2,423 matches
-
că ești al lui Ciubucă Petru, tovarășul tău de drum tot nelămurit rămânea. Chiar dacă Îți era jenă să rostești porecla tatălui sau a bunicului, trebuia să o faci. Dacă Îi răspundeai: sunt al lui Petru lui Cudri, erai identificat imediat. Pomenirea unui lanț Întreg de Înaintași se cerea totdeauna când trebuia să fii cunoscut de o persoană din comună, Într-un grup sau o colectivitate mai numeroasă. Dacă recurgeai la acest pomelnic al Înaintașilor erai Îndată cunoscut și În Sărmaș, Subcetate
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și neras câteva luni, cu haine din care mai rămăseseră doar zdrențe, urca prin Pietrar pe unde prelucanii mergeau la biserică În Toplița Îmbrăcați În straie de sărbătoare. Neprimind de la el nicio știre, părinții i-au făcut după datină toate pomenirile la Biserica din Deal, socotindu-l mort. Întreaga noapte a bătut drumul din Călimani, unde poposise la o stână, mânat de acel dor de a ajunge acolo la casa lui În vârful Prelucii. Un aer Înmiresmat, când Încă nu Începuse
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
adăugă bărbatul și se opri după ce făcu un pas vrând parcă să-și continue drumul. Nu cumva acesta e Simion al nostru? Mama se apropie și Își recunoscu feciorul. Simionaș, măi băiatule, tu ești? Păi noi ți-am făcut toate pomenirile. Văzând că nu ai mai venit, noi am crezut că ... și glasul i se stinse, iar pe obraji Începură să-i curgă lacrimile. Doamne, oare să fie adevărat sau văd o nălucă? Da, mamă, n-am murit, eu sunt. Se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
creștinism. Chiar până În zilele noastre se crede că În primele trei zile după moarte sufletul defunctului veghează prin preajmă și vede tot ce se Întâmplă, fiind atent mai ales dacă se respectă toate datinile. A treia zi, după slujba de pomenire, avea loc micul praznic când se dădeau de pomană din hainele defunctului. Până la patruzeci de zile se credea că sufletul colindă toate locurile pe unde a umblat În timpul vieții, iar apoi trece prin vămile văzduhului. De aceea, până se Împlinesc
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
umblat În timpul vieții, iar apoi trece prin vămile văzduhului. De aceea, până se Împlinesc cele patruzeci de zile, nu era bine să-l vorbești de rău pe cel care s-a dus. Acum se făcea iar praznic și slujbă de pomenire. Până la această dată toată Îmbrăcămintea pe care o avusese cel plecat dintre noi trebuia dată pomană la sărmani. Praznic și slujbă religioasă de pomenire se mai ținea la un an și la șapte ani. Cel rămas văduv sau văduvă, dacă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de rău pe cel care s-a dus. Acum se făcea iar praznic și slujbă de pomenire. Până la această dată toată Îmbrăcămintea pe care o avusese cel plecat dintre noi trebuia dată pomană la sărmani. Praznic și slujbă religioasă de pomenire se mai ținea la un an și la șapte ani. Cel rămas văduv sau văduvă, dacă vroia să se recăsătorească, doar după acești ani ar fi avut dezlegarea să o facă. Altfel, intrau În gura satului. Vezi, dragă, nici nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de cât unitar. Suspendarea planurilor secundare, care s-ar fi produs fără introducerea acestor coincidențe, ar fi creat imaginea unui roman incomplet. Este elocvent în acest sens exemplul legat de prezența în interiorul romanului a așa numitei taine a doamnei Zissu; pomenirea acestui nume de către Spiridon Vădastra declanșează o adevărată obsesie ( gratuită până la un punct) a lui Ștefan, care este dezvoltată în plan secundar pe tot parcursul cărții. Legat de ea apar numeroasele povești ale doamnei Porumbache, dar și episodul Stella Zissu
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
186, 27. Detalii în acest sens oferă și Philip Schaff, op. cit., p. 482. Totuși, nu putem spune despre copiii mici sau nou-născuții care mor nebotezați că sunt damnați. Ei rămân la mila lui Dumnezeu. Părintele Profesor de vrednică amintire și pomenire - Constantin Galeriu - mărturisea la una din conferințele sale susținute la Iași că noi îndrăznim a crede că acești copii ai noștri care mor nebotezați ar beneficia de botezul sângelui, precum pruncii uciși de Irod. footnote>. El susține în lucrarea De
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
casele în care s-au născut și bisericile în care s-au botezat se găsesc în paragină. Un inspirat dicton spune că: morții nu mor când sunt puși în morminte, ci când cad în uitare! Așadar, amnezia aduce moarte, iar pomenirea înaintașilor, comuniune! Felicităm pe Domnul Profesor Dr. Dumitru Marin pentru neuitarea satului unde a văzut lumina zilei, binecuvântată să-i fie opera, iar rodul ostenelilor sale să folosească multora. +Ioachim Băcăuanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului REZUMAT O monografie
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Constantinopol, în 394. După această dată nu se mai știe nimic despre el. A murit probabil în 394 sau 395. După aceea nu se mai amintește numele lui. Probabil a murit chiar în 394. Biserica a rânduit ca dată de pomenire a lui, ziua de 10 ianuarie. Schița aceasta biografică am alcătuit-o consultând următoarele scrieri: Ioan Coman, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000; Preot Cicerone Iordăchescu, Istoria vechii literaturi creștine, Editura Moldova, Iași, 1996; Preot Prof. D. Stăniloae, Introducere, „Părinți și
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
și la mari distanțe, este de presupus că avem de a face cu o realitate culturală demnă de atenție, răspîndită, pe vremuri, pe toată întinderea spațiului limbii române. Calendarul agricol fixează „obiceiul”, de regulă, în ajunul Floriilor, simplă coincidență cu pomenirea biblicului Lazăr. Oricum, materialul de teren ilustrează un obicei de primăvară distinct, cuprinzînd elementele de bază care-i asigurau mecanisme proprii de funcționare: o schemă ritualistică parcursă de eroul tutelar, un alai de bocitoare, un text literar consacrat și explicativ
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
gazde, nu dormiți”. Ce logică ne-ar îndemna să credem că omul de casă, gospodarul, și-ar aștepta colindătorii, adică „uspăciorii lui Crăciun”, dormind, după ce făcuse intense pregătiri de întîmpinare, începînd cu săptămînile de abstinență și de post, continuînd cu pomeniri și ritualuri consacrate și încheind cu tăierea porcului și controlul poloboacelor? Tocmai despre o „trezire” cu un înțeles mai special se vestește, iar gazda așteaptă momentul cu nerăbdare și emoție. Petru Caraman a adunat mulțime de documente folclorice, în Descolindatul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se află patimile Mîntuitorului, ca probă de suferință și de izbăvire prin moarte. Întîmplarea dramatică a păstorului carpatic și-a găsit loc în același repertoriu al sărbătorilor de iarnă și tot în chip de colindă. Putem vorbi, așadar, despre două pomeniri ale morții, una “laică”, dar cu substrat mitologic (și religios “în fond”), cealaltă orientată în spirit religios și creștin. Ambele sunt practicate cu titlu de exemplaritate, în sensul că îl solicită pe individ să se revalorifice pe sine, pentru a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
paradoxal, se simțea mai liniștită, dar și mai absentă față de lumea din jur. Gazdei, jupînul David, îi plăti cuviincios pentru găzduire, ba încă și ceva pe deasupra. Începuse și ea să fie mai darnică decît de obicei, însă în chip „de pomenire”. „În dimineața de duminică încălecă trudită și cu ochii cerniți. Ascultă privind în altă parte felurite sfaturi ale negustorului. Răsări atentă numai la socoteli și recomandări de parale. -Asta-i bine, încuviință ea. Să-ți plătesc pentru găzduire. Să-mi dai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o zi, o săptămână, adăugându-se la acesta un strop de compasiune din partea prietenilor și rudelor mai îndepărtate și gata, totul reintră în făgașul normalului. S-ar putea să mai apară ceva lacrimi la 7 zile (de ce neapărat șapte?!), la pomenirea lui printr-o masă bogată în bucate și băuturi alcoolice, care, deobicei, se lasă cu bancuri și cu mare veselie, „că și răposatului i-ar fi plăcut, că nu ducea păhărelul la ureche” și „să ne chemați și la 40
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înfrupta din belșug. Totul devine coveniență, se bea și se mănâncă bine, se schimbă replici care mai de care mai „spirituale”, iar îndurerata mamă, soră, frate sau unchi se întreabă: oare am făcut bine că am mai organizat și această pomenire? Căci simt și ei inutilitatea gestului. Sau poate au făcut-o pentru a fi împăcați sufletește. Cele lumești rămân cu oamenii, iar decedatul nu mai simte nimic, el nu mai există, e plecat în neant, prin pulberea stelară. S-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe sine pe vremea în care eram noi spătar? Asemenea vorbe pornite de la noi ar da apă la moară clevetitorilor, căci averea cea mai de preț pe care au lăsato maica mare și taica mare este numele lor bun și pomenirea lor să fie în veci. Dacă se trage pricina în divanul cel mare, eu o să tac, măria ta, dreptatea este în mâna domnitorului țării. Cantacuzinii toți, pentru că erau de față toți frații, trebuiră să recunoască în Constantin Brâncoveanu nu pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pomană să-i scape aseară în fața Stancăi vorbele acelea. Se știe de către toți, marele logofăt este mut, nu spune decât snoave și decât ceea ce vrea să fie aflat. Da, da, va încerca. Averea mamii o voi reîmpărți, Drăghici a răposat, pomenirea lui să fie veșnică, și apoi și-a luat partea de pe când trăia tata, și eu mi-am luat-o, dar s a dus pentru ca să-i înalț în rang pe toți, așa că o voi reîmpărți, luându-mi și mie partea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, asta e politică, adică grijă lumească. Am slujit la Cotroceni, am luat potirul în mâini și pe el era scris: „Acest sfânt potir iaste făcut de prealuminatul Io Șerban Basarab, și l-au dăruit sfintei mânăstiri Cotroceni pentru veșnică pomenire”. Și dacă am citit asta, m-am rugat pentru măria ta și așa face și egumenul și toți câți or veni după el, așa că nu ești singur, te însoțesc rugăciunile noastre. Acum o să plec, mă pregătesc pentru liturghia de mâine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
crucii de lemn pe care o pusese bunicul Preda Brâncoveanu pe locul unde taica a fost ucis de seimeni. Se uită lung la cruce. Crescuse fără tată, de taica mare abia își aducea aminte. O să mă înalț ca să fac veșnică pomenirea voastră, își spuse în gând, apoi își sumeți spre cer capul, privind mulțimea. Când au ajuns în dreptul curților domnești, doi comișei s-au repezit să-i țină calul și scara șeii. A descălecat sprinten și s-a întors cu spatele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
face prohodul și se va înmormânta în biserica lui în pronaos, alături de fratele său răposatul Matei și al dragii lui Smărăndița. Măria ta, sunt bătrân și cârja de păstor ce o port îmi dă dreptul să-ți spun: cinstirea și pomenirea lui vodă Șerban îți va spori numele bun. Acum dacă mai sunt treburi pentru dregătorii măriei tale și sfatul nu s-a sfârșit, slobozește-mă să vă părăsesc, să poruncesc toate cele pentru mâine și să pun un popă de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot Bucureștiul. Rar, așteptându-se unul pe altul, clopotele conversau între ele. „A murit vodă și-l pregătesc pentru ultimul drum”, spunea clopotul de la Sfântul Anton; „Da, da, a murit vodă”, preluau cele de la Sfântul Gheorghe și de la Mitropolie; „Veșnică pomenire”, răspundeau mahalalele și din nou așa, până când toate ulițele s-au umplut de lume. La sfârșitul liturghiei, opt monahi greci și opt monahi de la mânăstirea Radu Vodă, primii pe partea dreaptă, ceilalți pe partea stângă, au ridicat năsălia cu coșciugul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantinopol. Cum spusese egumenul? Parcă Antim zicea că se numește sau Andrei? O să-l întrebe pe Ianache Hartofilax. Vodă răspunse la salutul celor doi boieri și, zâmbind tot atât de nevinovat, anunță: — Sfinția sa Theodosie vrea să vă spună cum se va face pomenirea de patruzeci de zile a răposatului Șerban Vodă. Mitropolitul tresări, nu se aștepta ca să-i fie forțată mâna chiar aici, dar cuvântul e cuvânt. — Măria ta, cinstiți boieri, nu este o taină că de Șerban Vodă m au legat simțăminte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
copiii iubitului meu prieten să se retragă la moșia Drăgănești, ca să-i țină pomenile și la ctitoria sa de acolo. Tot așa, o rog pe doamna Maria, soața măriei tale, să poruncească ziua în care să se facă sfeștanie cu pomenirea răposatului și la curțile domnești de aci și de la Cotroceni. Spătarul Mihai se trezi făcându-și cruce, în timp ce în gând își spunea: „S-ar putea să scăpăm fără război și lupte. Doamne, ai milă de robii tăi”. Singurul nedumerit era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Îi țineau Mariei panihidele la București, la mânăstirea Sfântul Gheorghe, deodată cu ale beizadelei Radu Iliaș, care murise la beție la douăzeci și trei de ani. Atunci când domnița Stanca în haine cernite înălța coliva, nu auzea cântarea tânguită de veșnică pomenire, ci-i răsunau în urechi, proaspete ca aievea, doar vorbele: „Mie mi-a spus Zamfira că o să ajung doamnă, nu ei, pe mine trebuiau să mă pețească, ce dacă am doar doișpe ani”, și își jura să păstreze văduvia câte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]