4,267 matches
-
București, 1970; Reviste progresiste românești interbelice (în colaborare), București, 1972; Muzeul Național (în colaborare), București, 1978; Literatura română contemporană, coordonator Marin Bucur, vol. I: Poezia (în colaborare), București, 1980; Literatur Rumäniens. 1944 bis 1980 (în colaborare), București, 1980; Atitudini și polemici în presa literară interbelică (în colaborare), București, 1984; I.L. Caragiale în conștiința contemporanilor săi (în colaborare), îngr. și pref. Stancu Ilin, București, 1990. Antologii: Pui de lei - 1877. Antologie din literatura independenței naționale, pref. edit., București, 1977; I.L. Caragiale în
FLOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287028_a_288357]
-
fost republicat în Thomas F. Troy, Donovan and the CIA: A History of the Establishment of the Central Intelligence Agency (University Publications of America, Frederick, Md., 1981), p. 423. 7. Colby, „Intelligence in the 1980s”, p. 54. 8. Pentru o polemică privind incapacitatea de procesare și de analiză a Departamentului OSS, care se ocupă de partea analitică a operațiunilor CIA, vezi Ray S. Cline, The CIA: Reality vs. Myth, ediție revizuită (Acropolis, Washington, DC, 1982), pp. 78, 80-81. Cline precizează că
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
importanța informațiilor. Importanța politică a informațiilor este evaluată mai întâi de factorii de decizie politici din cadrul guvernului și ai prezidiului executiv șPolitburoț”. Alexander Orlov, Handbook of Intelligence and Guerilla Warfare (University of Michigan Press, Ann Arbor, 1965), p. 187. O polemică interesantă cu privire la importanța analizei a pornit de la sistemul de radiolocație (DISTANT) pe care MI6 (serviciul de informații britanic) și CIA i l-au pus la dispoziție lui Oleg Penkovsky pentru a-l folosi în cazul în care ar fi intrat
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de V. Alecsandri, poezia filosofică a lui Eminescu și psalmii arghezieni), sondează diferența specifică din scrierile gazetarului, recenzează critic ediții, resuscită sintagme devenite clișeu („poetul nepereche”), intervin în disputa deschisă de revista „Dilema” în 1998. Unghiul critic se lărgește în Polemici implicite (2003). Prin adjectivul din titlu M. își propune discutarea ideii, nu a emitentului ori a susținătorului ei, altfel spus, o polemică impersonală, cu finalitate exclusiv constructivă. Eminescu ocupă și aici interesul de prim-plan - studiul publicisticii, ideea că poemul
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
devenite clișeu („poetul nepereche”), intervin în disputa deschisă de revista „Dilema” în 1998. Unghiul critic se lărgește în Polemici implicite (2003). Prin adjectivul din titlu M. își propune discutarea ideii, nu a emitentului ori a susținătorului ei, altfel spus, o polemică impersonală, cu finalitate exclusiv constructivă. Eminescu ocupă și aici interesul de prim-plan - studiul publicisticii, ideea că poemul Călin (File din poveste) nu e un basm, reacții la contestatarii mitului Eminescu -, însă culegerea cuprinde și articole, uneori în stil didactic
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
de ziar) (1975), alcătuită în colaborare cu Gh. Bulgăr, are meritul de a fi inclus articole ce nu mai fuseseră reeditate în timpul regimului comunist. SCRIERI: Traian Demetrescu, Craiova, 1983; Eminescu - univers deschis, București, 1987; Mihai Eminescu - poezia invocației, București, 1999; Polemici implicite, București, 2003. Ediții: Mihai Eminescu, Icoane vechi și icoane nouă (Pagini de ziar), introd. edit., București, 1975 (în colaborare cu Gh. Bulgăr); Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie, București, 1982 (în colaborare cu Șt. Cazimir, Viorica
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
formatoare asupra culturii române. Premisele, enunțate în capitolul Jurnalul sau Arta formării de sine, sunt riguros și succint desfășurate în capitole speciale, pe probleme - „Entuziasmul impersonal” sau Secretul creației, „În contra direcției de azi în cultura română” sau Spiritul critic, Arta polemicii, Conceptul de literatură, Critica literară, Stilul de idei, Arta portretului, Maiorescianismul. Tabelul biobibliografic, bibliografia selectivă (esențială), referințele critice ale fiecărui capitol, temele de meditație propuse cititorului completează această cercetare critică și cu o dimensiune pedagogică subiacentă. A doua carte, Iacob
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
vedere și idei din Istoria civilizației... aveau să fie reluate în Istoria literaturii române contemporane. În volumul introductiv (Evoluția ideologiei literare) se luau în dezbatere principalele tendințe (sămănătorism, poporanism, mișcarea modernistă), operația implicând redefinirea conceptelor de tradiționalism și modernism, încorporând polemici cu N. Iorga și G. Ibrăileanu, precizări vizând statutul romanului și observații despre influențe străine. Strâns legate de aceste direcții, comentariile din al doilea volum, centrate pe Evoluția criticei literare, demonstrau prin trimiteri la Dobrogeanu-Gherea „confuzia eticului cu esteticul”, iar
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
că Diversele întrebări ar fi fost scrise puțin mai târziu, în primii ani ai episcopatului lui Augustin (397); cea mai importantă este prima, care se referă la Rom. 7, 7-25 și la problema liberului arbitru. În această epocă, Augustin continuă polemica cu maniheienii pe care o începuse deja la Roma în 388 și își îndreaptă atenția spre un domeniu nou până atunci pentru el, acela al exegezei biblice, compunând un amplu tratat în două cărți, cel despre Explicarea Genezei, contra maniheienilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pollastri). Despre credință și intelect: A. Mandouze, L’aventure..., cit.; E. Gilson, Introduzione allo studio din Sant’Agostino, cit. 5. Operele din perioada sacerdoțiului Activitatea literară a lui Augustin, concentrată acum asupra funcției sale sacerdotale, se orientează din nou către polemica împotriva vechilor tovarăși de credință maniheistă, de-acum demascați: Cât este de util să crezi (De utilitate credendi); Cele două suflete, contra Maniheienilor (De dualitate animabus contra Manichaeos); Împotriva maniheanului Fortunatus (Contra Fortunatum Manichaeum), o operă, această din urmă, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dezbateri senine: o întâmplare neplăcută care va fi în parte compensată de prietenia începută în acei ani cu Paulinus din Nola, chiar dacă limitată la un schimb de scrisori. Activitatea exegetică din această perioadă se face simțită și atunci când Augustin reia polemica împotriva maniheanului Adimantus (Contra Adimantum): în acest tratat explică, printr-o confruntare de texte, aparentele contradicții dintre Vechiul și Noul Testament (Adimantus fusese unul dintre cei mai importanți discipoli ai lui Mani). Bibliografie. Ediții: CSEL 84, 1, 1971 (J. Divjak); Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Institut, Villanova 1976. Despre utilizarea lui Ticonius de către Augustin, cf. P.C. Bori, La ricezione delle regole di Ticonio, da Agostino ad Erasmo, ASEs 5 (1988) 125-142; G. Gaeta, Il liber regularum di Ticonio. Studio sull’ermeneutica scritturistica, ibidem, 103-124. Continuă polemica împotriva maniheienilor. Augustin a avut ocazia să consulte o lucrare vastă scrisă de Fausto din Milevi, episcop manihean, pe care el îl cunoscuse deja cu douăzeci de ani în urmă la Cartagina și rămăsese cu o impresie foarte proastă despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
narativă a operei, în timp ce în ultimele cărți, firește, autorul recurge la o redactare mai rece și lipsită de podoabe, proprie pentru limba filosofiei. Opera a stârnit foarte mari emoții în Africa și în afara ei: deja apar aici elemente ale viitoarei polemici contra pelagienilor, așa că nu e de mirare că Pelagius, care se găsea atunci la Roma și nu era încă cunoscut pentru erezia sa, ci pentru viața lui ascetică, a fost scandalizat de o frază emblematică din Confesiuni (X, 29, 40
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrise mai târziu cu cele scrise mai înainte. Foarte interesantă este interpretarea vieții primilor oameni în paradisul terestru, pentru că acest lucru îi permite lui Augustin să exprime în mod anticipat anumite convingeri asupra cărora avea să insiste ulterior, în perioada polemicii contra pelagienilor: semnificația concupiscenței, străină vieții angelice dinainte de păcat, grație căreia Adam și Eva, în paradis, ar fi dus o viață pur rațională, lipsită de dorințe sexuale; procreația ar avea drept scop producerea unui număr determinat de ființe umane în vederea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a revizuit la sfârșit întreaga scriere au dăunat întrucâtva structurii care se dovedește dezlânată și dezordonată; totodată, tocmai din cauza duratei prelungite de redactare, multe din doctrinele expuse aici sunt reluate și în alte opere din aceeași perioadă. Începutul e consacrat polemicii cu adepții arianismului care, deși fusese condamnat de conciliul de la Constantinopol și de cel din Aquilea din 381, era încă viu în Occident și chiar la Cartagina, așa cum vom vedea imediat. Primele patru cărți sunt consacrate așadar combaterii ereziilor și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care circula în Africa (cf. p. ???). Zece ani după aceea, a avut loc la Hippona o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquilea; profitând de această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutațiune a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo), și o operă Împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); și câteva predici și câteva scrisori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lume: sunt motivele prezentate în omilia Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sunt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și examinează șase chestiuni care fac obiectul unei polemici cu păgânii (mai ales cu Porfiriu), iar celelalte (nr. 132, 136, 137) sunt adresate unui păgân nobil și cultivat, Volusian, care adusese mai multe critici creștinismului. Însă el reia toate aceste chestiuni, în acea manieră sistematică și enciclopedică ce-i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
deși toate cele douăzeci și două de cărți vorbesc atât despre o cetate, cât și despre cealaltă, titlul și l-a luat totuși de la cea mai bună dintre ele, așa că opera se numește Cetatea lui Dumnezeu”. Așadar, este evident că polemica împotriva păgânilor stârnită de impresia emotivă produsă de jefuirea Romei a fost doar punctul de pornire pentru un examen mai profund al realității umane și al celei divine, coborâte pe pământ. Totuși, așa cum se întâmplă cu operele mai întinse ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
început este reprezentat de mântuirea pe care ne-a adus-o Cristos care a constituit originea Bisericii. Prin botez, pătrundem în ea, dar nu rămânem oricum: botezul șterge păcatul originar, dar nu și concupiscența, afirmă Augustin, în acord deja cu polemica antipelagiană contemporană; Biserica este compusă din oameni și, așadar, în mersul său, poartă cu sine și pe cei buni, și pe cei răi, pentru că Biserica de acum nu e identică cu cea escatologică. Și ultimele două cărți ale operei, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin la Ieronim. Pelagius a reluat lupta și l-a informat pe Augustin despre succesul său, făcând astfel încât acestuia să-i parvină, fără nici un cuvânt în plus, doar concluzia conciliului. De aceea, Augustin a trebuit să se angajeze într-o polemică de mai mare anvergură pentru că nu mai era vorba doar de o simplă controversă doctrinală. De comun acord cu prietenul său Aureliu, a convocat un conciliu în 416 unde, după condamnarea lui Pelagius, s-a hotărât să fie obținută confirmarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imperial din 419. În 419-420, Augustin i-a trimis lui Valeriu prima carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență (De nuptiis et concupiscentia) al cărui titlu arată deja spre ce tip de subiect se deplasase de-acum în mod preferențial polemica episcopului din Hippona: spre vinovăția, inerentă naturii umane ca atare, cauzată de păcatul originar; simptomul cel mai evident și mai concret al acestuia este acela al dorințelor carnale pentru că nu pot fi eliminate și persistă și după botez și începerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
inerentă naturii umane ca atare, cauzată de păcatul originar; simptomul cel mai evident și mai concret al acestuia este acela al dorințelor carnale pentru că nu pot fi eliminate și persistă și după botez și începerea vieții creștine. În această ultimă polemică dusă de Augustin, se accentuează aspectele cele mai întunecate și triste ale gândirii sale ce relevă fără încetare omniprezența concupiscenței, josnicia omului, incapabil să dorească binele și, în consecință, răspândirea răului în lume. Liberul arbitru e considerat de-acum absolut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la baza acestuia. După ce citește epistolele lui Iulian, Augustin scrie în 420 o a doua carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență și alte patru Contra celor două epistole ale pelagienilor (Contra duas epistulas Pelagianorum). Iulian, la rândul său, continuase polemica scriind un tratat în patru cărți dedicate Lui Turbantius, colegul său: acestora, Augustin le-a răspuns în 421 prin cele șase cărți din tratatul Contra lui Iulian Pelagianul (Contra Iulianum haeresis Pelagianae defensorem). Iulian, care cunoștea bine limba greacă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acei ani. După ce s-a stabilit în preajma lui Teodor, Iulian a ajuns să cunoască a doua carte din tratatul despre Nuntă al lui Augustin căruia îi răspunde prin opt cărți dedicate Lui Florus, pline de atacuri violente la adresa adversarului; și polemica a continuat pentru că episcopul din Hippona a replicat scriind Contra celui de-al doilea răspuns al lui Iulian (Contra secundam Iuliani responsionem), numită și Opera neterminată contra lui Iulian (Contra Iulianum opus imperfectum), întreruptă în timpul examinării celei de-a șasea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secundam Iuliani responsionem), numită și Opera neterminată contra lui Iulian (Contra Iulianum opus imperfectum), întreruptă în timpul examinării celei de-a șasea din cele opt cărți chiar de moartea lui Augustin. Trebuie amintite aici, chiar dacă nu au o legătură directă cu polemica împotriva lui Augustin, și operele exegetice pe care le-a scris Iulian; în acestea, e lesne de înțeles, el a respectat criteriile școlii din Antiohia. Iulian a scris Explicații privitoare la cei doisprezece profeți (Explanationes duodecim prophetarum) din care ne-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]