1,715 matches
-
17 și 24 decembrie. În această perioadă, erau suspendate multe legi, de pildă, cetățenii romani își serveau sclavii și părăseau orașul pentru a petrece câteva zile la țară. Din același motiv, tavernele marilor drumuri, precum și cele administrate de proprietarii de podgorii, ca locuri de desfacere pentru vinul produs de ei, erau pline de iubitori ai vinului. Chiar și împăratul Tiberiu părăsea Roma îndreptându-se către reședința sa de la țară pentru a dedica treizeci de zile sărbătorilor culesului viilor, după obiceiul imperial
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
tribunal din popor în care acuzatul este reprezentat de către un manechin de paie este tradițională în toate folclorurile europene. În ciuda unei anumite reluări, sărbătorile culesului viilor sunt adesea în zilele noastre produsul comercianților locali sau al sindicatului de inițiativă a podgoriei, iar carnavalurile rămân circumscrise regiunilor periferice, precum Flandra, Roussillon, Languedoc și Provența, care se consideră a fi păstrătoare ale obiceiurilor și tradițiilor populare. IV. Confreriile vinului și sărbătorile bahice În ziua de 24 februarie 1529, a fost creată la Gaillac
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în societăți de ajutor reciproc în cadrul breslelor și în societăți de apărare a profesiei. Dispărute în agitația revoluționară, ele vor renaște din propria cenușă în anii treizeci ai secolului trecut și se vor înmulți după 1945. În prezent, toate marile podgorii franceze au confreriile lor de vin, fiecare marcată de tradițiile ei locale, ritualul său, ceremoniile sale, costumele sau chiar visele sau fantasmele sale istorice: ...prezența câtorva ruine ale unui domeniu aparținând unui ordin militar sau religios de demult al Templului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Bachus nu este decât o amintire, ba chiar și în sate unde cultura viței de vie nu a existat niciodată. Capitolul V VINUL ȘI CONSUMUL SĂU Începând cu secolul al IX-lea, Europa creștină se identifică cu civilizația vinului, iar podgoriile ce aparțin bisericilor produc băutura apreciată de către prinții și mai marii regatului. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiecare regiune franceză își produce și își consumă propriul vin. Transporturile sunt dificile și lente, iar comercializarea îndepărtată nu privea decât anumite
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fost mereu preocupați de forma ambalajului "cadoului lui Dionisos". Pe scurt, putem vedea istoria prin intermediul unei sticle de vin. I. O băutură istorică De la împărații romani la împărații carolingieni, de la capețieni la burboni, monarhii au protejat întotdeauna vinul cultivând diferite podgorii. Sub conducerea împăratului Probus, la începutul erei creștine, romanii au plantat primele vii alsaciene, acolo unde se găsește astăzi Dambach-la-Ville. În anul 831, Ludovic cel Pios confirmă privilegiul acordat de tatăl său, Carol cel Mare, orașului Strasbourg, permițând astfel acestui
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
deschide noi piețe. Viticultorii burgunzi sunt, deopotrivă, cei care au descoperit în secolul al XVIII-lea, pe când căutau să fabrice vinuri mai tari pentru clienții lor englezi, influența benefică a învechirii vinului în pivniță, deci efectele "păstrării pe termen lung". Podgoria Gaillac este una dintre cele mai vechi din Franța și totodată strămoșul podgoriilor din Bordeaux. Înainte ca vinurile să servească drept "vinuri tratament" pentru viticultorii din Bordeaux, podgoriile din Gaillac erau apreciate încă din secolul al XIII-lea de către Henric
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al XVIII-lea, pe când căutau să fabrice vinuri mai tari pentru clienții lor englezi, influența benefică a învechirii vinului în pivniță, deci efectele "păstrării pe termen lung". Podgoria Gaillac este una dintre cele mai vechi din Franța și totodată strămoșul podgoriilor din Bordeaux. Înainte ca vinurile să servească drept "vinuri tratament" pentru viticultorii din Bordeaux, podgoriile din Gaillac erau apreciate încă din secolul al XIII-lea de către Henric al III-lea al Angliei și au fost, de asemenea, printre preferințele lui
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
benefică a învechirii vinului în pivniță, deci efectele "păstrării pe termen lung". Podgoria Gaillac este una dintre cele mai vechi din Franța și totodată strămoșul podgoriilor din Bordeaux. Înainte ca vinurile să servească drept "vinuri tratament" pentru viticultorii din Bordeaux, podgoriile din Gaillac erau apreciate încă din secolul al XIII-lea de către Henric al III-lea al Angliei și au fost, de asemenea, printre preferințele lui Francisc I, care a adus din această regiune varietăți de viță de vie și viticultori
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din secolul al XIII-lea de către Henric al III-lea al Angliei și au fost, de asemenea, printre preferințele lui Francisc I, care a adus din această regiune varietăți de viță de vie și viticultori pentru a-și planta propria podgorie la Fontainebleau. Vinul de Cahors, de asemenea, a suferit de pe urma dezvoltării puternice a capitalei Aquitaniei, locuitorii din Bordeaux obținând, în secolul al XIII-lea, interzicerea vânzării acestuia, în regiune, înainte de Crăciun. Abia în anul 1776 Ludovic al XVI-lea a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pariziene s-au aflat călugării mânăstirii Saint Denis, construită în secolul al VII-lea, pe vremea "bunului rege Dagobert", proprietari a numeroase terenuri în Argenteuil, Montmorency, Nanterre, Port-Marly, Rueil și Saint-Germain-en-Laye, precum și călugării mânăstirii Saint-Germain-des-Prés, care și-au plantat primele podgorii în Suresnes. Pe de altă parte, prinții și burghezii își cultivau vița de vie în propriile grădini din Belleville, Chaillot, Charonne, Picpus și Vaugirard, apoi mai târziu, la periferia Parisului, la Bagneux, Chatillon, Clamart, Clignancourt, Fontenay, Issy, Meudon, Montmartre, Vanves
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
parte, prinții și burghezii își cultivau vița de vie în propriile grădini din Belleville, Chaillot, Charonne, Picpus și Vaugirard, apoi mai târziu, la periferia Parisului, la Bagneux, Chatillon, Clamart, Clignancourt, Fontenay, Issy, Meudon, Montmartre, Vanves... Cei care se ocupau de podgoriile pariziene erau, evident, regii. Astfel, Henric I era proprietarul unor podgorii întinse situate pe dealul Saint-Geneviève, care au alimentat pivnițele regale până la evenimentul pe care istoricii secolului al XIX-lea l-au numit "Războiul de 100 de ani". Însă, adevărata
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
grădini din Belleville, Chaillot, Charonne, Picpus și Vaugirard, apoi mai târziu, la periferia Parisului, la Bagneux, Chatillon, Clamart, Clignancourt, Fontenay, Issy, Meudon, Montmartre, Vanves... Cei care se ocupau de podgoriile pariziene erau, evident, regii. Astfel, Henric I era proprietarul unor podgorii întinse situate pe dealul Saint-Geneviève, care au alimentat pivnițele regale până la evenimentul pe care istoricii secolului al XIX-lea l-au numit "Războiul de 100 de ani". Însă, adevărata înrădăcinare a viticulturii ca activitate pariziană se datorează Stareței Adelaïde de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Această hotărâre nu a condus sub nicio formă la scăderea alcoolismului în Paris. Însă dezvoltarea căii ferate în secolul al XIX-lea a fost cea care a permis vinurilor din sudul Franței să concureze mai întâi și apoi să elimine podgoriile pariziene, ca, de altfel, și pe cele din Orléans sau producțiile din Yonne (cu excepția vinului de Chablis) sau chiar pe cele din Champagne până la Château-Thierry. Totuși, de aproximativ 20 de ani, amatorii răbdători și cunoscătorii curioși pot să bea din
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Ile-de-France este în măsură să producă vinuri bune, întrucât se situează pe aceeași latitudine cu provinciile Champagne sau Orléanais, iar microclimatul intern al Parisului seamănă cu cel de pe Valea Loirei. În plus, numeroasele meandre ale Senei favorizează expunerea bună a podgoriilor, iar dealurile calcaroase ale regiunii sunt propice îndeosebi culturilor de viță de vie. Încă din secolul al XVII-lea, pe coastele muntelui Valérien se întindeau terenuri împrejmuite care alcătuiau podgoria Suresnes (Mme Coulon, M. Mazot, Le Petit Clos, le Clos
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
În plus, numeroasele meandre ale Senei favorizează expunerea bună a podgoriilor, iar dealurile calcaroase ale regiunii sunt propice îndeosebi culturilor de viță de vie. Încă din secolul al XVII-lea, pe coastele muntelui Valérien se întindeau terenuri împrejmuite care alcătuiau podgoria Suresnes (Mme Coulon, M. Mazot, Le Petit Clos, le Clos des Ermites, le Clos de la Porte, Le Clos des Seigneurs etc.) unde, doar cu un secol în urmă, se producea "micul albastru", denumit așa din cauza petelor pe care le lăsa
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Mme Coulon, M. Mazot, Le Petit Clos, le Clos des Ermites, le Clos de la Porte, Le Clos des Seigneurs etc.) unde, doar cu un secol în urmă, se producea "micul albastru", denumit așa din cauza petelor pe care le lăsa. Reîntinerirea podgoriei de la Suresnes a avut loc în anul 1965 la inițiativa viceprimarului din perioada respectivă și totodată datorită acțiunii a doi pasionați cultivatori ai viței de vie. Podgoria Clos du Pas Saint-Maurice deține 1000 de ari și este creată de Jean
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
se producea "micul albastru", denumit așa din cauza petelor pe care le lăsa. Reîntinerirea podgoriei de la Suresnes a avut loc în anul 1965 la inițiativa viceprimarului din perioada respectivă și totodată datorită acțiunii a doi pasionați cultivatori ai viței de vie. Podgoria Clos du Pas Saint-Maurice deține 1000 de ari și este creată de Jean Dumas, un cultivator venit din Ardèche la cererea lui Etienne Lafourcade, el însuși viticultor, pentru a-și pune în valoare cunoștințele, cultivând pe coastele muntelui Valérien. Cultivați
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sau Rue Vignon (arondismentul VIII) ori Rue des Vignoles (arondismentul XX). La fel, găsim Rue de la Goutte d'Or (arondismentul XVIII), al cărei nume prestigios amintește în trecere că acest drum modest a fost deschis în 1842, la marginea unei podgorii a cărei cultură a fost odată denumită "regele vinului". În arondismentul XVII se află Rue Epinettes (alt nume dat soiului de vie chardonnay), iar în arondismentul XVI se găsesc Rue des Vignes și Rue Vineuse în apropierea cărora se ascunde
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
soiului de vie chardonnay), iar în arondismentul XVI se găsesc Rue des Vignes și Rue Vineuse în apropierea cărora se ascunde (în interiorul vechilor pivnițe călugărești din Chaillot) muzeul Vinului din Paris pe ... Rue des Eaux57. Parisul are în prezent două podgorii productive: Clos Montmartre, din 1933, și Clos Morillons (unde numele este sinonim cu soiul pinot), din 1985. După dispariția completă a viței de vie în 1928, în Montmartre se replantează cinci ani mai târziu 2.000 de butuci de Gamay
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Situați în arondismentul XVIII din Paris, la colțul străzilor Saules cu Saint-Vincent, cei 2.000 de m2 din Clos Montmartre se întind pe suprafața fostei Piețe a Libertății, amenajată de către artistul Francisque Poulbot, fondatorul republicii Montmartre. Expunerea la nord a podgoriei Clos Montmartre este un fel de aberație viticolă, ceea ce explică de ce culesul său are loc mult mai târziu, adică la mijlocul lunii octombrie, concomitent cu recolta viilor de Champagne. La câteva zile după ce culesul a fost efectuat de către viticultorii din serviciul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
franceze, virtuțile sale diuretice, în schimb, nu mai trebuie demonstrate. În parcul Georges-Brassens, în arondismentul XV, în mijlocul a ceea ce au fost odată abatoarele Vaugirard, viticultorii municipali din Paris au creat, în martie 1983, o vie împrejmuită, chiar pe locurile vechilor podgorii faimoase: Clos Morillons și Clos Périchaux, care au împrumutat numele lor străzilor din apropiere. Ocupând o suprafață de aproximativ 1.000 m², pe care au fost plantați 700 de butuci de pinot noir, via este dispusă în terase, separată de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
via este dispusă în terase, separată de pereți de piatră seacă și este presărată cu piersici tineri, care accentuează specificul său tradițional. Via produce, începând cu 7 octombrie 1985 un vin roșu ce poartă denumirea de "clos-des-morillons". Există și alte podgorii în Ile-de-France, și chiar și alte vii în Paris, dar care încă nu fac obiectul unui consum semnificativ sau al unei comercializări demne de luat în seamă. Cu toate acestea, unii viticultori, pe cât de curajoși, pe-atât de talentați, au
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și Pirineii Orientali. Cele patru departamente din regiunea Languedoc-Roussillon, care în 1875 nu reprezentau decât 18 % din producția totală, în 1899 vor atinge un procent de 50 % (adică 21 346 000 hl pe 348 560 ha) reprezentând doar 23 % din podgoriile franceze (spre exemplu, Herault producea 66 hl pe hectar, pentru o medie națională de 29 hl/ha)69. Mai mult, în 1909, cu ajutorul viticol oferit de departamentele Bouches-du-Rhone și Var, cele șase departamente meridionale reprezentau 54 % din producția metropolitană. În
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a impus înființarea unei braserii în acest oraș pe care Evul Mediu îl considera capitala viticolă a lumii civilizate.80 Fabricarea berii la scară industrială și răspândirea consumului acesteia datează abia din secolul al XIX-lea, când distrugerea masivă a podgoriilor franceze din cauza filoxerei și dezvoltarea clasei muncitorești i-au dat un avânt deosebit: în 1900, s-a depășit pragul de 10 milioane de hectolitri, ajungându-se la 14 milioane în 1914. Vorbim mai ales de berea slabă, în jur de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
lați ! Nu îndoi vinul cel roș Izbânda noi azi o slăvim Joffre, Clemenceau și Foch ! De acum încolo, acele vii în care se oglindește Rinul plăcut tulburat, cântate de Guillaume Apollinaire în ale sale Alcooluri din 1913, puteau primi înapoi podgoriile Franței, iar alsacienii "care disprețuiau berea grea" puteau să guste din "vinul alb cel nou" în cramele lor numite Winstube, pentru că: Toamna, pe-nserate, Cepul când se scoate, Ca-n timpurile uitate, Albul vin de-Alsacia Slăvește Patria Francezilor... de-a pururi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]