3,116 matches
-
polaritate dinamică. Acesta încetează odată cu îndepărtarea factorului care a provocat-o. Datorită mediului de reacție, în numeroase cazuri, polaritatea statică trece în polarizabilitate. O moleculă nepolară poate fi polarizată sub influența uneia polare, dipolmomentul indus va dispărea odată cu îndepărtarea moleculei polare. c) Legătura coordinativă. Molecule complexe Legătura coordinativă este numită și dipolară și nu se deosebește din punct de vedere fizic de legătura covalentă, ci poate fi considerată ca un caz particular de legătură covalentă. La stabilirea uneid astfel de legături
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
acest echilibru soluția este saturată. 1.2.2.3. Caracteristicile structurale ale moleculei de apă Importanța capitală a apei pentru orice organism viu este corelată cu o serie de particularități structurale ale moleculei sale. Molecula de apă prezintă un caracter polar, datorită distribuției asimetrice a electronilor de legătură dintre atomul de oxigen și cel de hidrogen. Oxigenul dobândește o sarcină parțial negativă 2-. Atomii de hidrogen dobandesc o sarcină parțial pozitivă Între moleculele polare de apă există interacțiuni nepolare de tip
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
sale. Molecula de apă prezintă un caracter polar, datorită distribuției asimetrice a electronilor de legătură dintre atomul de oxigen și cel de hidrogen. Oxigenul dobândește o sarcină parțial negativă 2-. Atomii de hidrogen dobandesc o sarcină parțial pozitivă Între moleculele polare de apă există interacțiuni nepolare de tip dipol-dipol care stau la baza formării legăturilor de hidrogen. Aceste legături sunt determinate de atracția electrostatică pe care atomul de oxigen (încărcat negativ) dintr-o moleculă de apă o exercită asupra atomilor de
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
fi de tipul: a) interacțiuni de tip ion-dipol permit solubilizarea diferitelor substanțe ionice prin hidratarea acestora pe baza legăturilor ion dipol (legături foarte puternice deoarece foarte mare comparativ cu ). b) interacțiunui de tip dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 19) fig. 19. Organizarea compușilor nepolari în mediu apos Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
sunt, în general, foarte ridicate. Solubilitatea în apă scade cu creșterea masei moleculare: termenii inferiori sunt solubili în apă, termenii superiori sunt insolubili. Insolubilitatea în apă caracterul hidrofob se datorează catenei lungi hidrocarbonate cu multe legături nepolare care anulează caracterul polar al grupării carboxil. Izomeria cistrans (stereoizomeria) caracterizează acizii grași nesaturați. În natură predomină izomerii "cis" care au o structură spațială ce determină o înclinare a lanțului alifatic de circa 300 C. Izomeria optică este mai rar întâlnită, numai la unii
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
prin esterificarea acidului fosfatidic cu aminoalcoolul numit colină. Având două sarcini electrice diferite, lecitinele au o structură amfionică, (au caracter amfoter), comportându-se atât ca acizi cât și ca baze. Datorită existenței acestor sarcini electrice, lecitinele fac parte din lipidele polare, cu rol important în construcția biomembranelor. Sunt substanțe amfifile solubile în apă și lipide. Lecitinele pot fi hidrolizate în organismul animal sub acțiunea unor fosfolipaze specifice (A,B,C,D). Astfel, fosfolipaza A din veninul de șarpe scindează radicalul acil
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de acid gras, iar prin funcția alcool primară de fosforilcolină sau fosforilcolamină. Acizii grași componenți sunt de obicei acizi grași superiori cu 16 24 atomi de carbon. Prezența restului de fosforilcolină sau fosforilcolamină conferă sfingomielinei un caracter hidrofil (capă t polar), iar ceramidei un caracter hidrofob (apolar), această structură fiind asemănătoare cu a colin sau colaminfosfatidelor. Depozitarea în cantități mari a sfingomielinei în țesutul nervos, datorită unui defect genetic, duce la apariția unor tulburări metabolice grave, cunoscute sub numele de boala
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
între ele după natura și numărul moleculelor de oze legate eteric de ceramidă. Cerebrozidele conțin în structură acizi grași cu 24 atomi de carbon. Cerebrozidele au un caracter lipofil mai pronunțat ca fosfolipidele: prezența componentei glucidice conferă acestora un caracter polar. Prin hidroliza enzimatică a cerebrozidelor se formează ca produs intermediar, după ruperea legăturii amidice și eliberarea acidului gras, galactozilsfingozina numită și psihozină. Aceasta este întâlnită în biosinteza galactocerebrozidelor. În cazuri patologice, cerebrozidele formează depozite în ficat, splină, creier, acumulări care
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
componentele hidroxilate care îl esterifică. "Coada" hidrofobă este formată din radicalii acizilor grași superiori și radicalul sfingozil la sfingomieline. Datorită caracterului amfifil, glicerofosfolipidele se comportă ca agenți activi de suprafață, moleculele lor orientându-se cu "capul" hidrofil spre faza apoasă polară și cu "coada" hidrofobă spre faza lipidică nepolară, cu formarea unor pelicule moleculare. Pe baza acestor proprietăți, fosfolipidele participă la structura biomembranelor (fig. 29) sub forma unor straturi simple sau duble, înconjurate de două straturi de proteine, de care se
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
în funcție de polaritatea radicalilor R în patru clase principale: a) aminoacizi cu radicali nepolari (hidrofobi): alanina, izoleucina, valina, metionina, prolina, fenilalanina, triptofan. Acești aminoacizi cu catene alifatice, aromatice, sau cu grupare tioeter prezintă solubilitate mică în apa. b) aminoacizi cu radicali polari neionici: glicocolul, serina, treonina, cisteina, tirozina, asparagina și glutamina. Radicalii acestor aminoacizi conțin grupări chimice polare neutre ( OH, -SH, -CO, -NH2) care cu apa formează legături de hidrogen, ceea ce le mărește gradul de solubilitate. Cisteina și tirozina pot elibera protoni
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
prin rezistență mecanică și insolubilitate în apă. Dintre proteinele fibrilare fac parte keratinele, fibroina, colagenul, care conferă elasticitate, protecție și rezistență mecanică țesuturilor. Proteinele globulare au moleculele ovale cu o structură terțiară mul încolăcită; sunt solubile în apă datorită grupărilor polare situate în exteriorul moleculei (cele hidrofobe sunt în exterior). Dintre proteinele globulare fac parte: albuminele, globulinele, protaminele, histonele. În organism aceste proteine îndeplinesc funcții multiple și importante, printre care cea de enzime. Există și numeroase forme intermediare cu caracter dublu
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
mii la câteva milioane. Solubilitatea proteinelor variază în funcție de natura lor, cât și de cea a dizolvanților. Proteinele globulare prezintă solubilitate în apă și în soluții saline. Soluțiile formate au caracter de dispersii coloidale datorită structurii macromoleculare a proteinelor. Grupările chimice polare de la suprafața moleculei măresc gradul de hidratare al acesteia și implicit solubilitatea în apă. De asemenea pH-ul soluției de proteină influențează solubilitatea acesteia prin ionizările pe care le produce în moleculă. S-a arătat că la pHi solubilitatea proteinelor
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Contemporanul”, 19 mai 1989 23 Expoziția Viorica Toporaș - Marin Mihalache, „Cronica”, 2 iunie, 1989 24 Actualitatea culturală - Gh. Macarie, „Cronica”, nr. 47, 24 mai, 1989 25 Lumina Mediteranei - Petre Bicer, „Opinia”, 14 aprilie, 1990 26 Mediterana ca dintr-o stea polară - Gloria Lăcătușu, „Revista V”, anul 2, nr.9, 25 iunie, 1991 27 „Bucuria de a picta” - Valentin Ciucă, „Opinia”, 10 ian., 1992 28 „Iarna verde” - Petre Bicer, „Evenimentul”, 14 ian., 1992 29 Catalog - Viorica Toporaș - Dalles, 1992 - Cuvânt înainte Al.
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
1996 Viața în roz - Maria Cristea Șoimu, Editura „Ametist”, 1995 Istorie și morală la Nicolae Bălcescu - Elena Tănase, Ed. Moldova, 1996 O cărticică despre felurite flori și despre cărți surori - Gloria Lăcătușu, Ed. Vasiliana, 2000 MEDITERANA CA DINTR-O STEA POLARĂ „Să scrii” marea și soarele ca și cum „ai scrie proprii părinți“, “să scrii” mișcarea apei și briza ca parte a unei invizibile, “poeticești” și cosmice coregrafii, “să transcrii” simfonia trecerilor de la albastru la galben, de la verde la portocaliu, de la alb spre
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
G. Ungaretti), “cu incendii în plină zi“ (Suaréz), “cu trandafiri și violete“ (Simone de Beauvoir), “cu moarte dulce născătoare de umanitate“, Mediterana văzută de Viorica TOPORAȘ te face să o înțelegi și să o iubești ca pe însăși steaua ta polară. Gloria LĂCĂTUȘU - 1990 LUMINA MEDITERANEI Viorica Toporaș, binecunoscută publicului ieșean ca o virtuoasă a picturii de șevalet, ne invită într-o posibilă călătorie virtual-reală în strălucirea Mediteranei prin intermediul expoziției sale de acuarelă deschisă la Galeria Rotonda I.M.F. Consider că autoarea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
evaporarea apei organismul animal își menține temperatura constantă; e) solvent biologic și un mediu de dispersie care permite solubilizarea substanțelor și realizarea reacțiilor din cadrul metabolismului. 1.3.3. Caracteristicile structurale ale moleculei de apă Molecula de apă prezintă un caracter polar, datorită distribuției asimetrice a electronilor de legătură dintre atomul de oxigen și cel de hidrogen. Oxigenul dobândește o sarcină parțial negativă 2-. Atomii de hidrogen dobandesc o sarcină parțial pozitivă 2+. Între moleculele polare de apă există interacțiuni nepolare de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Molecula de apă prezintă un caracter polar, datorită distribuției asimetrice a electronilor de legătură dintre atomul de oxigen și cel de hidrogen. Oxigenul dobândește o sarcină parțial negativă 2-. Atomii de hidrogen dobandesc o sarcină parțial pozitivă 2+. Între moleculele polare de apă există interacțiuni nepolare de tip dipol-dipol care stau la baza formării legăturilor de hidrogen. Aceste legături sunt determinate de atracția electrostatică pe care atomul de oxigen (încărcat negativ) dintr-o moleculă de apă o exercită asupra atomilor de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de tip ion-dipol permit solubilizarea diferitelor substanțe ionice prin hidratarea acestora pe baza legăturilor ion-dipol (legături foarte puternice deoarece H2O are * = 80 foarte mare comparativ cu * = 24 al CH3CH2OH). b) interacțiunui de tip dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 5) Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
4. Interacțiunile hidrofobe sunt/nu sunt legături chimice propriu-zise? Să se indice soluția corectă și să se motiveze opțiunea respectivă. 5. Proprietatea de solvent și mediu biologic al apei se datorește: legăturilor de hidrogen efectului de hidratare interacțiunilor dipol-dipol caracterului polar Să se precizeze și să se argumenteze soluția (soluțiile) corespunzătoare. 6. Acidul clorhidric disociază complet în soluții apoase diluate. Să se precizeze care din următoarele soluții de HCl: 0,1 N; 0,01N; 0,02 N; 0,05 Neste cea
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
sunt, în general, foarte ridicate. Solubilitatea în apă scade cu creșterea masei moleculare: termenii inferiori sunt solubili în apă, termenii superiori sunt insolubili. Insolubilitatea în apă caracterul hidrofob se datorează catenei lungi hidrocarbonate cu multe legături nepolare care anulează caracterul polar al grupării carboxil. Izomeria cistrans (stereoizomeria) caracterizează acizii grași nesaturați. În natură predomină izomerii "cis" care au o structură spațială ce determină o înclinare a lanțului alifatic de circa 300 C. Izomeria optică este mai rar întâlnită, numai la unii
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
R2 = rest de acid nesaturat (olelic, linolenic, arahidonic). Având două sarcini electrice diferite, lecitinele au o structură amfionică, (au caracter amfoter), comportându-se atât ca acizi cât și ca baze. Datorită existenței acestor sarcini electrice, lecitinele fac parte din lipidele polare, cu rol important în construcția biomembranelor. Sunt substanțe amfifile solubile în apă și lipide. Lecitinele pot fi hidrolizate în organismul animal sub acțiunea unor fosfolipaze specifice (A,B,C,D). Astfel, fosfolipaza A din veninul de șarpe scindează radicalul acil
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
molecula de acid gras, iar prin funcția alcool primară de fosforilcolină sau fosforilcolamină. Acizii grași componenți sunt de obicei acizi grași superiori cu 16 24 atomi de carbon. Prezența restului de fosforilcolină sau fosforilcolamină conferă sfingomielinei un caracter hidrofil (capăt polar), iar ceramidei un caracter hidrofob (apolar), această structură fiind asemănătoare cu a colin sau colaminfosfatidelor. Depozitarea în cantități mari a sfingomielinei în țesutul nervos, datorită unui defect genetic, duce la apariția unor tulburări metabolice grave, cunoscute sub numele de boala
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
între ele după natura și numărul moleculelor de oze legate eteric de ceramidă. Cerebrozidele conțin în structură acizi grași cu 24 atomi de carbon. Cerebrozidele au un caracter lipofil mai pronunțat ca fosfolipidele: prezența componentei glucidice conferă acestora un caracter polar. Prin hidroliza enzimatică a cerebrozidelor se formează ca produs intermediar, după ruperea legăturii amidice și eliberarea acidului gras, galactozilsfingozina numită și psihozină. Aceasta este întâlnită în biosinteza galactocerebrozidelor. În cazuri patologice, cerebrozidele formează depozite în ficat, splină, creier, acumulări care
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
componentele hidroxilate care îl esterifică. "Coada" hidrofobă este formată din radicalii acizilor grași superiori și radicalul sfingozil la sfingomieline. Datorită caracterului amfifil, glicerofosfolipidele se comportă ca agenți activi de suprafață, moleculele lor orientându-se cu "capul" hidrofil spre faza apoasă polară și cu "coada" hidrofobă spre faza lipidică nepolară, cu formarea unor pelicule moleculare. Pe baza acestor proprietăți, fosfolipidele participă la structura biomembranelor (fig. 29) sub forma unor straturi simple sau duble, înconjurate de două straturi de proteine, de care se
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
în funcție de polaritatea radicalilor R în patru clase principale: a) aminoacizi cu radicali nepolari (hidrofobi): alanina, izoleucina, valina, metionina, prolina, fenilalanina, triptofan. Acești aminoacizi cu catene alifatice, aromatice, sau cu grupare tioeter prezintă solubilitate mică în apa. b) aminoacizi cu radicali polari neionici: glicocolul, serina, treonina, cisteina, tirozina, asparagina și glutamina. Radicalii acestor aminoacizi conțin grupări chimice polare neutre (OH, -SH, -CO, -NH2) care cu apa formează legături de hidrogen, ceea ce le mărește gradul de solubilitate. Cisteina și tirozina pot elibera protoni
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]