5,260 matches
-
-și mai strige nevasta kukla, care Însemna „păpușă“, și Începu să-i spună kyria, care Însemna „doamnă“. Reinstaură În casă segregarea sexuală, rezervând sala pentru oaspeții lui de sex masculin, și o surghiuni pe Desdemona la bucătărie. Începu să dea porunci: ― Kyria, cina mea! Sau: ― Kyria, adu băuturile! Făcând toate acestea, se comporta ca și contemporanii săi și nimeni nu observă că se schimbase ceva - În afară de Sourmelina. Dar nici măcar ea nu putea să se elibereze de tot din lanțurile satului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e o ea. Îi arată celuilalt legitimația. Lanterna trece din nou pe Calliope, cu sacou și jachetă pe ea. În cele din urmă bărbatul Îngenuncheat rânjește. ― Te ascunzi de noi? Îm? Păstrezi bunătățile ascunse acolo, după chiloți? Ia ține-o, poruncește el. Cel de deasupra mea Îmi țintuiește brațele din nou, iar celălalt Îmi desface cureaua. Am Încercat să le opun rezistență. M-am zvârcolit și-am dat din picioare. Dar erau prea puternici. Mi-au tras pantalonii până la genunchi. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui. Ceilalți se așezară în spatele scaunelor, uniform, astfel încât nici un elev nu rămânea fără cineva în spatele său. Văd că nu zice nimeni nimic. Ce fel de întrunire e asta dacă nu se vorbește ceva? Vă poftesc, domnilor! zisei cu calm, aproape poruncind invitația. Câteva mișcări în scaune și cineva zise: Îl așteptăm pe Govar. A... Govar. Da. Asta explică multe. Știam de dinainte de el, dar cei din fața mea nu trebuiau să știe asta. Ascultă, zise același elev, aplecându-se peste masă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de întrebări care-mi perindau prin minte în acel moment, vorbise din nou: Ești sigur că el e, Cronicarule? Foarte sigur, răspunse Chronosi calm și netulburat. Se apropie de mine până ajunse la numai câțiva centimetri. Mâna stângă, te rog! porunci el. Poftim? întrebai fiind sigur că nu înțelesei ce vroia. La urma urmei, ce să vrea el de la mâna mea stângă? Dacă mă înșelase Arvon? Dacă era o capcană? Mâna stângă! Te rog! făcu el cu foarte puțină răbdare. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce-i contestau autoritatea. Din vârtejul de emoții și dorințe, am reușit să mi le găsesc pe ale mele, nu pe cele ale Sfetnicilor din mintea mea. Explică-mi! Rămase uimit. Ceva era schimbat la mine. Tonul. Vocea mea îi poruncea, iar el realiza că în spatele ei se afla o voință mai puternică, care nu putea fi ignorată și care cu greu putea fi oprită din a intra în mintea lui, dacă el nu mă va ajuta. Nedorind să-i explorez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aveam mai multe minți decât una în acel moment. Neagră, zise el timid, marcat de ridicolul întrebării. Și mare, nu? spusei îndrăzneț. Da... unde vrei să ajungi cu întrebările astea? Eu nu le văd rostul. Pistolul tău, te rog! îi poruncii. Întinse mâna în mantia care-i acoperea umerii și trunchiul, apucă mânerul rece și mi-l întinse cu suspiciune. L-am luat rapid, fără îndoială, știind ce fac, l-am îndreptat spre tabla neagră și am tras trei focuri, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Aceeași sobrietate modestă. Este paragonul și mo delul matroanei perfecte, ocupată doar cu treburile casei și cu țesutul hainelor carei vor înveșmânta soțul, magistratul roman. Ajunsă în fața apartamentului imperial, Livia se întoarce către femeile din suita ei. — Așteptațimă aici! le poruncește scurt. Îndepărtează cu un gest maiestuos cele două gărzi care în cearcă prin semne disperate să o oprească. Sunt germani după costum și nu prea știu latinește, dar o cunosc pe augustă și au aflat că are mâna lungă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
desculț, îl suduie afectuos, în timp ce se căznește să-i vâre între degete bareta sandalelor de piele. Imediat ce Augustus smucește nervos șnurul clopotului, cubicularul se strecoară precum o umbră înăuntru. — Varsă-mi apă să-mi spăl gura, ochii și mâinile, îi poruncește scurt cezarul. La atât se reduce toaleta de dimineață. Abluțiuniule adevărate le va face după-amiaza, dar și pe acestea le reduce la minimum. — Ce haine să-ți pregătesc, stăpâne? Augustus își scoate fața udă din șervet și dă cu ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care le fac trebuie să iei aminte, ci la dorințele pe care această patimă nefastă le deșteaptă în ei. — Magia e în bună măsură șarlatanie curată, încearcă să o calmeze împăratul. — Dar cei care o practică au pretenția să le poruncească înșiși zeilor, replică iute Livia. Vede că l-a nimerit de data aceasta. Nu vrea să scape ocazia, așa că își prinde capul în mâini cu un gest patetic. — Crezi că astfel de oameni au respect sau teamă pentru au to
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adus-o aici. Revine la grijile cotidiene. Trebuie acum să se ocupe de novice, să o liniștească mai întâi și apoi s-o conducă prin templu, să-i arate palatul pontifical. O eliberează încet pe Asinia din strânsoare și i poruncește: Stai liniștită! Agită apoi din brațe după o profesoară. — Să vină careva să aibă grijă de ea! E nevoită să ridice tonul și să repete de câteva ori ca să se facă auzită în vacarmul ăsta. În sfârșit o vestală se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rușine să se arate din cenușă... — E adevăr? Sau numai chip? — Mai degrabă adevăr, recunoaște Occia. O ia din nou pe Domitia de mână și se urnește din loc. O să le spună altă dată că multor slujnice li s-a poruncit să se așeze pe vatră și au zămislit după aceea neamuri care se trag din cer. Se oprește în fața cămării și își așază făptura plăpândă între ușă și rex. Acesta înțelege și se scuză: — Eu nu am îngăduința să pătrund
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și răsucește cheia în broască. Le aude pe fete frecând de zor, unul de altul, două bucăți de lemn sfânt. Trage aer pe nări. Bun! Se simte deja mirosul de fum. — Dați acum fuga și faceți rost de niște laur, poruncește. Flacăra aprinsă va căpăta iarăși putere. O cheamă pe Tullia lângă ea. — N-am cum să te scap de bici, fata mea, o mustră. Tânăra hohotește de plâns. O bate încurajator pe spate și of tează. Chiar n-are ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Gallus, încât i-a pus până și pe prietenii fiilor lor... Herius și Aeserinus! Își astupă panicată gura cu mâna. A uitat de ei. Băieții trebuie c-o așteaptă deja și treapădă de nerăbdare. Se întoarce către slujnică și-i poruncește pe grecește ca să fie sigură că înțelege: — Nu care cumva să sufli cuiva vreo vorbuliță despre porcăria asta! Cu ochii măriți de spaimă, fata încuviințează. O izgonește apoi cu un gest mânios. Nu mai are nevoie să fie însoțită. În
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de râs. Gallus rămâne inexpresiv. În calitate de pater familias, orice stăpân poartă răspunderea faptelor săvârșite de fiii sau sclavii săi. — Dar cea mai mare afacere a fost dobânda pe care o lua închiriind corăbii! — Cum? — L-a învățat pe tata să poruncească să fie chemați cei cărora le dădea bani cu împrumut. Asinius Gallus înghite în sec. Se ținea deci și de cămătărie. Și pe el îl încearcă de mult gândul, dar nu îndrăznește. Tot de gura Vipsaniei! — Au făcut împreună o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ruptul capului, deși Germanicus, dacă i s-ar permite, ar putea deveni un al doilea Alexandru cel Mare. — Vrei să-ți ia foc părul? o ceartă în continuare pe copilă. Și ce umbli așa despletită în fața larilor? Acoperă-te! îi poruncește scurt. Antonia pune repede mâna pe capul fetiței și o trage speriată spre ea. Mulți dintre servitori schimbă între ei priviri îngrozite, pline de înțelesuri ascunse. Cu toții știu că focul are puteri magice, incontrolabile. Nu se spune că în vremea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru că voi, bărbații, n-ați trecut niciodată prin chinurile facerii. Germanicus o îmbunează cu un sărut. Își pleacă apoi capul pentru ca și ea să-și pună buzele pe fruntea lui. Se întoarce să se uite după copii: — La lecții, le poruncește scurt. Nu-i luăm și pe ei la sacrificiu? întreabă surprinsă Agrip pi na, venind în urma lui. Bărbatul se lovește ușor cu palma peste frunte: — Unde mi-e capul? Am uitat! Își recapătă instantaneu controlul asupra situației: — Puppus rămâne acasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
băiatul ăsta o să se plictisească pe toată durata sacrificiului. Lângă el se află doi sclavi publici, după veșmânt. Amândoi se ostenesc din răsputeri să țină piept mulțimii ce se bulucește spre altar. Îl apucă pe unul de braț și-i poruncește scurt: Adu-l aici pe ăl’ de colo! Bărbatul se execută imediat. Când Paterculus ajunge lângă el, îl ia iritat la rost: — Ce te-ai împiedicat de țâncii ăia? Velleius se înroșește. Răspunde încurcat: — Nu i-ai recunoscut? Sunt copiii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apropiat de Augustus, rege și flamini și le șoptește ceva precipitat. Un zvon, confuz la început, începe să zboare din gură-n gură: — Nu s-a găsit lobul de sus al ficatului la taur... Cu chipul ca de piatră, rex poruncește să se repete sacrificiul: — Vom continua jertfirea de vite până când mânia zeului se va îmblânzi. Preotul lui Jupiter apropie de ochi cu mâini tremurânde pe ti cul de papirus pe care sunt notate formulele consacrate. Rostește o scurtă rugăciune, urmărind
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nimic spurcat? îl mustră supărat pe bietul om. Bastonul tocmai la asta servește, să îndepărteze lumea. Ia-ți mai bine securea de jos și pleacă. Îl împinge nervos cu umărul și apucă brațele bătrânului pontif. — Ține-te de mine! îi poruncește. Culege apoi toiagul și i-l pune în palmă. Flaminul reușește cu chiu, cu vai să-și ridice trupul bicisnic. Rămâne în picioare, tremurând de epuizare, înfășurat în toga lui groasă de lână, prinsă în copci. Tiberius Nero se uită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
partea: — Va urma cu siguranță și o a doua împărțire a cărnurilor, nu? Principele șovăie sub pupilele ei de foc: — Mda..., mormăie contrariat. Întotdeauna s-a simțit intimidat în prezența nepoatei sale. Chiar și atunci când era doar o fetișcană, îi poruncea cu un aer de zeiță ultragiată. Iar el nu i-a putut rezista niciodată. Pentru a-și ascunde tulburarea, scrutează cerul: — S-a făcut deja ora unsprezece? se minunează de formă. Ocolește privirea rugătoare a bătrânului flamin. Sărmanul! Își dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu vreau să aud prostiile astea, vreau să aud despre Ben. ― Îl iubesc, spun eu simplu, și apoi o spun din nou, doar ca să mai aud o dată cuvintele, să fiu eu sigură că e adevărat: îl iubesc. ― Începe cu începutul, poruncește ea, și așa și fac. Îi spun despre întâlnirea cu el, despre cum nu și-a dat seama că sunt eu, despre cum a fost de parcă nici nu n-am fi fost despărțiți atâta vreme. Îi spun despre povestirile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i poată ajuta. În cele din urmă, câinii sălbatici și corbii le-au sfâșiat hoiturile. E drept că foametea nu s-a mai abătut niciodată asupra celor trei sate de când familia samuraiului primise pământurile în stăpânire, dar tatăl său a poruncit ca fiecare gospodărie să adune în saci castane, ghinde și mei din primul cules și să le pună la păstrare în podurile caselor, atârnate de grinzi. Ori de câte ori vedea sacii puși la păstrare în fiecare casă, gândurile samuraiului zburau de la unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vină cu vreo jalbă. Tristețea îi inundă sufletul ca o apă revărsată. El însuși iubea valea aceea, dar asta nu însemna că uitase vreo clipă de pământul îmbibat de sudoarea și de amintirea străbunilor săi. Acum, când seniorul Ishida îi poruncea limpede să se lase păgubaș, îi apăru înaintea ochilor chipul trist al tatălui său. Îi reveni în minte și figura dezamăgită a unchiului. Ar fi bine să-l domolești și pe bătrân, deși n-o să-ți fie ușor pentru că bătrânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
putea să fie și o poruncă anume pentru tine. Să nu uiți asta! Samuraiul nu înțelegea de ce seniorul îi vorbea din senin despre o pricină ca asta. Își plecă repede capul și dădu să se retragă, dar seniorul Ishida îi porunci să mai stea și îi povesti despre starea înfloritoare a orașului Edo. Mai mulți daimyō își luaseră cu un an în urmă sarcina de a construi castelul de la Edo al shōgunului și Stăpânul primise și el o parte din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zâmbetul pe buze. Ușa se deschise cu un scârțâit și o lumină de culoarea cositorului topit inundă podeaua de lut. Clipind, misionarul zâmbi în direcția luminii. În locul gardianului, văzu uitându-se la el doi slujbași în kimonouri negre. Ieși afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]