2,283 matches
-
Economică și Cooperatistă se va ocupa cu studierea situației economice a femeilor din județ, făcând propuneri consiliului județean și inițiind acțiuni cum ar fi: lupta împotriva speculei, atrăgând toate femeile din oraș pentru participarea la campania de însămânțări și la popularizarea și crearea cooperativelor. Secțiunea Culturală se va ocupa cu probleme culturale ce privesc femeia, va studia și difuza materialul ce trebuie să ajungă prin organele Federației, la toate femeile din orașe și sate. Secțiunea Asistenței Juridice se va ocupa cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
ajutorarea regiunilor bântuite de secetă. Pentru aceasta, trebuie în primul rând să popularizăm realizările C.A.R.S.-ului, adâncind astfel încrederea populației bântuite de secetă. În afară de realizările generale ale C.A.R.S.-ului, prietenele noastre trebuie să se preocupe de popularizarea scrisorilor, a articolelor de presă sosite din regiunile patronate prin care se confirmă sosirea celor trimise din regiunile respective. Organizația noastră trebuie să pună la dispoziția C.A.R.S.-ului cât mai multe femei pentru echipele de vizitare. Atragem atenția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
editat sau multiplicat numeroase manuale și cursuri (Noțiuni de entomologie, manual pentru școlile viticole; Vinificația, chimia și microbiologia vinului, manual pentru școlile de maiștri viticoli; Ampelografia și viticultura , cursuri pentru facultatea de Horticultură ș.a.). A scris peste zece lucrări de popularizare a științei și cca 20 de articole de popularizare în presă. În paralel cu munca didactică, prof. dr. ing. Gheorghe Bălțatu a desfășurat o vastă și meticuloasă activitate de cercetare științifică. Din 1938 până la sfârșitul vieții s-a preocupat de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
entomologie, manual pentru școlile viticole; Vinificația, chimia și microbiologia vinului, manual pentru școlile de maiștri viticoli; Ampelografia și viticultura , cursuri pentru facultatea de Horticultură ș.a.). A scris peste zece lucrări de popularizare a științei și cca 20 de articole de popularizare în presă. În paralel cu munca didactică, prof. dr. ing. Gheorghe Bălțatu a desfășurat o vastă și meticuloasă activitate de cercetare științifică. Din 1938 până la sfârșitul vieții s-a preocupat de crearea de soiuri noi, de regulă cu calități superioare
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
în perioada 1962-1965, în colectivul ce organiza la Sibiu, Muzeul Tehnicii Populare. Gheorghe Bodor a fost muzeograf profund dedicat profesiei sale; avea resurse considerabile pentru cercetare, însă a ales să-și dea întreaga măsură a capacității sale în munca de popularizare a valorilor etnografice, dar și în direcția coordonării colectivului de specialiști antrenat în munca dificilă de salvare a unui patrimoniu unic. În aceste condiții, anii ‘70-’80 ai secolului trecut au însemnat anii maturității sale depline. Era un specialist respectat
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Prejudecățile pot fi sesizate și în modul cum sunt alcătuite sondajele de opinie. Efectele sunt multiple. Din modul cum sunt puse întrebările, răspunsurile sunt direcționate, probabilitatea ca răspunsurile să se circumscrie așteptărilor sugerate de întrebare fiind foarte mare. Apoi, prin popularizarea rezultatelor drept o mărturie a unei realități autentice, a unor fapte de viață, este, în continuare, influențată opinia publică. În Barometrul de opinie publică 7, problematica familiei este reluată prin întrebări de tipul: În ce măsură credeți că... • ...ceea ce-și doresc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
această direcție, am ezitat, nu pentru că n’aș fi avut nimic de spus, cât pentru mijlocul de a o face. Am oscilat Între extrema sentimentală, popularizatoare, la Îndemâna/Înțelegerea oricui și cea riguroasă, rațională, aproape de neînțeles. Și am ales altceva: nu popularizarea, propaganda și nici rigoarea. Ci, pentru că decizia privind viitorul mediului aparține opiniei publice, care trebuie să fie În cunoștință de cauză, am ales mediatizarea unor cercetări ori concepții, unele dintre ele chiar inedite, formulă care sper să satisfacă exigențele cititorilor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ce fel"60. Alături de învățători ca Vasile Lovinescu și Constantin Mercore, autorii unor lucrări ca "Pepiniera de pomi roditori și plantațiile definitive", "Cultura mărului", "Călăuza generală a pomicultorului" sau revista "Grădina Gospodarului", Gh. Rădășanu a dus o largă campanie de popularizare a pomiculturii și de răspândire a puieților și a materialului săditor 61. Satul Bogata fiind situat într-o regiune pomicolă, Gh. Rădășanu a înțeles că în direcția pomiculturii trebuie să-și îndrepte atenția. În 1909 a organizat o mică pepinieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ambele scrise exclusiv pe baza celor relatate autorilor de către victime ale acțiunii. Deoarece la momentul redactării lor nu era posibil accesul la documente, iar ceilalți supraviețuitori nu apucaseră încă să-și publice memoriile, demersurile celor doi, deși extrem de importante pentru popularizarea subiectului-tabu până atunci-, nu sunt exhaustive și conțin inexactități destul de semnificative. În ceea ce privește scrierile supraviețuitorilor, cu o singură excepție (am numit aici volumul Tragedia Pitești al lui Costin Merișca), ele sunt relatări ale experiențelor personale, uneori îmbogățite cu informații obținute de la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1. Prelecțiunea ca demers paideic Intențiile lui Maiorescu nu au fost cele ale unui visător, ci, așa cum erau ele formulate în acea a doua jumătate a secolului XIX, cât se poate de realiste: prelecțiunile populare erau în fapt prelecțiuni de popularizare a unor teme pe care, la acea oră, Occidentul le dezbătuse și le întorsese pe toate fețele. Ce se putea ști, bunăoară, despre subiectul acesta al "familiei și educațiunii"? Câți dintre ieșeni auziseră de Johann Pestalozzi sau chiar de Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
un peisaj publicistic monoton, dacă nu dezolant, cu publicații care nu rezistau în timp, "foi" și "foițe" care nu puteau da satisfacție unui tânăr ce dorea, simțea nevoia să se exprime, un peisaj literar nu tocmai propice comunicării și dialogului, popularizării unor teorii, informații etc. Iată de ce, mai mult sau mai puțin metaforic, în fiecare din prelecțiunile acelui an 1863 se poate vedea ceea ce am putea numi "articol oral", sau "publicistică oratorică". Tocmai succesul acestei foarte interesante prese verbale a constituit
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
educațiunea în familie". Conjuncția aceasta "public și popular" indică distincția justă a tânărului Maiorescu; nu tot ce era public era și popular, după cum și reciproca era valabilă; despre ședințele "Junimii" se poate spune că erau populare, în sensul unei permanente popularizări a subiectelor la modă, ale timpului, dar și în sensul unei relaxări a metodologie de abordare a acestor teme; cu toate acestea, în ciuda caracterului de profundă deschidere, nu se poate spune întru totul că ar fi fost publice, fie numai
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
știință a didacticii reconsiderată în urma izbucnirii „revoluției coperniciene a educației”, care avea drept finalitate poziționarea elevului în centrul sistemului educativ, a fost aceea a respectului și a considerației pozitive necondiționate față de elev. De la magistrocentrismul tradițional s-a ajuns adeseori, în urma popularizării noului curent, la o „extremă puerocentrică naivă și periculoasă”. Acest fapt îl mărturisește chiar și G. Mialaret (Éducation nouvelle et monde moderne, PUF, Paris, 1969), recunoscând că un punct de vedere prea absolut l-a făcut să adere uneori la
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
debutat în 1875 cu un articol despre literatură în ziarul „Pressa”, publicând apoi un timp în „Trompeta Carpaților”. Vreme de un deceniu a colaborat la „Familia” lui Iosif Vulcan, unde i-a apărut Wagnerismul (1879), unul dintre primele articole de popularizare a muzicii lui Wagner în România. Din 1877 a intrat la Junimea, tipărind numeroase traduceri în „Convorbiri literare”. A fost unul dintre statornicii prieteni și mai ales convivi ai lui Mihai Eminescu, legând strânse prietenii și cu V. Conta și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287361_a_288690]
-
deprinderilor de vorbire corectă și fluentă. Depistarea și tratamentul timpuriu la vârsta preșcolară, când deprinderile de exprimare nu sunt încă prea puternic consolidate, au condus la constatarea că trei cincimi din cazurile de bâlbâială se pot corecta. Depistarea timpurie presupune popularizarea unor cunoștințe logopedice în rândul părinților și al cadrelor didactice, prezența unei echipe complexe formată din logopezi, medici, psihologi în instituțiile preșcolare și acțiunile de depistare întreprinse. În condiții de vorbire asociată, repetată, conversație și cântec, logopedul trebuie să observe
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
axată pe "Viitorul nostru comun" (raport propus de Comisia special constituită în acest scop și condusă de Gro Harlem Brundtland). Acesta este momentul care consfințește actul de naștere al Comisiei Modiale pentru Mediu și Dezvoltare și primul act internațional de popularizare a conceptului-cadru de "dezvoltare durabilă". Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare dă următorul înțeles termenului: "dezvoltarea durabilă este capacitatea umanității de a se asigura că-și satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitățile viitoarelor generații de a-și satisface propriile
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
reduse ca dimensiuni, situate între istorisire și nuvelă, vor păstra aceeași amprentă ideologică și literară, ținta fiind cititorul provenit din mediul rural. Și Inima gospodăriei (1951), Învățătoarea (1951), Tinerețe (1953), Păpușoii (1955) fac parte din colecția „Albina”, dedicată literaturii de popularizare. Firul epic, simplist, din Tinerețe, de pildă, relatează conflictul între țăranii din două localități, rezolvat prin intermediul căminului cultural, personajele sunt invariabil pozitive și negative, adică „țărani săraci” și „chiaburi”, maniheism care ilustrează conflictul dintre două lumi, cea nouă fiind idilizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
la primii pași, redactorii își propun să realizeze „o revistă de atitudine culturală, de cercetare științifică, de literatură și arte”, o oglindă a spiritului transilvănean, al cărui nucleu rămâne Școală Ardeleana. Pe primul loc se află „cercetarea istorică, cercetarea filosofica, popularizarea rezultatelor cercetării științifice”, după cum ilustrează articolele semnate de Serafim Duicu (Perenitatea spiritului luminist, Academia Română - 125. Contribuția transilvănenilor, Eminescu și mutațiile poeziei românești, Nicolae Iorga, critic și istoric literar, Școala Ardeleana și spiritul polemic), Mircea Popa ( Primul reflex shaskespearean din literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289562_a_290891]
-
un studiu introductiv în care abordează probleme de istorie a studierii genului, legate de apariția și dezvoltarea lui, conținutul de idei, limbajul poetic ș.a., și cuprinzând melodii, comentarii, glosar și fotografii. În lumea teatrului popular (1984) este o lucrare de popularizare. SCRIERI: În lumea teatrului popular, Chișinău, 1984. Ediții: Drama populară moldovenească, Chișinău, 1976; Istoriceskaia moldavskaia narodnaia drama, Chișinău, 1980; Teatrul popular, introd. edit., Chișinău, 1981 (în colaborare). Repere bibliogafice: Iulian Filip, Teatrul popular într-o apariție monografică, „Nistru”, 1977, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289813_a_291142]
-
de limba greacă la liceele „Sf. Sava” (până în 1893) și „Matei Basarab”, iar din 1899 funcționează ca profesor de elină și germană la Seminarul Central. Se manifestă activ în publicistică, axându-se pe cultura elenistică. A colaborat cu articole de popularizare a culturii greco-latine, cu versuri și proză la „Universul literar”, „Epoca”, „Revista poporului”, „Apărarea națională”, „Revista idealistă”, „Cronica”, „Secolul”, „Unirea” (Focșani), „Axa”, „Peleșul”, „Albina”, „Școala și Biserica”, „Tribuna liberală”, „Observatorul”, „Dreptatea”. În 1886 îi apare traducerea Dialogul morților de Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
în Hellada/ I s-a ridicat un templu,/ Strălucit, măreț și falnic,/ C-un aspect frumos, divin,/ Pausanias ne spune:/ «De câte ori îl contemplu/ Înainte-mi se ivește/ Un tânăr cu chip senin»”. În acest fel V. își prelungește articolele de popularizare, altfel bogate în informație, sub haină versificată, urmând epigonic maniera didactică a lui Hesiod din Munci și zile. Precizia „științifică” este frapantă: „O corolă strălucită/ Ai, într-Amaryllidee/ Perianth ca din poveste,/ În formă de șease foi,/ Petale încântătoare,/ Stamine, șease
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
redacției „Neuer Weg”. Concomitent, dar mai ales în anii următori, a desfășurat o prodigioasă activitate de traducere din proza artistică românească, demers concretizat în paginile revistei „Rumänische Rundschau” și în volume apărute în edituri bucureștene și berlineze. Eforturile depuse în vederea popularizării beletristicii române i-au fost recunoscute de Uniunea Scriitorilor prin acordarea unui premiu (1971). Cunoscătoare a literaturii române în desfășurarea ei istorică, C. a răspuns solicitărilor revistei „Rumänische Rundschau” când i s-a oferit prilejul propagării unor autori mai vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
istoriei ca desprinsă direct din Marx. Vezi Samuel P. Huntington, "The errors of endism, în Foreign Affairs Agenda, The New Shape of World Policy, Foreign Affairs, New York, 1999, p. 37. 24 La începuturile sale, cinematograful a fost numit peiorativ, datorită popularizării sale în bâlciuri și târguri, "distracție pentru hiloți". El nu era decât ruda mai săracă a teatrului. 25 Jean Baudrillard, "The Illusion of the end", în Keith Jenkins, The Postmodern History Reader, Routledge, New York, 1997, p. 45. 26 hijab este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sunt destinate. Nu știu cine este bibliotecarul comunei, nici cine sunt profesorii de limba și literatura română la școala din Priponești, cât de legați sunt ei de localitate, preocupați de cultura celor în mijlocul cărora viețuiesc, dar socotesc drept o îndatorire a lor popularizarea autorului și operei. Prezentarea acestora consătenilor, era de folos tuturor. Întâlnirile dintre scriitori și cititori este o practică a muncii cultural educative. Copiii mai ales așteaptă cu interes să cunoască și să discute cu scriitorii, mai ales când e vorba
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
adulților basme și povestiri cu Nastratin Hogea. Fierarul țigan Iocan, ajuns prosper, aduce în sat, pe lângă potcoave, cărți care îi zăpăcesc pe oameni: Progres?, Există Dumnezeu sau Niță Pitpalac la Karlsbad. Primele două se poate să fi fost broșuri de popularizare pseudoștiințifice. Ultima, deși titlul neobișnuit și expresiv pare inventat de autor, este un roman popular care a circulat efectiv în epocă. În schimb, există orășeni, chiar cu pretenții intelectuale, care nu citesc. Biblioteca Emilei, actrița lui Camil Petrescu din Patul
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]