4,571 matches
-
și fumul se Încolăcea În jurul lor, formînd arabescuri printre razele misterioase ale reflectoarelor ascunse, beau whisky și simțeau și chiar era adevărat, că pluteau pe o insulă deasupra lumii, Înaintau Dumnezeu știe Încotro și erau fericiți, Învăluiți Într-o culoare portocalie. Ultima turnantă Îl convinse că nimic n-o putea speria În seara aceea pe Susan. De mult nu mai avusese chef să gonească așa, ca un nebun, cu Jaguarul, dar niciodată nu se gîndise că asta ar putea fi noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-mi amin tesc decât trei fete care să mă fi impresionat de la prima vedere cu frumusețea lor de nedescris. Una a fost o fată zveltă, în costum negru de baie, care se străduia din greu să înalțe o umbrelă portocalie pe plaja din Jones, prin 1936. Pe cea de-a doua am întâl nit-o prin 1939, la bordul unui vas de croa zieră în Marea Caraibilor, azvârlind cu bricheta într-un marsuin. A treia a fost prietena șefului, Mary
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
scurt, cum am ajuns la ea. Aveam șaptesprezece ani și nici un prieten. Era vară, mă-ntor ceam pe la nouă seara acasă din obiș nuitele mele rătăciri pe străzi necunoscute. Soarele arunca o lumină razantă peste cartierul de blocuri, o lumină intens portocalie ce vira spre ambră cu fie care minut care trecea. Liniștea și singurătatea erau totale, umbrele se scurgeau nesfârșite din fie care obiect. Dintr-o Pobedă aban donată, încrus ta tă-n asfalt, a ieșit un vagabond, lăsând portiera ruginită să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
uitase că o putea încă simți. Citi despre creiere scindate care se luptau pentru stăpânii lor fără știrea acestora; despre un bărbat care putea formula propoziții, dar nu le putea repeta; despre o femeie care simțea mirosul purpuriului și auzea portocaliul. Multe dintre aceste povești o făcură să se simtă recunoscătoare pentru faptul că Mark fusese ferit de toate aceste sorți mai rele decât Capgras. Dar chiar și atunci când doctorul Weber vorbea despre oameni goliți de cuvinte, blocați în timp sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
servească la mese. Rânji la ea, un idiot grațiat. Chelnerița clătină din cap. Nu cumva ai nevoie de permis ca să fii așa de fericit înainte să-ți bei cafeaua? Ridică două cafetiere Pyrex. El arătă spre cea care nu era portocalie. Uitase cum erau cei din Midwest. Nu-i mai înțelegea pe ei, pe propriii semeni, locuitorii Marii Rute Centrale de Zbor. Sau mai bine spus, teoriile lui despre ei, rodul primilor săi douăzeci de ani din viață, se stinseseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o bombă cu neutroni pe verandă. Toate ferestrele, negre și fără perdele. Curtea, o mare de iarbă înaltă și de buruieni, ca un fel de proiect de restaurare a preriei. Pe verandă e bătut în cuie un panou negru cu portocaliu, INTRAREA INTERZISĂ, care e o glumă. Nimeni n-a mai locuit aici de ani întregi. Dacă e să fim sinceri, familia Schluter a scufundat de tot șandramaua, iar locatarii care au urmat n-au fost nici unul în stare s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe coridorul spitalului. Se așază o clipă în terariul de sticlă al sălii de așteptare, plin de oameni cărora li s-a promis un miracol high-tech. O fată, care arată de douăzeci de ani, stă pe un scaun cu tapiserie portocalie, citind cu voce tare dintr-o carte supradimensionată, cu poze țipătoare, unui copil de patru ani pe care-l ține în poală. —Te-ai întrebat vreodată cum a început miracolul care ești tu? Citește cu o voce dulce, reconfortantă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
indiferent ce scriam eu. Puteam să spun o poveste care să-i sfâșie pe oameni și să-i facă să tânjească după o schimbare în viața lor și totuna ar fi fost. Apa e deja dusă. Kearney apare, o cupolă portocalie de lumină la orizont. El o așteaptă să termine. Abia când ea îi aruncă o privire peste umărul drept, o privire sălbatică, fugară, rugătoare, își dă seama că terminase. Deci ți-ai dat demisia, spune el. Și te-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doctorat, m-am apucat să fac fișe pentru manualul de etică și legislație în jurnalism, pe care l-am publicat doi ani mai târziu. Cristian traducea și el, cu Vladimir jucându-se pe patul din spatele lui sau în scăunelul înalt, portocaliu : la ordinea zilei era Valsul câinilor de Andreev, care s-a montat mai întâi la Radio și apoi la Teatrul Mic. Obișnuia să glumească, atunci când flăcăul a mai crescut, c-au tradus-o împreună. Eu am mai primit la tradus
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
pauză. Cât vorbise, se răsucise pentru a sta cu fata la solidul său vecin, presupunând că. din moment ce amândoi se aflau pe podium, orice întrebare sau răspuns va circula între el și Vocea Patru. Urmă iar o pauză. O pereche de ochi galbeni portocalii priveau fix într-ai săi - de culoare nedefinită; decât dacă ochii tuturor Gosseyn-ilor erau la fel, caz în care culoarea albastru ca oțelul era ceea ce vedea Vocea Patru. Ochii galben-portocalii se îngustară, pe neașteptate. După care vocea dură, obișnuită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
domnea un talmeș-balmeș de distracție și comerț. Fațadele se schimbau în fiecare an și uneori în fiecare sezon, erau îmbrăcate cu reclame care atîrnau, împănate cu postere, mîzgălite cu sloganuri, și, seara, acoperite cu sute de lămpi și lampioane, cele mai multe portocalii și roșii. Oamenii se foiau pe străzi pînă tîrziu în noapte. Mîncau și beau, din cafenele se auzeau voci cîntînd ori sunet de vioară. Doar tramvaiele aveau aceeași culoare albastră în tot orașul. Tatăl meu se îngrijise de asta. Ușa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-mi dau seama după bătăile de început că eram, de fapt, intrați în competiție. Mintea îmi era neobișnuit de limpede și înregistra fiecare componentă a mișcării noastre și a mișcării echipajului de lîngă noi, doi inși bine clădiți, purtînd tricouri portocalii, cadeți de marină, care s-au întrecut pe ei într-un ritm zdruncinat îndepărtîndu-se mult de verticală la sfîrșitul bătăii, astfel încît păreau a fi un foarfece închizîndu-se și deschizîndu-se. Am realizat și faptul că țineau, încă, pasul cu noi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lui, în spatele porțiunii dintre genunchi și bărbie. Van Groningen și Atsma, care fuseseră campioni trei ani consecutiv la pereche cu cîrmaci, și cu doi ani în urmă și la pereche fără cîrmaci. Erau urîți și purtau tricouri urîte, de un portocaliu tern cu o stea neagră în șase colțuri pe piept. Băiatul înalt căsca necontenit. Ceilalți își arătau nervozitatea fixînd piulițele pedalelor ori apucînd și eliberînd mînerul vîslei. Mă încălzisem. Vară fără vînt. În dreptul turnului de start stăteau lungiți șase băieți
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
scadă treptat pentru a găsi echilibrul între putere și rezistență. Cînd reușesc să fac asta, îndrăznesc să privesc lateral puțin mai mult. Lîngă noi vîslesc băieții cei urîți. Lama mea mătură apa la nici doi metri de lama vopsită în portocaliu a celui înalt cu părul scurt. Dar David ne păstrează exact pe mijlocul culoarului. Am un sentiment bun, ca și cum nu eu, băiatul de pînă acum, de dinainte de start, vîslesc răscolind apa, ci un altul mai bun, mai puternic, antrenat pentru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aveau, fără îndoială, aceleași gînduri. Nu ei erau amenințarea, noi eram. Fără băieții în roșu, între timp. Dar noi, noi eram încă acolo. Am aruncat din nou o privire lateral și numai ce l-am putut vedea pe insul mărunt portocaliu, privindu-mă. Cu gura larg deschisă, semăna cu o pasăre trăgîndu-și suflarea. Bătaia lui era mai înaltă decît a mea. Vîrstnicii erau și ei de luat în seamă, experiența compensînd lipsa lor de disciplină. Oare cei de lîngă noi și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de bătăi, prinderea apei și părăsirea ei. Am împărțit munca în porții, semn că ajunsesem la epuizare maximă. Durerea era la bord. Și nu puteam judeca limpede dacă sprintul intermediar ajutase. Eram din nou în linie cu echipa cu rame portocalii, dar oare sprintul nostru o avea doar pe aceasta drept referință sau chiar avansaserăm un pic? Da, cîștigasem un pic, bărbații în alb, unul dintre ei deja puțin chel, nu închiseseră golul și acum păreau să fi rămas mult în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de coerență pe care ar fi avut-o așa cum a ridicat întîi o ambarcațiune, apoi pe cealaltă și le-a măturat din cursă. "Fii atent!" a strigat un David furios. Nu către mine, ci către barca de lîngă noi. Barca portocalie se apropiase periculos de a noastră. Nu era David, producînd mai multă putere decît mine, era lunganul care fusese abătut de la curs, de pasăre, atacantul său. Aproape și-a izbit lama de a mea. Am privit înspre el, i-am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mine, era lunganul care fusese abătut de la curs, de pasăre, atacantul său. Aproape și-a izbit lama de a mea. Am privit înspre el, i-am văzut panica din privire și m-am bucurat. Nu mai putea evita următoarea baliză, portocaliul a lovit roșul, un sunet detestabil. Într-o clipă barca lor s-a răsucit în culoar, au pierdut o bătaie, iar după aceasta aveau nevoie de cinci sau șase să reintre în ritm. Da", am spus, și în vreme ce pregăteam un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
putu observa în jurul lui. Aștepta ca o explicație a acestor numere să reiasă din amintirile lui Ashargin. Nimic. Ori Ashargin nu mai intrase niciodată în această încăpere. Erau casete cu numere albastre, casete cu numere galbene, casete cu numere verzi, portocalii și gri roz, purpurii și violete. Și mai erau unele în care cifrele alternau, de culori diferite. Era vorba, desigur, de un procedeu ce înlesnea cunoașterea unor evenimente într-o singură privire, dar evenimentele însele erau instabile. Cifrele variau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
suficient de lată pentru roțile unei tărgi. Lumina nu contenea să strălucească și să scadă într-un mod greu suportabil pentru ochi; strălucirea aurie luneca pe pereți cu fiecare pală de vînt cald, și era urmată de o întunecare lentă, portocalie, cînd apărea frigul. Tunelul se înclina și intra în alt tunel de două ori mai larg, apoi în altul, lărgindu-se din nou de două ori. Zgomotul, luminozitatea intensă și forța vîntului creșteau. Lanark și Munro mergeau repede, dar doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asistentele și doctorii în alb, Lanark văzu și oameni în haine verzi de îngrijitor, în salopete cafenii și în costume de afaceri cenușii. Se uită în sus și se clătină amețit. Privea un stîlp imens perpendicular cu lumini aurii și portocalii lunecau încontinuu în sus pe pereți în inele care se micșorau, asemenea acelora ale unei ținte. Munro îl apucă de braț și-l conduse spre o ușă care se deschise, apoi alunecă și se închise în spatele lor. Se aflau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fel ca celelalte, dar părea părăsită și cufundată în tăcere, pînă cînd Lanark recunoscu tăcerea pe care o produce ascultarea. Niște bărbați și femei în salopete stăteau lipiți de perete privind în sus. Lanark se uită și văzu imaginea inelelor portocalii și aurii lunecînd spre el, iar în centru, o formă triunghiulară se balansa și creștea în dimensiuni. Părea a fi baza unei întregi mașinării care cobora. Nu era decît o idee mai îngustă decît stîlpul, pentru că dinspre pereți se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trecură deasupra lui. Mai tîrziu se auziră bufnituri sacadate, de parcă niște uriași dărîmau cu pumnii un acoperiș de metal de deasupra orașului. Raze de lumină se lățiră, se îngustară și se plimbară pe acoperișuri, și între două case văzu orizontul portocaliu și roșu, străpuns de fîșii luminoase neregulate. Parcă niște muște negre dădeau ocol parei de foc. Dincolo de centrală, intră cu capul în burta unui bărbat care alerga din direcția opusă. — Duncan! strigă omul. Thaw fu săltat în aer și scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca valurile unei mări de piatră. în față, oceanul avea o lucire moale, ca mătasea ușor încrețită. Se întindea spre munții întunecați de pe Isle of Skye, la orizont, iar soarele trona deasupra, chiar la înălțimea lui Thaw. Era adumbrit și portocaliu din cauza ceții, dar trimitea fire aurii de lumină din mijlocul lui. Thaw se uita la el nefericit. Pastorul era o persoană pe care încerca s-o evite. Cînd au venit la cămin, maică-sa, care se ducea la biserică, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
culorile. — Să audă culorile? — Da, domnule. Cînd vede un foc arzînd, fiecare flacără scoate un sunet asemănător unei viori care cîntă o gigă, și în unele nopți nu poate dormi din cauza țipetelor lunii, și aude cum răsare soarele în zorii portocalii ca pe niște trompete. Problema e că majoritatea culorilor care-l înconjoară scot niște sunete oribile - autobuze portocalii și roșii, de exemplu, semafoare, reclame și alte lucruri. Dar nu tu auzi culori, nu-i așa? îl întrebă profesorul privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]