăngănele în jurul lui sau pocneam din degete ca la dansuri populare. Sau imitam piuitul puilor de găină. Copilul se uita cu interes la mine, mai tîrziu a început chiar să-mi zîmbească, dar niciodată n-am reușit să stabilesc cu el relația aceea specială pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bunătăți. și fesele ălea de sub fîlfîirea fustiței... și fustița aia verde, care lăsa o dîră de un verde pal în urma ei, ca în filmul acela cu Olivia Newton John... Singura chestie nasoală la barul ăsta e că nu le poți pocni peste fese. Trec prea repede pe lîngă tine. Ia uite ! „Piff !“ în schimb, au ele grijă de tine. Nu le pocnești tu, dar te pocnesc ele. și, într-un fel, e mai bine. Atît de bine, că nu-ți mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca în filmul acela cu Olivia Newton John... Singura chestie nasoală la barul ăsta e că nu le poți pocni peste fese. Trec prea repede pe lîngă tine. Ia uite ! „Piff !“ în schimb, au ele grijă de tine. Nu le pocnești tu, dar te pocnesc ele. și, într-un fel, e mai bine. Atît de bine, că nu-ți mai vine să te desprinzi de tejghea. și asta, deși berea e harnică și se adună repede la vezică. „Piff !“ Prohabul îi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]