3,008 matches
-
să-i fie greu, dar nici chiar așa. Se gândea că. dacă reușea să demareze, scăpa de ce era mai greu. Mai încercă o dată, fără să se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
așa. Se gândea că. dacă reușea să demareze, scăpa de ce era mai greu. Mai încercă o dată, fără să se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o imagine a cotului drumului, întemeiată pe amintirile precise ale lui Ashargin. Zborul lor continuă în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să-i fie greu, dar nici chiar așa. Se gândea că. dacă reușea să demareze, scăpa de ce era mai greu. Mai încercă o dată, fără să se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
așa. Se gândea că. dacă reușea să demareze, scăpa de ce era mai greu. Mai încercă o dată, fără să se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Greg! Apoi își îndrepta întreaga atenție asupra lu Grosvenor. - Ei bine, amice, spuse el în cele din urmă, se pare că avem de-a face cu un microb. E de-a dreptul surprinzător! Oricâte măsuri de protecție am lua în popasurile noastre pe alte planete, se găsește totdeauna câte un virus sau câte o bacterie care răzbește! Te voi duce jos, în camera de carantină. - Prefer să rămân aici. Doctorul Eggert se încruntă, apoi scutură din umeri și spuse, vârându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care l-a urmărit pe bărbatul care-și zice Crețu e în clădire și ceru să-i vorbească imediat. Primi raportul cu toate detaliile nopții precedente, drumul bezmetic pe străzi, întâlnirea cu comisionarul Nicu din dreptul Școlii Centrale de Fete, popasul de-o oră și douăzeci și două de minute din biserica zisă a Icoanei, bătutul la ușa închisă a părintelui diacon, ceva despre o femeie grăsuță (se numește Epiharia) care pesemne știe mai multe, plecarea cu o pătură în brațe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Omar se aciuă pentru câteva clipe la umbră în acel spațiu mângâiat de tăcere al verilor lui semiți. Stând lângă o cișmea cu ornamente de piatră, în același timp nu putea să nu râdă în sinea lui de caraghioslâcul acelui popas, fiindcă ceea ce îl întrebau cel mai des cunoscuții din țara lui de adopție era dacă mestecă zgârci de evreu de câte ori are carne la masă. Părea greu și ireal pentru ei să le spună că trăise printre armeni și evrei de la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Hai! că tot n-are ce face, ș-așa îmblă teleleu, Ne-a ține de-urît uitucul ș-a păzi la noapte focul. Deci făcur-un arc puternic și vorbiră ca-n tot locul Unde va căde săgeata, ei să stee de popas. (60) Repezi atunci cel mare o săgeată din pîrlaz. Mers-au ca v-o două zile, ș-au găsit. - Cel mijlociu Aruncă și tot pe - atâta, ba ș-o leacă mai târziu. Dară când svîrli nebunul, mers-au ei trei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca la un frate mai mare, Să-ți întinzi o aripioară Să mă duc și eu la țară. Frunzuliță cimbrișor, Bate murgul din picior Să-i pui șaua binișor Să mă duc unde mi-i dor. Că murgul trage la popas, Eu a sară Unde - am mas, Murgu trage la grăunțe Și voinicul la mândruță. 14 Frunză verde stuf de baltă, Lasă vântul să mă bată Și soarele să mă ardă, Că nu-i puiul să mă vadă, Să mă vadă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai contat oricum. Sănătatea devenise o țară a făgăduinței, un fel de Shangri-La din care fusese alungată În adolescență și unde avea intenția să se Întoarcă Într-o bună zi. Însă pe drum se oprea să se odihnească la nenumăratele popasuri cu nume pompoase și tratamente Înspăimântătoare care Îi ieșeau În cale. Chiar și pe vremea când era doar o copilă, Feride avea ciudățeniile ei. Ca elevă era extrem de dificilă și nu manifesta nici cel mai vag interes pentru altceva În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai ignoram de acum ce raporturi avea cu vîrful penisului, care mi se părea apt, dacă nu să formeze o cruce, măcar să mă atragă pe un drum al crucii cu opriri mai numeroase decît acelea ale modelului original, acele paisprezece popasuri pe care le cunoșteam bine datorită activităților mele suplimentare de băiat de altar. „E jenant să vorbesc despre perioada logodnei, care e cea mai ușoară și cea mai dificilă din viață“, continua să scrie tata În Paternitate veselă, lucrarea tipărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ceva, tot timpul i se Întâmpla să-l privească pe cel cu care era și să i se strecoare În suflet gândul că ar fi putut găsi altul mai bun. Ajunsese să se gândească la bărbați ca la un minunat popas pe termen scurt, dar o adevărată Închisoare pe termen lung. Iar acum toate semnele Îi dovedeau că iubirea adevărată era posibilă. Olga, de exemplu, fata pe care Kitty o Întâlnise În avionul spre Los Angeles. — Întâlnirea mea cu Sașa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
suflat din lemn negre, și scânteind din talere și tobele mari. Între târgul *** și satul San Davide erau cinci sau șase kilometri de curbe În urcuș. Din acelea pe care pensionarii, duminica după-amiaza, le parcurgeau jucând popice, o partidă, un popas, câteva sticle de vin, altă partidă, până la sanctuarul din vârf. Câțiva kilometri de urcuș sunt un nimic pentru cine joacă popice, și poate că-i fleac și să-i parcurgi În formație, cu armele pe umăr, cu privirea Înainte, inspirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
noapte, Întunericul sporește, Iar când oamenii se scoală, Toată lumea se uimește: Peste oala cea cu smoală S-a vărsat una cu lapte. Fie mari sau fie mici, Preferați sunt de pisici. Am mai spus și-n alte dăți, Pe la scurtele popasuri, Când scriam aceste file: Am prins unul cu mustăți, Care-avea vreo zece kile, Și altul, de patru ceasuri. Prin zăpadă și prin ger (Doamne, ce mai tremuram), L-am adus pe ursul Fram, Dar în chip de... Vă mai pun
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
a condus chiar în seara respectivă la secția de poliție din Yamagata, unde un polițist i-a înștiințat că Endō fusese găsit în dimineața aceea, pe la ora zece, la marginea mlaștinii, cu pistolul în mână. L-a descoperit bătrânul de la popasul din apropiere, care plecase la pescuit. Când s-a apropiat de apă, a văzut cam la cincizeci de metri de mal ceva lung, maro închis, acoperit de apa mlaștinii. Au sosit imediat polițiști și detectivi ca să facă cercetări. Patru ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
departe de Izvorul meu, mă stingea, în vreme ce mă bucuram că sunt un licăr iluzoriu în noapte. Acesta era Stiliano, cel care, gonit din Cividale, se îndrepta spre necunoscut, iar nu cel care scrie. II Pe înserat am ajuns la primul popas, de unde se intră pe via Postumia. Mi s-a dat voie să mă culc pe fânul din grajd, fiind miluit cu o strachină de fiertură de boabe și carne de berbec. Hangiul, înștiințat de mine asupra destinației, m-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
afacerilor avute cu venețienii. M-au întâmpinat ca pe un frate la ananghie și m-au răsplătit cu mâncare și cu un culcuș. A doua zi am traversat râul Tagliamento pe o plută mare. Pe la ora trei mă aflam la popasul dinspre Meduna, în apropiere de izvoarele râului Fiume. L-am întrebat pe hangiu cum se ajunge la domeniul Ariberti. Mi-a arătat un drum care se afunda în pădure, spunându-mi: - Există scurtături, dar tu nu ești din partea locului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oară era ostatic și în imposibilitatea de a reacționa. Ne opream doar o singură dată pe zi, în asfințit, pentru mâncare și nevoile fizice. Avarii, dacă n-ar fi fost la mijloc caii, nu ne-ar fi îngăduit nici măcar acel popas, obișnuiți cum erau să facă toate cele de-a călare. Ne aruncau pui de găină vii, care uneori ne scăpau. Trebuia să le sucim gâtul, să-i jumulim de pene, să-i curățăm și să-i perpelim cât durează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar mai fi avut răbdare până la destinație. Tovarășii mei nu prea erau convinși, dar s-a făcut cum am zis, și după două zile femeile puțeau precum o cangrenă. Când un tarhan s-a apropiat de o tânără la vremea popasului ca să-i facă felul, a dat înapoi brusc, strâmbându-se scârbit și înjurând. S-a întors însoțit de hagan și de alți nobili. După ce au adulmecat femeile și au vorbit ceva între ei, Bayan m-a întrebat: - De ce duhnesc așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a cerut să evit pe cât era cu putință discuțiile inutile cu ceilalți călugări. În ceea ce mă privește, l-am dezlegat pe abate de obligația pe care o avea de a sta cu mine și a mă servi la masă, deoarece popasul meu acolo avea să se prelungească peste așteptări. Dacă nu-i pot spune numele duhovnicului meu, trebuie cel puțin să-l descriu. Nu ca un exercițiu de iscusință a cronicarului, ci fiindcă trupul lui era opusul minții și al sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Pampu. Vedea cu ochii minții întâmplări și gesturi, înțelegea rostul vieții și bucuriile ei, simțea chiar și groaza care îl cuprinsese pe Pampu în momentul cînd îi săgetase gâtul. Era el, dar era în același timp și omul care făcuse popas sub dud. Îi intrase în sânge, îl umpluse pe dinăuntru, iar acum vedea cu ochii lui. Și acesta a fost un moment pe care l-a ținut minte. A deschis ochii și l-a izbit miracolul. Nimic din ceea ce văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o caleașcă, dar făcea impresie bună. Arăta ca o căruță mare, cu o banchetă acoperită cu blană de urs și cu un coș bombat, împletit din răchită. 6. Până la Târgoviște n-ar fi fost mult de mers, patru-cinci ceasuri, cu popasuri cu tot. De aceea au plecat puțin înainte să răsară soarele, fără grabă. Au trecut cu bine podul din marginea satului, au traversat o parte din pădure, iar după vreo oră au ajuns la Podul Morarilor. Acolo au făcut primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu tot. De aceea au plecat puțin înainte să răsară soarele, fără grabă. Au trecut cu bine podul din marginea satului, au traversat o parte din pădure, iar după vreo oră au ajuns la Podul Morarilor. Acolo au făcut primul popas, pe malul Dâmboviței. Era zi însorită, pământul era uscat, iar de pe câmpuri se auzeau glasuri și fluiere. Există astfel de zile pe care nu le poți uita ușor, iar aceasta era una dintre ele. Iscru simțea cum i se umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de existență, căci era un om optimist și energic, apoi coborâse la Groapa de sub Muzeul Literaturii, să-l vadă pe Groșan, în sângele căruia se simțea cu adevărat liber. Era cuibărit într-o femeie tânără și cochetă, care făcea uneori popas pe-aici. Ce-i drept, de data aceasta o adusese el, pe sus, dar nu-și făcea procese de conștiință, căci avea de gând să-i dea drumul repede. De cum a intrat, a dat cu ochii de Giulia și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]