3,799 matches
-
n-ai decât treizeci de minute la dispoziție. Trebuie să plec să ard cadavre. Am încuviințat fără să mai zic nimic. Paznicul a scos cheia de la portița de fier, a luat-o înaintea mea și a descuiat-o. M-a poftit să intru în cabana Umbrei. Nu exista nici un fel de mobilier înăuntru, pardoseala făcută din cărămizi nu era acoperită cu nimic, iar vântul vâjâia prin fereastra prost etanșată. Îți îngheța respirația de frig. Nu sunt eu de vină, spuse Paznicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
comandăm o sticlă de Cristal“. Niciodată „Hai să nu luăm masa la Le Bernardin“, unde șotiile noastre includeau bătăi cu mâncare, azvârlind cu homarii și stropindu-ne de sus până jos cu sticle de Dom Perignon până când personalul neamuzat ne poftea să părăsim localul. Cum editorii ne invitau peste tot pe spezele conturilor lor fără limite, de fapt editurile erau cele care plăteau pentru dezmățul nostru. Erau începuturile acelor vremuri când romanul în sine aproape nu mai conta deloc - publicarea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chipeși și bogați care își aveau reședințele în cartierul nostru. Ceea ce îl scotea în evidență era faptul că ținea în mână un exemplar din American Psycho - îngălbenit și rebegit și împestrițat cu bilețele autocolante. Am dat mâna și l-am poftit în casă, iar după ce i-am oferit ceva de băut (iar el a refuzat), l-am condus în biroul meu și am continuat să studiez cartea din mâna lui. Când l-am întrebat dacă voia să-i dau un autograf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era în regulă cu copiii - o nouă pornire involuntară. Sarah dormea deja, așa că am trecut prin camera ei în baia care făcea legătura cu camera fratelui ei și i-am spus lui Robby că putea să stea cât de târziu poftea, dar numai dacă era vorba să-și facă lecțiile. Fără nervi, fără neînțelesuri, fără sensuri duble - doar o înclinare a capului. L-am văzut din nou pe Robby ca prin ceață, din cauza lacrimilor mele. Privirea lui limpede, apreciativă, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
povestirii era să mă las transportat în trecut, să avansez regresiv și să modific câte ceva. Povestirea ca negare. Curând vocea lui Patrick Bateman începu să vibreze, șoptită și pierdută, până când pâlpâi stins și se vidă. (Însă era teribil de curios, poftea pătimaș, argumentă scriitorul. Să fi fost vina lui că își abandonase sufletul?) Chiar și atunci când e mistuit de flăcări, el declară: „Sunt pretutindeni.“ Exact în momentul în care definitivam această ultimă propoziție, vocile care răzbăteau din DVD m-au forțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
însușiri superioare, era mic șorat de o copilărească vanitate: se credea o ființă providențială, care într-o zi oarecare va fi marele conducător al țării. Ion Brătianu îi cunoștea slăbiciunea. De aceea l-a invitat special, cu adăugirea că îl poftește pe el singur din toată opoziția, fiind singurul bărbat de stat cu vederi largi și luminoase, al cărui cuvânt va trebui ascultat în clipele îngrijitoare pe care le trecea țara și Europa. Iar Petre Carp, gâdilat de vanitate, s-a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
prânzeam cu el la restaurantul Marelui Hotel Boulevard. Hotelul arsese câteva săptămâni mai înainte, iar restaurantul era instalat provizoriu în grădina casei din fața hotelului Capșa. Pe când mâncam, apare Emanoil Mihăescu Porumbaru - ministrul de Externe în timpul războiului de la 1916; Panu îl poftește să șeadă. Veni vorba despre proces. Mihăescu Porumbaru („Porumbița“, cum i se spunea de intimi) povățui pe Panu să treacă granița. și începe să pledeze: — Detențiunea e întotdeauna deprimantă; o inteligență ca a ta, Panule, se va resimți adânc. Să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
degradări, demisionând din armată. Bineînțeles, demisia nu-i primită. Dar moravurile noastre sunt destul de jos. Deși poartă pe umeri o acuzare atât de rușinoasă, deși e trimis înaintea Consiliului de Război, la Clubul Regal e încă membru și e încă poftit în partidele de poker și la cele din sala de mâncare. Numai la Jockey-Club 15 membri cer radierea colonelului. Dar fiindcă operațiunea întârzie, prințul Gheorghe Bibescu își prezintă demisia din club. și-o retrage, însă, când i se spune că
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
atât de costisitor și de norocos, abia îndrăznea să ceară independența Crimeii, are acum Crimeea, Bugul, Niprul, Marea Neagră și Nistrul sub dominația sa, se mărginește cu Moldova și a exprimat deja dorința preliminară să aibă încă și portul Cetatea Albă. Poftesc aici alăturat să nu se lase în afara atenției durata tratatului de pace perpetuă dintre Rusia și Poartă și rapida desfășurare a evenimentelor din primele. Nu au trecut nici cinci ani și Rusia a schimbat soarta de acum a acestor țări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mai bine bijuteriile. Era și puțină lume mai deosebită, mai subțire, dar se pierdea în gloata de megieși, cărora Spano le-ar fi făcut trai rău în casă și iar fi avut vrăjmași pe viață dacă nu i-ar fi poftit.” Balurile se desfășurau pe fondul bârfelor, al jocurilor de cărți, primele aparținând femeilor, celelalte bărbaților dar și cu surprize de un fel deosebit: „deodată un fior străbate-n mulțime, toți se dau la o parte: trece Ana, mlădioasă, elegantă, strălucitoare
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
au impresionat atunci casele lor cu o arhitectură frumoasă pe care unii din românii noștri le-au luat drept model când și-au construit noi locuințe. Orașele lor se mândreau cu magazine bine aprovizionate din care puteam cumpăra ce ne poftea inima, numai că dinarii pe care îi câștigam în piața lor prin vânzarea mărfurilor noastre erau cam puțini. Totuși reușeam să ne întoarcem cu ceva articole de îmbrăcăminte. Erau la modă pe atunci ginșii și helăncile, iar în magazinele alimentare
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
am mers singură cu autocarul și călătoria a fost mult mai plăcută. Începeam să cunosc și felul de viață al nemților diferit de al nostru și al sârbilor. Nivelul de viață era mult mai ridicat. În magazine găseai tot ce pofteai, mărci să fi avut, moneda lor de-atunci. Sortimentele de carne și semipreparatele erau cu nemiluita. Se făceau reclame la fel și fel de articole, încât eu fascinată de ele mă rărăcisem într-un mare magazin în care intrasem cu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
caprei, punea pâlnia și-l turna înapoi în capră ca să-l vândă tot proaspăt și ne amestecat cu apă.” Din cele vânătorești ne povestea cum un boier a organizat o vânătoare de iarnă pe terenul moșiei sale la care, a poftit un vânător bătrân din sat, care cunoștea bine locurile unde se ascunde vânatul. Bătrânul a venit de dimineață la conacul boierului, dar acesta, obijnuit să doarmă dimineața până târziu, nu era gata de plecat la vânătoare, și pentru ca să stea de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se ascunde vânatul. Bătrânul a venit de dimineață la conacul boierului, dar acesta, obijnuit să doarmă dimineața până târziu, nu era gata de plecat la vânătoare, și pentru ca să stea de vorbă despre organizarea vânătorii din acea zi, boierul l-a poftit în casă, și în timp ce se pregătea, îl întreba pe bătrân tot felul de treburi vânătorești. Boierul a stat la masă mai mult timp, ceea ce l-a cam indispus pe bătrân. Când boierul l-a chemat la masă și pe bătrân
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
căruțele, mărfuri de la Focșani la Brăila. „La trei vânturi”, casa fiind în câmp, între Măntăila și Râmnicelu, era loc bun și de popas și pentru evreii care făceau comerț ambulant, cu marfa în spate. Tata îi compătimea și-i poftea în casă, le da de mâncare, iar unii rămâneau și pe noapte. Îmi amintesc cum lui „Jupân Lazăr” i-a dat mama fasole în care fiersese și o bucată de slănină, care însă n-a ajuns în strachina jupânului, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a apărut pericolul ca tata să fie „luat” de ruși pentru adăpostirea inamicului, tata i-a îmbrăcat cu haine de ale lui, le-a făcut opinci din piele de porc neargăsită, le-a dat mâncare pentru drum, dar i-a poftit, cu lacrimi în ochi, să plece. Au lăsat nemții o scrisoare de mulțumire, care însă, de frica securității comuniste, a fost arsă fără a fi citită. Dacă pentru mămica scopul vieții a fost ridicarea copiilor pe o treaptă superioară de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
asupra lui Mircea. S-a trezit ca buimac, a văzut că nu-i arma și a îngălbenjit. A ieșit afară din dormitor și umbla năuc. L-am întrebat „ce caută”și n-a fost în stare să spună. L-am poftit în cancelarie, a văzut arma cu baineta pusă, s-a repezit s-o ia și a zis către mine: „Na, mă nebunule, mă gândeam să mă sinucid”. În luna iulie,1944, eram cantonați la Gura Honț, și am fost trimis
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
jocul naivului până la capăt. Înainte de a fi în dreptul meu, am făcut semn cu mâna să mă ia și pe mine. A încetinit, apoi a oprit și șoferul m-a întrebat:”plătești bine”? Am răspuns: „Plătesc ca popa”, și m-a poftit în mașină. De la prima privire, de pe scara mașinii mi-am întărit convingerea că sunt arestat. În spate erau trei bărbați. Numai locul de lângă șofer era liber, deci pentru mine. Au vorbit toți cu mine, m-au întrebat unde mă duc
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fuseseră inventariați. Tot după amiază, spre seară, au venit trei ofițeri de securitate, cel mai mare în grad era îmbrăcat în civil și era cu fața ciupită de vărsat. S-au așezat pe scaune la masă, iar eu am fost poftit pe scaunul din fața lor. Cel mai în vârstă, cu fața stricată de vărsat, mi-a vorbit amenințător cam așa: „ Ce, crezi că noi nu știam ce fel de preot este la Hăbășești, că ești un dușman al poporului ? Dar te-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena. [...] Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credință și s-au străpuns cu multe dureri.” [...] Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis « Nu te voi lăsa, nici nu te voi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
După terminarea ceremoniei, ies din biserică, însoțiti de rude, care merg pe jos, cântând din diferite instrumente înaintea trăsurii în care este dusă miresa, și aceasta în fiecare piață trebuie să coboare și să joace cu toți cei care o poftesc. Când mireasa este dintr-alt loc, atunci ceilalți (celelalte rude) merg călare. Când ajung la casa miresei, încep din nou jocurile și bătrânii ca și tinerii joacă cu mireasa. Apoi fiecare se așează la masă, unde sunt serviți de stăpâna
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
jocurile și bătrânii ca și tinerii joacă cu mireasa. Apoi fiecare se așează la masă, unde sunt serviți de stăpâna casei, și în ziua dintâi servește și mirele la masă. Când trece un străin pe acolo, dacă-l văd, îl poftesc să bea și dacă acela refuză, îl iau pe sus și îl duc în casa, unde îi dau să bea până îl îmbată (socotind că este o mare rușine ca un străin să plece de la ei fără să se fi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
unde îi dau să bea până îl îmbată (socotind că este o mare rușine ca un străin să plece de la ei fără să se fi îmbătat (subl. ns.); iar acesta blesteamă apoi și înjură pe stăpânul casei care l-a poftit, în loc să-i mulțumească”. Totodată, misionarul, în călătoria sa, descria ținuturile tătarilor, cerchezilor, abbazilor și Mingrelia (Georgia sau Gruzia), în care se povestesc multe întâmplări stranii. Petru Bogdan Bakšič (1601-1674), un alt călător, aflat la Huși în ziua de 29 septembrie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
adresul cu nr. 1644, încredințând că prea înălțatul domn a încuviințat încheierea supusă de către Extraordinarul Sfat, pentru ridicarea de la Huși a dumisale agăi Anastase Panu, și arestuirea sa în cazarma din Galați, până la al doilea [!] poruncă. Departamentul, cu cinstea căzută, poftește Hătmănia a comandarisi spre acest sfârșit un vrednic ofițer din Miliție, cu convoiul trebuitor, poruncind, totodată, cele de cuviință și d-lui comandirului garnizonului din Galați”. În ordinul nr. 3.205 al Hătmăniei către Garnizoana Galați, erau menționate instrucțiuni pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
avea o figură hâdă38, neagră, lustruită, încrețită de bătrânețe și ochii lui mari care îi ardeau în cap ca niște cărbuni aprinși îi dădeau un aer de o înspăimântătoare ferocitate. Sluga, cuconașule, îmi spuse el așezându-se, fără să-l poftesc, pe canapeaua de lângă biuroul meu. Mă cunoști cine sunt? Sunt Gavril Buzatul, vestit în toată țara. O dată, Mihai Sturdza era Domn la curtea domnească și eu Domn aici. El acolo hotărea și eu aici aduceam întru împlinire. El și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]