4,015 matches
-
puțină și, fiind înghesuială, vroia să apuce rând”. - Apropo, adăugă, am vorbit la telefon cu nepoată-mea, și mi-a spus să vă transmit complimente; ori de câte ori vorbesc la telefon cu ea vă transmite complimente. Era duminică. Pe micul bulevard din fața porții se auzi căruța cu calul slăbănog și mic, și vocea căruțașului care stătea pe capra căruței, adus de umeri; îl vedeam acum prin fereastră, era același din primăvara trecută; îl auzeam strigând - sosea odată cu primăvara, asta era, probabil, menirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de zile, mult mai târziu, cei mai mulți nejudecați, fără ca vreun tribunal să fi pronunțat împotriva lor vreo pedeapsă, nu făcuseră nimic. Nu se va pricepe niciodată. Timpul se mișca încet, foarte încet. Într-o zi, când trecui pe micul bulevard din fața porții, Anna Viaceslava, uitată din vremea războiului, veni către mine, visam desigur, purta aceeași rochie din vremea refugiului, uniforma ei de elevă, din Cracovia, dar nu era ea sau poate uitase că este ea, ori de mine uitase, căci trecu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele în vârstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii), din ce în ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel nu-i pasă, el e asemeni stâlpului de telegraf din fața porții, cu care se compară câteodată, râzând, uscat și drept, având grijă de verticalitatea ținutei, foarte micile, mai vizibile, mai nu, crăpături ale suprafeței neavând nici o importantă, „important este - își spunea - să stai neclintit și lucid în fața vremii, ca o sfidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ușor - era vară - mantia îi flutura deschisă pe umeri; se opri și zise: „Iată valoarea timpului! Străbăturăm micul bulevard, eram în plin soare. Fața îi strălucea de-o rară tinerețe. Când intrai în odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, își ținea mâna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui în încăperea alăturată să fac puțină ordine în bibliotecă și pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui. Și-a făcut câteva operații, a spus Aidan odată. Un lifting la ochi, injecție cu colagen ca să îi înfoaie coada, ceva liposucție la urechi. —Ei bine, Dogly, am spus. Am cam ajuns la ananghie. Era momentul să iau ultima porție de pastile din zi și, pentru prima dată, m-am simțit recunoscătoare pentru chestiile care îți afectează dispoziția - antidepresivele, analgezicele și somniferele. Întoarcerea la New York se dovedise mai dificilă decât mă așteptasem și aveam nevoie de tot ajutorul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Grrrl nu se ocupa de produse de depilat. Încă. În planul lor de cucerire a planetei era doar o problemă de timp. I-am răspuns la mail, sugerându-i să-și oxigeneze mustața și spunând că abia aștept o nouă porție din scenariu. Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ținuta de luni Un Cheong-sam (pe înțelesul tău, o rochie chinezească) din satin roșu cu broderie, purtat peste blugi tăiați și teniși roșii de piele. Mi-am prins părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu amănunte legate de viața ei super-strălucitoare, fără a da vreodată impresia că se laudă, iar eu încercam să zâmbesc și înghițeam cu noduri dumicat după dumicat. Uneori - și puțin mai des decât aș fi vrut - uitam să iau prima porție de desert; prăjitura cu cremă de ciocolată, sau orice am fi comandat, zăcea în mijlocul mesei, parcă zvâcnind, și, în cele din urmă, Brooke spunea, „Ei bine, nu știu despre voi, fetelor, dar eu trebuie să gust din chestia asta apetisantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Pepsi. E Coca-Cola. Oh, ține-ți pliscul și bea-l, a zis Dana. Fără a răspunde, Leon și-a luat meniul și a început să-l studieze. Îl auzeam plângând. A reușit să se adune îndeajuns cât să comande o porție de vânat, dar a clacat în timp ce-i spunea lui Diego: —Dar fără capere. Aproape bocind, a zis: Nu pooot... săăă mănânc... caaaapere. Îl balonează, a zis Dana. —Aja, de ce nu spui tuturor? Odată ce comandaserăm mâncarea, Leon s-a relaxat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
profită de persoanele vulnerabile. Leisl nu cere decât atâția bani cât să-și plătească chiria. Și uite-o chiar pe ea. Leisl era o femeie scundă, cu picioarele în paranteze, încărcată cu pungi de cumpărături, prin care am întrezărit o porție de lasagna congelată; lăsase picături de apă condensată în interiorul pungii. Părul ei ondulat era lăsat într-o parte. Din seria „Când permanentul o ia razna“. Nicholas m-a prezentat: —Ea e Anna, soțul ei a dat în primire. Leisl și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cuvine. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Nu poate continua așa Dragă Anna, Sper că o duci bine. Nu știu cum o să te simți dacă îți spun că și noi o ducem foarte rău aici. Era o nouă porție de treaba mare de câine lăsată la poarta noastră azi-dimineață. E ca și cum am trăi în stare de asediu. Din fericire, taică-tău nu a mai călcat în el de data asta, dar lăptarul a pățit-o și s-a enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
văzut o potecă în dreapta mea. Am pornit-o într-acolo fără să mai stau pe gânduri, cu strania impresie că trecusem prin acel loc în fiecare zi a vieții mele. Eram la mine acasă. Grădinarul stătea așezat pe jos în fața porții, cu un chip impasibil. L-am salutat cu un gest și i-am arătat cheile. Fără să scoată o vorbă, s-a dat la o parte ca să mă lase să trec, nepărând deloc surprins că vede un necunoscut pătrunzând astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat se înfățișă cu măgarul în fața porții, ca de obicei, ca să mă ducă în oraș. Băiatul îmi povesti hlizindu-se că, venind spre mine, se poticnise de capul tăiat al unui ofițer mameluk. Cum eu nu râdeam deloc, și-a îngăduit să spună că luam lucrurile prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la destinație. Zări vila pe care o rechiziționase și i-o dăruise lanistului Manteus ca sediu pentru Ludi. Zări poarta de la intrare și zidul năpădit de plante agățătoare. Nu avea ferestre. De-a lungul lui erau mai multe santinele. În fața porții, sub copaci, se zăreau mai multe tarabe pestrițe. Acolo se vindea sângele rețiarilor uciși în arenă, despre care se credea că e un bun leac împotriva epilepsiei; se vindeau pumnalele pătate de sângele gladiatorilor, folosite ca amulete pentru fertilitatea căsătoriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privindu-le cu capetele date pe spate, se întrebau de ce nu se opreau și pentru ei, căci sufereau suficient încât să merite o parte din atenția care era cu atâta pasiune orientată în alte direcții. Magazinul de rații distribuia mereu porții din ce în ce mai mici de orez și linte. Nu se mai găseau fructe pe nicăieri și abia dacă mai erau câteva legume. Prețurile crescuseră atât de mult, că nu mai cumpăra nimeni puii schilozi din cuștile din fața măcelăriei. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
privind în jos cu durere, cu lacrimile prelingându-i-se din ochi, cu urechile în flăcări, abia reușind să respire, Sampath implora: — Mai dă-mi! Te rog, mai dă-mi. Și Kulfi se repezea trimfătoare să-i mai aducă o porție. — O să-l otrăvești, îi spunea domnul Chawla, realmente îngrijorat când își începu eforturile de a crea o nouă bucătărie. Va reuși să le distrugă cu totul norocul. Dacă nu era renumele familiei în joc, te duceam imediat la azilul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
biletul meu. Pe scaunul de lângă mine, un conțopist care tremura tot înghesui grăbit în el trei cocteiluri întunecate la culoare și o porni grăbit cu un oftat cutremurător... Pentru mine vin alb: încerc să mă păstrez în formă. E prima porție de alcool pe care o iau după - după cât? - aproape două zile. După confuzia înduioșătoare, după ce mă simțisem ca un nou-născut în noaptea aceea, pe stradă, n-am mai putut să torn nimic în mine. Totul avea gust de otravă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de spermă. Juanita del Pablo o ia în cur. Cine scrie chestiile astea? Cu siguranță cineva care are un profund dispreț pentru sexul opus. Între timp îngrijitorii își fac rondul zornăindu-și săculeții cu bani. Pentru început, am servit o porție de sado-masochism în cabina 4A. Au pus gagica pe spate, au strâns-o ca pe un burduf și i-au înfipt o bâtă de baseball în spatele genunchilor îndoiți. Apoi au supus-o unor șocuri electrice. Părea foarte real. Era real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de drum... Cât privește feminismul, pot spune că mă simțeam în postura celui care stăpânește gloata cu o mână de fier și care, atunci când e iritat de incursiuni supărătoare, își cheamă Doamnele și le spune calm: Bun, deci vreți o porție din chestia asta. Și ce vă reține? Am crezut că sunteți fericite făcând chestia ailaltă. Milioane de ani n-ați scos un cuvânt. Acum să vă aud. Dar sunt un bărbat rezonabil. Curând vom obține o concesiune în operațiunile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu țigara și bricheta pregătite, așteptând să dispară avertismentul cu FUMATUL INTERZIS. Întorcându-mi capul, am sesizat apropierea funebră a măsuței pe care erau băuturile. Mi-am înghițit prânzul, punându-mi tot farmecul la bătaie în vederea unei o a doua porții de la atotzâmbitoarele stewardese. Îmi place tare mult mâncarea servită în avion și mai cred că pot să iasă bani din ea Odată am încercat să-l conving pe Terry Linex să deschidem un restaurant cu mâncare servită în avion Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost sâmbătă seara? Am mai răpus o carafă, după care am traversat strada în căutarea unei haleli potrivite. Ajutat de un șir lung de halbe cu bere tare, am consumat trei Waistwatchers, doi Secburgers 2, un American Way3, și o porție dublă de Tuckleberry Pie4. Dar stai o clipă. Crezi că am uitat ceva? După prânz am traversat iar strada la vânzătorii de ziare și mi-am luat locul în primire la zidul plângerii secției pornografice. Ca în orice bibliotecă, materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aduna clienții? Azi am comandat o mâncare cu sos plus două salate și o carafă de vin roșu - ceea ce pentru mine, un veteran împătimit al localurilor cu pizza și burgeri, al lui Doner Den și Furter Hut, este echivalentul unei porții de orez nedecorticat și un pahar de vitamina C efervescentă. (Există prin preajmă localuri cu un meniu sănătos, conduse de hippies bătrâni sau de danezi morocănoși. Dar nu vreau să mănânc căcatul ăla. Nu vreau să-l mănânc.) Tocmai așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuvinte la despărțire. Am urmărit-o în timp ce cobora treptele spre Forty Second Street, cea care se află între Fifth și Sixth, îndreptându-se apoi spre vest, unde s-a pierdut imediat în forfota străzii. Și iată-mă stând cu o porție triplă de scotch în mână, în artificiala grotă de pe aeroportul Kennedy, în timp ce pe boltă rulează un film zgomotos despre viitorul apropiat - un bun pe care eu îl văd printr-un hublou și căruia directorul de imagine i-a dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost da, dar ăsta-i doar începutul. La fel de greu te lași de alcool când ești un băutor înrăit. Lăsatul de băut va fi o problemă greați-o spun eu. Ca fast food regula e cam așa: îmi permit o singură porție la fiecare douăzeci și patru de ore, cu excepția zilelor când îmi este foarte foame. Jocurile de noroc n-au reprezentat niciodată o problemă care să mă îngrijoreze aici, în New York. Nu găsesc nici un loc unde să pot juca. Fără discuție că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
totul la căutare... A tăiat puiul pentru că era acolo ca să fie tăiat. Cina a avut perioade lungi de tăcere. Dolores O’Toole era cufundată în gânduri neliniștitoare. Ieșea din reverie doar ca să le ofere domnului Jones și lui Vultur-în-Zbor alte porții de pui. Vultur-în-Zbor zări în ochii ei o lumină nouă. Nu știa ce însemna ea dar era nouă. La rândul său, el era preocupat de muntele necunoscut, cu vârful în nori. Virgil Jones încerca să anime conversația. — Ești de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
crud? — Trebuie să mergem la madame Iocasta, a gândit el cu voce tare. Nu-mi trece prin minte alt loc. — Nu prea cred că mă va primi pe mine, a zis Elfrida. Amândoi va trebui săă hmm, să ne înghițim porția de umilință, a decis Vultur-în-Zbor. Nici eu nu m-am înțeles prea bine cu ea. — Probabil că nu i-a plăcut fața ta, a spus enigmatică Elfrida. — N-am ce-i face, i-a răspuns Vultur-în-Zbor. Trebuie să vorbesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]