2,403 matches
-
așa ceva, să-și găsească alt om. Pașoptiștii păreau băieți buni, dar naivi cât cuprinde. Mergeau peste tot, ziceai că s-au născut cu muștar în fund. Se entuziasmau repede, din orice, și li se părea că trebuie să comunice și posterității ce-au aflat. Toată treaba purta un nume pompos, de cărțulie prăfuită: „memoriale de călătorie“. Te umfla râsul când le citeai, aveai nevoie de batistă și translator: Dinicu Golescu măsura cu stânjenul tablourile din „Șenbrun“ (cum descoperea unul mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iasă de fiecare dată altfel, ca un electron printr-o foaie de hârtie: 15 noiembrie, 10 noiembrie, 14 noiembrie, 23 decembrie. O narațiune contaminată, lovită de plăcile sclerozei, căreia eu să-i reconstruiesc terminațiile nervoase și, triumfător, să le semnalez posterității! Aș fi înnebunit de plăcere să mă joc de-a detectivul, păcălind pe toată lumea, încropind destine și biografii fictive, sub care aș fi ascuns pachetele de informații cerute pe piață: pulsul bolnav și neprețuit al fiecărei clipe trăite. Îmi lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să nu cazi în păcatul autoidolatriei. Ajungeai pe rug sau în Turn pentru mai puțin de-atât.“ „În fine, să-ți spun ce-am descoperit mai departe. Nu numai că Bayes n-are nici un portret de epocă, dar nici în posteritate nu prea dai de el. De fapt, există o singură reprezentare a lui: într-o carte a unui anume T. O’ Donnell din 1936, despre asigurări de viață. Volumul e-un fel de catalog al domeniului, cu pionieri și inovatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
competiții fără reguli, granițe și participanți? Am încercat să-mi aduc aminte de discuția cu Mihnea de la hotel. Bănuia că umblam după o hartă invizibilă, mereu actualizată, ca pe Navi Systems. Un document stocat pe suport neuronal și păstrat pentru posteritate, ca un martor tăcut al trecerii prin epoci. O cartogramă a tranziției. Maria ne ajutase și ea să-i dăm de cap, poate și alții, fără să observăm. Câtă lume o mai căuta, câți ar fi dorit-o în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
printr-o tendință accentuată de reducționism istorico sociologic. Romanticii germani vorbesc de literarische Welt, Balzac de vie littéraire. Din punctul de vedere al scriitorului apare acum o dilemă, adesea irezolvabilă, aceea de a scrie pentru public sau pentru sine, artă, posteritate. Despre relația necesară dintre literatură și societate vorbește și Stendhal, V. Hugo. Literatura este expresia societății. O formulă ce aparține Doamnei de Staël și care va face carieră este literatura ca „instituție socială”. Din acest punct de vedere literatura constituie
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
câmpului istoriografic, precipitată prin asumarea criticismului, prevenea asemenea "anacronisme psihologice". Niciun istoric serios nu își mai permitea să atribuie unirii principatelor din 1600 semnificații naționaliste. Concesia pe planul unității politice este însă compensată pe planul unității spirituale. Adevărata moștenire lăsată posterității de Mihai Viteazul nu a fost nici politică, nici națională ori socială (faimoasa "legătură" a lui Mihai prin care a legiferat iobăgia în Transilvania probează că principele nu a fost interesat de emanciparea țărănimii românești), ci eclezială: "Favorizarea elementului romănesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
atât este mai probabil ca acea persoană să valorizeze pozitiv fostul regim. Un caz special merită însă investigații suplimentare. Este vorba de categoria adolescenților născuți după prăbușirea sistemului dictatorial în decembrie 1989, al căror întreg traseu biografic se desfășoară în posteritatea socio-politică a comunismului. Pentru majoritatea populației României, chiar și la un sfert de veac de la momentul de cotitură ocazionat de Revoluția din 1989, regimul comunist a reprezentat o experiență trăită la persoana întâi. Pentru această majoritate, comunismul a constituit sistemul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
într-o posibilitate. 1. Proiecția ideologică a realității În măsura în care acceptăm faptul că ideologia este un termen care, în scurta sa istorie intelectuală, a acumulat o deosebită ambiguitate semantică, putem accepta și ideea potrivit căreia, paradoxal, utilizarea conceptului a intrat, în posteritatea lui Marx, într-o fază "rutinieră", semnificația sa fiind de regulă asociată unei "distorsionări" a realității. Atât în cadrul cercetărilor de epistemologie, cât și în contextul celor care aparțin teoriei sociale și politice, "capcana lui Marx" sentința cu titlu științific din
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de sub "vraja lui Marx", prin postularea unui sens general al ideologiei, nu s-au putut delimita de probleme precum sunt cele legate de interes, dominație sau cunoașterea subiectivă (și deci, din punctul de vedere al criteriilor de științificitate admise în posteritatea pozitivismului, neștiințifică) implicate de ideologie, după cum rezultă din considerațiile recente: " Într-un sens mai general, cultura fiecărui sistem social include o ideologie menită să explice și să justifice propria-i existență ca mod de viață, fie că este vorba de
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
zice "Romînul" - sunt aproape optzeci de ani și vedem că douăzeci de Domni s-au pus pe tron și pe rând s-au scos. Însă, în mijlocul acestei anarhii, lanțul privilegiilor se rupe, poporul începe să răsufle. Atunci vine Mihai, căruia posteritatea i-a dat numele de Viteaz. Însă Mihai vine prin boierii cei răi, are nevoie de ei, se supune dar lor. Mihai iscălește acel așezământ care robește definitiv pe țărani. Știe modernul Erodot în ce stare a găsit Mihai Vodă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și produc mult; e păcat că decrește populația productivă și muncitoare a acestei țări; e păcat de oricine care cu mintea ori cu brațul au contribuit în adevăr la înflorirea tării. Dar de cei mai mulți din d-voastră o să știe ceva posteritatea? Nu dorim scurtarea zilelor nimărui: zicem numai că țara nu s-ar resimți de pierderea reputațiilor uzurpate, cari o costă atât de mult fără a-i fi adus vreun folos. Dar punîndu-ne chiar în ipoteza "Romînului" și botezând cu numele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prețul faptelor lor, căci și-au creat pensii, diurne, lefuri ad-hoc, păsuieli, prin urmare, chiar daca au făcut ceva, gratis n-au făcut nimic și nu știm de unde ar mai veni pretenția unei recunoștințe cu totul speciale din partea țării și a posterității. Meritul consistă în disproporția dintre ceea ce un om costă și ceea ce produce. Când el costă puțin pe societate și produce mult, ea are cuvânt de-a-i deplânge pierderea. Dar când el ia de la societate de zece sau de o sută
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
să controlăm că a fost un timp când tributul turcesc [î]și schimbase numele, dar sub o altă formă era plătit de țară de 30 ori mai sporit unor bancheri străini; - dar din nenorocire consecuențele funeste se gustă de noi; posteritatea noastră chiar ne va blestema. Iată limbagiul cu care urmașii noștri vor zugrăvi starea în care ne găsim astăzi. [21 mai 1881] {EminescuOpXII 181} ["ÎN FINE BANCHERII... În fine bancherii Landau - Kaufmann și-au ajuns scopul: sindicatul improvizat de dânșii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
la o mai bună înțelegere și la o destindere a relațiilor internaționale în lumea Războiului Rece. În cazul Sylviei Plath, programul Fulbright a dus la cunoașterea, la Cambridge, a tânărului Ted Hughes, viitor soț, coleg în ale poeziei, rival pentru posteritate, dar și o altă față a sinistrului și miticului Daddy. Sylvia și Ted se căsătoresc pe 16 iunie. Era o zi memorabilă, ziua în care se petrece acțiunea romanului lui Joyce, Ulysses, cunoscută de atunci ca Bloomsday. În acea zi
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și atacurile care s-au produs împotriva lui Noica, mai ales în ultimii 15 ani, se datorează lecturii operei sale cu armătura culturală a postmodernismului. Asemenea tip de lectură se va dovedi tot mai anacronică și mai inadecvată. Paradoxul micii posterități postmoderniste a lui Noica vine de acolo că, deși a năzuit în ultimele decenii de viață să creeze o mentalitate transmodernă prin "școala de la Păltiniș", el n-a fost suficient înțeles tocmai de discipoli. Gabriel Liiceanu a făcut să planeze
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
viziunea lui pentamorfică), apoi Ilie Bădescu, creatorul sociologiei noologice, al cărui monumentală lucrare Noologia (2002) a fost primită nu întâmplător cu agresivă ostilitate dinspre ideologii postmoderniști. De remarcat că exact din aceleași pricini nici Mircea Eliade nu a avut o posteritate pe măsură și nici discipoli. Nici chiar Ioan Petru Culianu nu și-a înțeles maestrul, fiindcă el a trăit cu iluzia că Eliade poate fi asimilat exclusiv modelului modernist, neavând ochi pentru transmodernitatea lui. Marile atacuri antieliadești din ultimele două
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
teologic, în dogma Sfintei Treimi, pe când, la nivel filosofic, vom încerca să-l identificăm în ontologia triadică lupasciană. 4. Ontologia triadică. Al treilea mare gânditor român, adoptat, ca și Eliade, de mediul occidental, este Ștefan Lupașcu. El pare a avea posteritatea cea mai fericită, căci a fecundat direct începuturile erei transmoderne, fiind recunoscut ca mentor al transdisciplinarității încă din timpul vieții, și care transdisciplinaritate constituie, după opinia mea, contribuția europeană cea mai însemnată la cristalizarea noii paradigme. Filosofia lui Ștefan Lupașcu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
istorii scrise de oameni, despre oameni și pentru oameni. Ca urmare, este o istorie cu suflu scurt, pe termen scurt, la fel ca Însăși viața la care se raportează. Ea refuză modelul istoriei cu morgă impersonală, redactată cu gândul la posteritatea pioasă, de către academicieni și savanți siguri de adevărul științei lor precum un computer de hardul pe care Îl poartă În măruntaie. Scriu, În primul rând, pentru mine și despre mine - și cred că poate tocmai acest lucru mă va face
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nordul”, iar pe alții În „sudul” patriilor lor imaginare. Revoluția ca fantasmă a schimbării Toată lumea este de acord că revoluția de la 1848 constituie un moment crucial În istoria Transilvaniei, atât din perspectiva celor care au trăit-o, cât și a posterității care a transformat-o În legendă. Putem verifica adevărul acestei afirmații printr-o simplă trecere În revistă a nesfârșitului inventar de relicve, amintiri și tradiții, pe care ni l-a transmis revoluția până În ziua de azi: „Deșteaptă-te, române!”, Avram
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se pot schimba peste noapte, așa cum pretinde discursul revoluționar. Revoluția nu poate schimba, de fapt, tocmai ceea ce Își dorește cel mai mult să transforme. În schimb, ea are darul de a transmite celor care o Înfăptuiesc, iar apoi chiar și posterității, iluzia că a săvârșit cu adevărat o schimbare colosală, că a inaugurat o nouă lume și a creat o nouă societate, uneori chiar un om nou. Gândirea politică franceză, de la Tocqueville până la Furet (ca să nu mai vorbim de conservatorii propriu-ziși
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care le-a produs evenimentul respectiv, deoarece, astfel, rămânem prizonierii discursului autojustificativ al revoluției. Mai important este să vedem dacă violența respectivă a indus În conștiința contemporanilor iluzia unei schimbări, dacă ea a fost considerată, la momentul respectiv și În posteritate, Începutul unei noi epoci. Chiar dacă românii ardeleni de la 1848 au refuzat cu Încăpățânare să dea mișcării lor denumirea de „revoluție”, chiar dacă adversarii lor maghiari au socotit-o de-a dreptul o contrarevoluție, chiar dacă, poate, nu a schimbat prea multe În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mișcării lor denumirea de „revoluție”, chiar dacă adversarii lor maghiari au socotit-o de-a dreptul o contrarevoluție, chiar dacă, poate, nu a schimbat prea multe În viața concretă a foștilor iobagi, este limpede că acest moment a fost consacrat, În conștiința posterității, ca Începutul unei noi ere. E un motiv suficient pentru a atribui evenimentului respectiv denumirea mult-râvnită de „revoluție”. Rămâne doar să ne Întrebăm dacă este o titulatură chiar atât de onorantă și dacă trebuie să ne entuziasmeze atât de mult
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lui Iancu, pentru care afirmarea propriei demnități naționale nu s-a identificat cu ura Împotriva naționalității celuilalt. În pofida strădaniilor istoricilor, viața intimă a lui Avram Iancu XE "Iancu" este prea puțin cunoscută. Cum era și firesc, atenția contemporanilor și a posterității s-a concentrat asupra aventurii sale de militant revoluționar, latură care lasă Însă În umbră, În mod fatal, viața personală a omului care a fost Iancu. În plus, efortul de reconstituire istoriografică a acestor detalii este Îngreunat de faptul că
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
intervine să le smulgă din rosturile lor firești cea de-a treia putere, Istoria. Textul ca memorie și sentiment: o poezie populară ardelenească din anul 1838 Adeseori, destinul postum al textului literar se dovedește a fi unul ingrat. De obicei, posteritatea reține doar capodopera, acele note valorice perene capabile să traverseze netulburate avatarurile sinuoase ale gustului literar. Această perspectivă leneșă, tributară exclusiv unor criterii estetice, ignoră Însă factorul istoric, ambianța culturală care a legitimat, Într-o anumită epocă, un corpus de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
până către 1860. În al doilea rând, avem În vedere judecarea acestor scrieri dintr-o perspectivă comparativă, discutarea modului În care au fost valorizate, sub raport politic, etic și ideologic, diferitele tradiții justificative pe care răscoala le-a generat În posteritate. 1. Istoriografia problemei Desigur, răscoala lui Horea XE "Horea" reprezintă, mai Întâi, un subiect istoric bine conturat și Îndelung frecventat. Interesul științific pe care l-a suscitat este probat de numărul mare de scrieri istorice și publicații de izvoare apărute
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]