18,106 matches
-
cu moartea care, la scara crimelor ce au fost comise, friza fabulosul? „Cartea șoaptelor e oarecum neobișnuită, căci, spre deosebire de alte istorii, aici moartea e doar un detaliu, iar mai importantă decît moartea și, deci, decît viața, e memoria”. Deoarece epopeea posedă și aspecte ale miracolului, această normă e conștiincios respectată de prozator. Bunicul d-sale primea vizitele familiare ale morții care îi relata despre răposații vechi, de-acum așezați în condiția lor, singurii ce posedau dreptul de-a vorbi, căci ceilalți
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
decît viața, e memoria”. Deoarece epopeea posedă și aspecte ale miracolului, această normă e conștiincios respectată de prozator. Bunicul d-sale primea vizitele familiare ale morții care îi relata despre răposații vechi, de-acum așezați în condiția lor, singurii ce posedau dreptul de-a vorbi, căci ceilalți, „morții cei noi se iveau pe la ferestre, cu obrajii palizi și ochii strălucitori, prelingîndu-se pe geam, gros, ca uleiul de maslu”. Neîmpăcați, aceștia din urmă ascultau lectura bătrînului din Cartea șoaptelor, încuviințînd, „pentru că, spre deosebire de
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
este, pe de o parte, o bogăție de informație nouă, mai ales la cineva de vârsta sa, o curiozitate fierbinte pentru toate fenomenele de cultură, cele literare ca și cele artistice, pentru originea și explicarea lor, pentru raportul lor reciproc. Posedând mai multe limbi străine, sursele sale de informație sunt surprinzător de vaste, ca și puterea sa de muncă de altminteri. Găsindu-se, în același timp, ca șef al Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei, fenomenul artistic se prezintă atenției sale
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
sufletul burghez”, de care am amintit mai sus, nu este altceva decât „sufletul străzii” sau „un suflet al străzii”. Nu e rost însă de contrarieri: strada, aici, e doar o piesă dintr-un mecanism al imaginarului de tip polițist, ea posedă însemnele virtualității, ale posibilității de a se intra oricând în acțiune. Strada înseamnă - parafrazând o expresie de mai târziu a lui Steinhardt - „aventură, pariu, incertitudine” și nicidecum - tot cu o expresie din Jurnal..., acolo referitoare la unul dintre presupusele vicii
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
de la sugestii culturale explicite (peisajul coșmaresc din Tainicul țel evocă un fel de Turn Babel monstruos, cîrciuma din Balada vechii spelunci este varianta degradată a cîrciumii Auerbach din Faust); multe abordează motive mitologice; altele rămîn invenții epice ale poetului. Toate posedă aceeași trăsătură frapantă: într-o desfășurare imprevizibilă, povestea ia forma parabolei fără final cert, încheiată într-un mod interpretabil. Ce a vrut să spună poetul? Cum trebuie descifrată povestirea? Mister. Recunoaștem o vagă mitologie greco-romană, recunoaștem simboluri creștine sau romantice
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
descifrată povestirea? Mister. Recunoaștem o vagă mitologie greco-romană, recunoaștem simboluri creștine sau romantice, dar sensul combinării lor nu-l percepem exact, el rămîne intenționat în ceață. Poet al secolului XX, Philippide tratează trama romantică în chip personal. Poemele secolelor XVII-XIX posedau o argumentare vizibilă, a cărei semnificație nu scăpa cititorului; poemele poetului român devin însă alegorii ambigue, cu simboluri incerte și scenariu misterios. În multe dintre ele atmosfera devine neliniștitoare și sumbră (unele par transcrieri de coșmaruri, precum O întîlnire ciudată
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
culturale și literare. Epistolele lui G. Călinescu ce se publică acum întâia oară sunt trimise poetului Mihai Beniuc (1907-1988), personalitate distinctă a literaturii naționale, și surprind excelentele relații existente între cei doi confrați care aveau opțiuni ideologice diferite, dar care posedau talent, cultură și o bogată operă literară. G. Călinescu, deși nu-l include în cartea sa fundamentală 1, îi citește și, uneori, îi recitește întreaga operă pe care o supune unui exigent examen critic, concluzionând: „Oricât de diversă ar fi
Noi contribuții la biografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4628_a_5953]
-
Simona-Grazia Dima Într-o epocă marcată de revelaț iile, încă neclarificate până la capăt, ale istoriei și politicii, meditația asupra eului autobiografic este plină de promisiuni. O dovedește actualitatea reeditării unei cărți de o remarcabilă rigoare a cercetării, ce posedă, totodată, și meritul de a lăsa deschis subiectul, tocmai prin faptul că îi revelează potențele expresive și semnificative - practic inepuizabile: Versiune și subversiune de Dan Cristea, Ed. Tracus Arte, 2013 (ediția anterioară: 1999). În cuvântul său înainte, autorul își prezintă
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
aerul că asistă la o stînjenitoare nereușită. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, volumul e scris în tipar atic, cu versuri aspre, palide, fără suc prozodic, dar cu o vibrație de ordin transcendent. Asemenea unui veritabil medium, Nichita scrie sub dicteu, ca un posedat prin ființa căruia energiile necreate ies la iveală. Ce se întîmplă cu poetul e patognomonic: logosul, coborînd peste oameni, ia o expresie care nu e nici estetică și nici rațională, ci concisă ca un aforism și criptică ca o pericopă
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
de ea, pierzându-și nesemnificativ și aparent fără consecințe virginitatea. Fapt ce pare un sport banal în grupul de prietene (des potes) de aceeași vârstă în care e integrată. Un gest necalculat al unei colege, un sărut pe buze care posedă întreg potențialul de ambiguitate posibil generează o apropiere succedată de o respingere. Această respingere o aruncă într-o adevărată criză identitară pe Adèle și, însoțită de prietenul și confidentul ei, care este gay, frecventează un bar pentru gay. E o
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
2637. Amintirea este sinele nostru care se vrea călător liber spre viitorul tuturor libertăților față de lumea care merge mereu spre trecutul Încremenit. 2638. Amintirea este unica ce poate rupe tăcerea lumii prin voința preluată din viitor. 2639. Doar amintirea poate poseda voință În această lume fiindcă aparține unui viitor care primește trecutul În brațele sale. 2640. Omul nu posedă voință În această Iluzie a Vieții fiindcă s-a Înstrăinat de propria sa amintire de sine. 2641. Viitorul curge mereu spre trecut
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
mereu spre trecutul Încremenit. 2638. Amintirea este unica ce poate rupe tăcerea lumii prin voința preluată din viitor. 2639. Doar amintirea poate poseda voință În această lume fiindcă aparține unui viitor care primește trecutul În brațele sale. 2640. Omul nu posedă voință În această Iluzie a Vieții fiindcă s-a Înstrăinat de propria sa amintire de sine. 2641. Viitorul curge mereu spre trecut hrănindu-l cu noile sale clipe ale acestei lumi, În pofida amintirii care e sinele uitat al omului și
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
noastră ființă cu lumea sa cu tot. 2649. Cum ar putea sinele nostru să nu fie străin de noi, care În loc să ne pierdem viitorul În trecut ar trebui să ne pierdem trecutul În viitor! Atunci am fi liberi și am poseda cu adevărat voință reală și nu doar iluzorie. 2650. Ne vom regăsi străinul din noi doar atunci când vom Înțelege pe deplin amintirea. 2651. Ce poate fi mai măreț pe lumea asta decât să Întrezărești marele adevăr al amintirii? 2652. Marea
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
cunoașterea absolutul? Tocmai fiindcă oglinda cunoașterii absolutului a fost spartă de Dumnezeu la ceasul creației privind lumea noastră Într-un singur ciob. 2670. Cunoașterea este o alianță În sine, compusă din aspirațiile sale și ceea ce poate inspira. 2671. Doar cunoașterea posedă voință nu și omul, tocmai datorită faptului că orice formă de cunoaștere a omului este În realitate necunoaștere. 2672. Cunoașterea omului este necunoaștere fiind oglinda În care se privește sufletul uman, exterioară acestuia, diferită de ceea ce crede el că este
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
primul său Cuvânt: Dor, deci Lipsă. 2757. Cuvântul este ființă indiferent ce sens reprezintă acesta, fiindcă ființează În gândire. 2758. Cuvântul neființă este tot un Cuvânt al ființei chiar dacă Înțelesul său este neființa. 2759. Neființa În sinele său nu poate poseda un cuvânt prin urmare nici instinctul său nu poate fi definit cu certitudine că și instinctul existenței de exemplu. 2760. Cuvântul este murirea de sine a existenței. 2761. Cuvântul este epopeea care se sfârșește mereu Într-un Înțeles ce va
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
rigoare, în ultimul timp, după ce i s-a elaborat o bibliografie completă a ceea ce a scris și a publicat cel mai însemnat biograf și exeget al poetei Elena Văcărescu 3. Profesorul Ion Stăvăruș știa multă carte, era temeinic informat și poseda o enormă sumă de lecturi din literatura română și universală. Explica și comenta epoci și opere literare cu o rară distincție intelectuală, cu o siguranță desăvârșită a informației și cu un farmec special pentru un dascăl format în România postbelică
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
un alb-negru spălăcit reprezintă tot atâtea decupaje ale unei existențe umile, care prin sugestie se contaminează de cenușiul peliculei. Însă cu abilitate, Stere Gulea reușește să facă aceste secvențe cețoase mai vii decât cadrele unui prezent colorat. Toate aceste fragmente posedă, nu doar în memoria Emiliei, dar și în aceea a peliculei o aură proprie, aceea a timpului ireversibil consumat, iar această aură le-o conferă nostalgia. Nu este vorba aici de o ieftină idealizare, ci de faptul că documentul extrage
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
ca fiind „mic, mic, foarte mic”. Aici nu e însă, cum s-a afirmat, un „bacovianism” decît pe cale tematică. Deoarece, spre deosebire de bardul Plumbului, copleșit de viziunea halucinogenă a unei dezamăgiri totale, a unei stări de torpoare fără soluție, poeta craioveană posedă o fibră vitală pe care nu ezită a o aduce în scenă. Retractilitatea e doar un contrapunct stilistic al unor reacții suficient de energice. În primul rînd față de fauna umană rebarbativă, întrupată într-un „neica nimeni”, care „se plimbă sătul
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
o stare pentru ca, în egală măsură, s-o fixezi și s-o uiți.” Sau: „Un câine are gradul de conștiință al unui copil de doi ani, putând învăța vreo 250 de cuvinte. Apt, așadar, de-o conversaț ie!” Sau: „Dacă posezi, într-un domeniu oarecare, cunoștințe multe, dorești să ai și mai multe, dacă posezi cunoștințe puține, ai dori să ai - postură subtilă - și mai puține. Dintr-un scrupul al libertății.” Sau: „Frazele care nu-ți reușesc, aidoma unor vipere gata
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2978_a_4303]
-
Un câine are gradul de conștiință al unui copil de doi ani, putând învăța vreo 250 de cuvinte. Apt, așadar, de-o conversaț ie!” Sau: „Dacă posezi, într-un domeniu oarecare, cunoștințe multe, dorești să ai și mai multe, dacă posezi cunoștințe puține, ai dori să ai - postură subtilă - și mai puține. Dintr-un scrupul al libertății.” Sau: „Frazele care nu-ți reușesc, aidoma unor vipere gata să muște.” Din sumar Revista trimestrială EX PONTO, subintitulată Text/ imagine/ metatext, apare la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2978_a_4303]
-
uzitare a limbii literare, de analiză psihologică și, evident, energice îndemnuri de a citi și a reciti capodoperele literaturii europene. Și nu numai. George Topîrceanu, secretar de redacție perpetuu, dublat, în același timp, de un excelent cunoscător al literaturii române, poseda voluptatea descoperirii, citirii și publicării unor confrați, în opera cărora intuia un dram de talent. Era atât de convingător în această ipostază încât, adesea, îl impresiona și, uneori, îl uimea până și pe severul și glacialul G. Ibrăileanu. * Iași, 27
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
prin acest amănunt Sorana Gurian se proiectează în personajul său cel mai plin de grație. Narațiunea într-adevăr ,,stufoasă" este când antrenantă când trenantă, obositoare și câteodată iritantă prin multele anomalii ale exprimarii, prin chinuirea limbii (,,Vivian dorea să-i posede complet pe fiecare din ei", ,, Avea aceeași fire posesivă și vrea să fie unica la amândoi", ,,Ea mizase pe distracția notorie a doctorului", ,,murise ca un șoarece otrăvit în gaura inimii ei" ș. a.). Totuși romanul impune prin amplitudine, prin forța
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
necesare pentru a recepta înțelesurile lumii. Melancolia este adevărata stare optimă de receptivitate a semnificațiilor, percepute într-un moment de slăbiciune". "Echilibrat prin natură, dar și prin formație" (Ștefan Borbely), "critic sever, înzestrat cu simțul valorii" (Nicolae Oprea), Ion Simuț posedă capacitatea - rară - de a distribui corect accentele axiologice, de a discerne valoarea de nonvaloare și de a recepta cu aproape egală disponibilitate scriitori și opere din cele mai diverse epoci și orientări literare.
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
impurități. E un corp străin care se insinuează în emisia acelui fluid sonor inconfundabil, pentru că orice poem al lui Virgil poartă marca vocii lui. Cînd îi recitesc cărțile îi aud glasul. E și ăsta un fel de înnemurire. Virgil era posedat de demonul zicerii de sine. Nu cred să-i fi rămas vreun prieten căruia să nu-i fi spus aceeași poezie de zeci de ori în variante imperceptibile. Era convins că înlocuirea unui cuvînt sau mutarea acestuia în capul sau
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
veac al evoluției ei mai curînd ca reflex al sentimentului acru al frustrării și al conștiinței unui sfîrșit pustiitor. Urmașii, fii, nepoți și strănepoți ai lui Alexandru Cozianu (Davida, Bonifaciu Cozianu, Elvira Vorvoreanu, Ghighi Duca, Șerban Romano, Dim Cozianu), sînt posedați de demonul superbiei care le dictează gesturile, le impune limbajul, ținuta și aspectul locuinței. Rareori cîte un vlăstar al acestei stirpe boierești se înscrie, prin puținătatea seniorială a gesturilor și a opiniilor, prin bun-gust, prin discreție și eleganță neafișată, în
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]