3,259 matches
-
conștiinței îi aparține lui Immanuel Kant și marchează beneficiile teoretice ale evoluției concepțiilor către idealismul transcendental (context vizionar care a găzduit, se pare, până la vremea lui, cel mai bine constelația tematică a "unității"). Gânditorul din Königsberg părăsește, într-o manieră polemică ce face intrarea în scenă a celebrelor sale cumpăniri antinomice, doar argumentul dualismului (pe care ajunge să-l considere inconsistent), dar nu și teza conștiinței unitare, căreia îi va da o expresie desăvârșită (rămasă exemplară până la considerațiile actuale din psihologie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dezarmant, aflându-se în De clasicism, romantism și realism (1865). Afirmațiile exagerate, bombastice privind valoarea unor scriitori români, inflamația retorică, confuziile, inadvertențele i-au adus multe ponoase, printre care și critica lui Titu Maiorescu într-o serie de articole (Observări polemice, Beția de cuvinte, Răspunsurile „Revistei contimporane”). E aici o „execuție magistrală” (G. Călinescu), unde criticul junimist procedează metodic, minuțios, cu o fervoare rece, necruțătoare, extrem de eficientă, în vreme ce replica lui U. (Noua direcțiune din Iași), în pofida justeții unor puncte de vedere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
che non sarebbe corretto far derivare da questo o dă altri passi una totale identità - nel pensiero gramsciano - tra società economică e società politică, come tra società civile e società politică: îl linguaggio gramsciano ha qui ceduto a una forzatura polemică che però, se presă alla lettera, è incompatibile col "ritmo del pensiero" dell'autore. Îl rapporto resta dialettico, di unità-distinzione. È a partire dalla consapevolezza della non separazione "ontologica" di Stato e società civile e di politică ed economia che
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
îl giudizio di Gramsci șu Gentile è molto critico, come lo è șui suoi seguaci (Ugo Spirito e altri) che cercano sulla scorta della filosofia di Gentile di dare corpo a una ipotesi "corporativa" nell'ambito del fascismo e în polemică con i liberali. Benché Gramsci irrida al loro verbalismo e alla loro incompetenza economică, egli riconosce che la concezione dello Stato di Gentile (notte în cui tutte le vacche sono nere, poiché per Gentile "tutto è Stato") apre la stradă
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
fronte ad esso i recalcitranți Stați singoli". La risposta alla domanda șu dove și concentrasse la forza etică în un particolare periodo storico, fornita da Hegel e dai suoi epigoni moderni (tra cui Croce annovera esplicitamente Spaventa mă l'obiettivo polemico implicito deve considerarsi, invece, Giovanni Gentile), è considerată da Croce una concezione governativa della morale, în base alla quale la vită morale è accentrata interamente în coloro che governano, mentre sono esclusi da essa coloro che ai primi și oppongono
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
è tanto un dissenso, quanto una diversità d'interessi per cui io metto l'accento sopra una parolă e tu sopra un'altra".8 E qualche giorno dopo, sempre a proposito di quel libro: "Avresti dovuto astenerti dal tono aspro, polemico, infastidito, e prendere un tono più conciliante e persuasivo. În molte pagine mi è parso che tu discutessi con me"9. L'intuizione di Croce era esatta, anche se Gentile risponde: "La tua lettera di ieri mi ha messo în
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
fărmi îl torțo di attribuirmi una polemică personale contro di te dove non facevo îl tuo nome"10. E' curioso che questa lettera termini con un "Riamami sempre" în cui l'enfasi affettiva tende proprio a celare la gravità della polemică. Și giunge così, tra divergenze filosofiche sempre più acute e momenti di abbandono affettivo, alla fine del 1913 quando Croce, divenuto insofferente delle critiche che gli muovevano gli allievi di Gentile, decide di rendere pubblica la sua protesta. Pregò infatti
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
culturale e per questa ragione rassicura l'amico sulla sua partecipazione a La Critică. Pur tuttavia în un contesto tutto teso a riallacciare i fili di un legame solido mă sottoposto a continue tensioni, Croce non rinuncia ad un stoccata polemică proprio în conclusione della missiva: "A proposito ho visto nel programma dei tuoi Studi che quella collezione și propone di svolgere i principii dell'idealismo attuale. Male. Nella Critică non ci siamo proposti di svolgere nessun sistema: ci siamo svolti
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
bozze della replică di questi. Mă che cosa sostenne Gentile nella replică all'articolo di Croce, replică che comparve sulla Voce l'11 dicembre e che, a differenza dello scritto di Croce, è di lettura meno scorrevole ed anche meno polemică, forse a seguito delle raccomandazioni che gli avevano fatto proprio alcuni suoi allievi, come Guido De Ruggiero e l'amico Fausto Nicolini?27 La risposta gentiliana è conciliante nei toni durissima nella sostanza. Dopo un esordio affettuosamente ironico, Gentile premette
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
ottenne. Șu quell'anno, e alle avvisaglie che avevano preceduto lo scontro col Gentile, Croce tornò più tardi, nella Storia d'Italia dal 1871 al 1915, che apparve nel 1928, così rievocandoli, col distacco dello storico, mă non senza memoria polemică: "Îl direttore della Critică vide a un tratto sorgere accanto a sé una formă d'idealismo irrazionalistico per parte di un suo collaboratore, che aveva dato valida mano al promovimento degli studi filosofici, e ben battagliato contro i moderniști, e
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
La scurt timp după moarte, în 1978, a apărut singurul său volum, Polemos, îngrijit de Gheorghe Istrate și cu un Cuvânt înainte al lui Eugen Simion. Cele două studii de istorie literară cuprinse aici - despre ermetismul barbian și despre momente polemice în literatura română - fac dovada unor calități mai puțin puse în valoare, și anume: suflul amplu, capacitatea de a construi, de a se mișca dezinvolt nu doar în spațiul restrâns al unei cronici, ci și în lucrări de mai mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285589_a_286918]
-
le produce o anume întrebuințare a limbajului, Noica punea fără ezitare un diagnostic de pragmatică a receptării: "Articolele care prind cel mai mult; care nu se cer, poate, dar care se gustă sînt cele care lovesc. Nu cu necesitate cele polemice; nu neapărat cele încărcate de fulgere și trivialități; dar cu siguranță cele care indică și acuză" (subl. ns., I. D.). Observațiile lui Noica erau adresate înainte de toate tinerilor, nu puțini, care făceau pe atunci gazetărie, o îndeletnicire în care libertatea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
se fi închegat dintr-un șir de coincidențe supuse unui teribil hazard, ne putem întreba ce s-ar fi întâmplat dacă, la un moment dat, o altă voce ar fi intervenit și ar fi izbutit să se impună în disputa polemică a stilurilor de viață. Atunci "evoluția" ar fi fost, bineînțeles, alta și este foarte probabil că și aceleia i-am fi descoperit, cu abilitățile noastre intelectuale, o rațiune superioară. Și-atunci nu sunt oare toate aceste "evoluții" rezultatul dorinței noastre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de importante extensii ale romantismului. Printre acestea un loc însemnat îl ocupă "filozofia vieții", unde, după cum se știe, aportul lui Dilthey este de prim rang. Uneori ca în cazul radicalului Ich, der Einzige al lui Max Stirner sau în cazul polemicei "filozofii a inconștientului" promovate de Eduard von Hartmann -, prelungirile romantice sunt supradimensionate, poate tocmai ca un fel de replici isterice la reacția amintită (vezi II, nota 228, unde oferim un scurt comentariu în legătură cu mecanismul declanșării acestor replici și, implicit, al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
constituind astfel o tipologie (descoperită în istoricitatea ei, și nu inventată speculativ), iar pe de altă parte se integrează cu sau fără voia lor într-un context spațio-temporal și cultural, unde interacționează cu cele neînrudite cu ele, alcătuind un dialog polemic prin replica pe care o dă fiecare. Credem că putem numi legăturile instituite în primul caz corelații intrastructurale (care asigură o continuitate a formelor și un progres conceptual, în cadrul aceluiași tip vezi cap. II, în special 2Bi și 2Bj), iar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reprezentabil" ni se spune în Einleitung... -, în timp ce profunzimea "ar vrea să exprime caracterul insesizabil și totuși real al unui context care nu poate să rezide în nici un element sensibil particular"13. Discuția este reluată de Husserl, care într-o manieră polemică separă tranșant caracterul "impersonal"14 și "supratemporal"15 al științei de caracterul personal al filozofiei ca Weltanschauung, precum și de semnificația doar temporală a acesteia. În primul caz vorbim despre continuitatea oricărui efort de cunoaștere specific cercetării științifice, iar în celălalt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Child and the Curriculum (1902): un pamflet care, practic, a dat naștere gândirii curriculare moderne și științei curriculumului. Atmosfera pedagogică nu corespundea deloc cu cea economică și politică. Pe acestea din urmă le-am creionat deja în paragraful anterior. Impulsul polemic al lui Dewey a dat roade în 1918, când Bobbitt a publicat primul model curricular autentic științific. Îl redăm, în continuare, sintetic, alături de alte modele importante ale perioadei antebelice. Sunt modele cu adevărat moderne: orientate spre viață, pentru formarea profesională
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Education, Tahuhu-Matauranga, Noua Zeelandă. 19. D. Walker și-a prezentat pentru prima dată modelul în 1971: „A Naturalistic Model for Curriculum Development” (studiu publicat în School Review, 80, 1, 1971, pp. 51-65). Neclaritățile primei versiuni au fost lămurite ulterior prin articole polemice și reluări sistematice. Vezi mai ales: „What Curriculum Research?”, Journal of Curriculum Studies, 5, 1973, pp. 58-72; „The Curriculum Field in Formation: A Review of the Twenty-Sixth Yearbook of the National Society for the Study of Education”, Curriculum Theory Network
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
subtilitate teologică organizate în casa mitropolitului Ștefan. Interesat de ideile Contrareformei și chiar de declanșarea unei contrareacții ortodoxe la presiunile reformate, traduce în slavonă De imitatione Christi, îi sugerează, poate, mitropolitului Varlaam ideea protejării credinței românești prin redactarea unei lucrări polemice, Cartea carea să cheamă Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc, tipărită în 1645 la Mănăstirea Dealu, ia el însuși o poziție anticalvină în prefața Evangheliei învățătoare. Celelalte lucrări originale ale sale sunt eminamente laice, astfel încât „umanismul său creștin” trebuie circumscris cu multă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
ORIENTĂRI, revistă apărută la București în 1930, cu subtitlul „Literare - sociale - politice”, sub îngrijirea lui G. M. Vlădescu. Un scurt articol inaugural dă la iveală, pe un ton polemic, tendința antimodernistă a publicației, care s-ar vrea un „gest de împotrivire” la haosul contemporan, o încercare de a risipi „fumul atâtor mirodenii cosmopolite arse la picioarele mediocrităților”, care împreună cu „încrucișarea multicoloră a atâtor reflectoare, trâmbițarea atâtor genii improvizate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288573_a_289902]
-
regional, alegerile prin vot proporțional și referendumul la inițiativa poporului, o legislație care să protejeze munca, să apere micile proprietăți rurale, să introducă impozitul progresiv, să diminueze cheltuielile militare și să lupte pentru dezarmarea generală. Înzestrat cu un mare talent polemic, Murri, preot originar din Marches, ataca dur statul burghez și îi reproșa Acțiunii incapacitatea de adaptare. Din 1901, curentul lui Murri s-a lovit de numeroase probleme, în primul rînd de dorința exprimată de Leon al XIII-lea de a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
alcătuit și au funcționat în baza unei logici comune sau a unor legi intrinseci, identificabile prin mijloacele sociologiei literare. Astfel, fiecare cenaclu important se naște sub semnul unei crize pe care urmează să o remedieze. Însoțită fiind de o gesticulație polemică și contestatoare, uneori chiar subversivă - tradusă în campanii de presă, manifeste și/sau declarații de intenții -, apariția unui c.l. se fundamentează pe o realitate față de care gruparea respectivă se definește prin delimitare, față de care se declară în opoziție și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
va edita, cu alte numeroase întreruperi, până în iulie 1892, când Weiss renunță la drepturile sale și Grandea poate relua titlul inițial. La R. Grandea a scris articole politice, romane (în foileton), versuri, articole de critică literară și teatrală, recenzii, articole polemice. Aici au apărut sau au fost retipărite poeziile sale cu subiecte din istoria națională, romanul satiric cu cheie Berlicoco, romanul Fulga ș.a. Au mai colaborat G. Crețeanu, cu articole și amintiri despre scriitori (Alexandru Sihleanu), Iosif Sterca-Șuluțiu (memorii privind evenimentele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
mai înainte, se alătură și Al. Macedonski, reluând poezii tipărite cu puțină vreme înainte în „Literatorul”, pentru a le da o circulație mai mare (satira Formele ș.a.), sau trimițând altele întâi aici (Lacrimi, dedicată Caliopei Poenaru); el scrie și articole polemice, răspunzând astfel la criticile lui Frédéric Damé privind piesa Unchiașul Sărăcilă (în Cum se face critica), sau o satiră, Viața de apoi, care îi vizează pe V. Alecsandri și pe M. Eminescu. În 1878 Duiliu Zamfirescu încredințează R. poeziile Bătrânul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
Prin urmare, ceea ce se numește în mod curent o istorie a literaturii trebuie să fie deopotrivă o istorie a ideilor literare, o istorie a stilurilor, a formelor și valorilor, o operă critico-estetică și filologică. Se vede aici reacția programatică și polemică față de scindarea istorică a criticii românești în două filiere polare. Aparent mai viguroasă, una dintre ele, cea antifilologică și speculativă, își are sursele în criticismul maiorescian, ajungând prin C. Dobrogeanu-Gherea, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, G. Călinescu până la Tudor Vianu. Cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]