3,550 matches
-
descrește și bucuria lui devine mai adâncă; iubește tot ce se petrece în jur, se contopește cu negura, devine însuși făptura vremii, se lasă purtat de vânt, se unește cu fiecare picătură de apă și se strecoară tiptil, pe firul potecii, spre final - ”acasă”. *** Nici nu știe cum a trecut timpul. Citea și recitea scrisoarea, apoi ridica privirea lăcrimată spre chipul Maicii Domnului și cele două tablouri dragi așezate de o parte și de cealaltă parte a icoanei pictate pe lemn
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
m-oi topi în noapte.// Voi aștepta semnalul preacunoscut de noi,/În foșnetul de frunze, pe-aleea pentru doi./ Învolburat de gânduri, pe drumul de sihaștri,/Mă voi porni spre Țara Vulturilor Albaștri.// Stejari s-or înclina cu ramuri descărnate,/ Potecile, pesemne, dorind să le arate,/Și vor vibra în muzici ai cerului pilaștri,/ Când voi porni spre Țara Vulturilor Albaștri’’ (Spre Țara Vulturilor Albaștri-DE ANIMA, Poeme de rostit în șoaptă, pag.17 ). Vasile BURLUI este un poet situat în descendența
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
Acasa > Strofe > Creatie > HAIKU PE-O RAZĂ DE ZI Autor: Maria Oprea Publicat în: Ediția nr. 804 din 14 martie 2013 Toate Articolele Autorului I. plete lungi și ude netreierate poteci în lanul de grâu II. bulgăr de soare pe o aripă de vânt seceriș pe câmp III. micul bob de grâu luceafărul de ziuă raiul de sub cer IV. spic nesecerat geana a Sfintei Mume pare câmpia 10.03.2013 Referință
HAIKU PE-O RAZĂ DE ZI de MARIA OPREA în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345253_a_346582]
-
și rezervațiile Terrei. Citeam enorm, mă documentam în ore de bibliotecă. Dacă vrei să faci reportaj, eseu, interviu, publicistică de calitate, citești mult, te documentezi. Și în ce context v-a cerut Muzeul Național de Artă emisiuni? Făcusem o ediție „Potecile care duc la Brâncuși”. Pe această idee am solicitat de la colaboratorii externi materiale despre opera lui Brâncuși aflată și în muzeele lumii. Emisiunea începea la Hobița și se termina la Paris și New York. Muzeul Național de Artă al României a
OCTAVIAN CURPAS CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345227_a_346556]
-
bucurie! când călăuză e iubirea! MISIUNE SACRĂ Desprins dintr-un meleag, bătrân suspin Însingurat de noapte și preamult venin Din tărâmul din care vii însingurat, pustiu Visând o stea nestinsă, acuma încă viu Ai în memorie Labirintul, valea, drumul Încețoșat, potecile împletite cu fumul Deșert multiplicat, în care cauți cale Spre orizonturi transparente, cardinale Cu dorința de a-l traversa spre era nouă Unde să-ți înflorească stigăt peste rouă În foșnet de lumină să te îmbraci cu zori. Zidind iubirii
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
scriitorului ION CATRINA, intitulat „Păpușa de sticlă”, surprinde în mod deosebit, dezvăluind alte fațete ale creației acestuia: introspecția, sondarea sufletului uman și prezentarea meandrelor celor mai tainice ale trăirilor omenești. Spre deosebire de celelalte cinci romane apărute anterior, ne referim aici la „Potecile destinului”, „Tărâmul umbrelor”, „Pământul îngerilor”, „Cerul infernului” și „Urmașul”, care împreună formează o „saga” a satului românesc aflat într-o disoluție cronică, romanul de față este de natură psihologică, prezentându-ne niște personaje damnate, urmărite mereu de niște vini autentice
IMPRESII DE CITITOR: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA, SAU CALEA SPRE LUMINĂ de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345300_a_346629]
-
și valoroasă lucrare. Scriitorul abordează și de această dată tema sa preferată, disoluția proprietății individuale în condițiile vitrege ale anilor secolului trecut, așa cum a mai făcut-o, cu mare succes, în unele dintre lucrările sale anterioare, din care amintim aici: „Potecile destinului”, „Tărâmul umbrelor”, „Cerul infernului”, „Pământul îngerilor”, „Urmașul”, „Păpușa de sticlă” și „Castele de nisip.” Și în romanul „Întoarcerea” se continuă abordarea acelorași complexe probleme sociale care au răscolit viața oamenilor, în timpul războiului și, mai ales, în perioada care a
„ÎNTOARCEREA” SAU „ROMANUL EVOCATOR AL DURERII” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345436_a_346765]
-
băuturii, apoi se instalează amețeala ce ți-o creează consumul ei, odată cu creșterea cantității băute. Barca, prinzând viteză din ce în ce mai mare, împrăștia stropi reci de apă cu irizări multicolore de la lună și o dâră de spumă rămânea în urmă ca o potecă, formând siajul [ dâră lăsată pe apă de o navă care înaintează. Din fr. sillage. - DEX]. Ștefan dorea să-și etaleze posibilitățile bărcii sale de a zbura cu mare viteză pe apă, profitând mai ales că era o mare liniștită cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
complexe, cu diverse mutații și variate evoluții în gandirea teologică românească, într-un timp al disputelor, al construcțiilor teologice, al delimitărilor și repoziționărilor direcției contribuțiilor dogmatice ale teologilor români, în perioda secolelor XIX - XX. În lucrarea Părintelui Protopop, Gheoghe Colțea,"Poteci de lumină. Douăzeci și una de trepte spre rai" care cuprinde peste douăzeci de dialoguri purtate în cadrul emisiunilor Radio și TV Trinitas, regăsim o problemă care preocupă Bisericca Creștină și anume; conștiința demnității și responsabilității preotului în fața lui Dumnezeu și a lumii
STELIAN GOMBOŞ „CÂTEVA SPICUIRI, SUGESTII ŞI RECOMANDĂRI…” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376813_a_378142]
-
dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. In decursul unei lungi vieți atâția au venit la inima mea încât moartă chiar, aș dori să mai poată veni la ea de-a lungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria și bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseților făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Și cum acolo se găsește inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
Printre nori și ploi de toamnă Doruri ce suspină printre cuvinte Îmi vorbesc de tine mamă. Cu tine am adunat tăceri Adânc le-am ascuns în mine, Totul a rămas de azi în ieri Pe drumul vieții fără tine. Pe poteci de gând te întâlnesc Vise vin se pierd în zare, Amprentele tale îmi vorbesc Mamă, rămâi mereu nemuritoare. Azi anii mi-i adun în palmă Timpul în loc nu pot să-l țin Tu ești în suflet dragă mamă Pentru noi
DRAGĂ MAMĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376998_a_378327]
-
bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până în
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
tot aștepta.... „N-are cum să vie!”, isi zise a mia oară... „N-are cum! .... „N-are cum!”..... Abia atunci își trase basmaua neagră mai pe frunte, o înnoda ușor sub bărbie și porni , cu bastonul într-o mână, pe poteca de lângă casa... În noaptea acea nu a dormit... De fapt nu mai putea dormi de un an, de când stătea la fața, la Tuta ei, la oraș... Stătea și se gândea.... Mereu se gândea.... Mare lucru și gândurile astea, că te
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță.Poarta s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți.Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
una mică- a bunicilor. Mereu i-a plăcut curticica mică și îngrijita a bunicilor,cu straturi de lăptuci și de ceapă bine răsărite din pămînt -aflate în stingă -și un strat mai mic de călțunași ce rîdeau la soare-aflaț în dreapta potecii. Se aplecă pentru a mîngîia cu privirea, de aproape, aceste flori mici ,galben-portocalii ...și întinse mină într-o unduire caldă și prelunga peste tot stratul.... ...de trei ani încoace ,de cînd Buni Maria nu mai era, în locul florilor vedea mereu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
una mică- a bunicilor. Mereu i-a plăcut curticica mică și îngrijita a bunicilor,cu straturi de lăptuci și de ceapă bine răsărite din pămînt -aflate în stingă -și un strat mai mic de călțunași ce rîdeau la soare-aflaț în dreapta potecii. Se aplecă pentru a mîngîia cu privirea, de aproape, aceste flori mici ,galben-portocalii ...și întinse mină într-o unduire caldă și prelunga peste tot stratul.......de trei ani încoace ,de cînd Buni Maria nu mai era, în locul florilor vedea mereu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
va fi, ți-am legănat prin vise, totuși, trupul și ți-am iubit, fără să știi, tot lutul, cu pătimirea oamenilor vii. Ca un abis cu fumegări de tei te-am învelit în sălcii de candoare și m-am făcut potecă sub picioare de cerbi, de prăbușire și de miei... Aproape te-am iubit ca un cuțit în scoarța unor brazi, sub lună plină ți-am picurat apoi, ți-am fost lumină și ți-am fost vreasc în focul nerostit. Fă
FĂ-MĂ IUBIRE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378107_a_379436]
-
din nou pe brațe, ca pe-un prunc de lapte dulce, neîntâmplatul anotimp! Dacă noaptea mă îndură să mai urc pe pragul verii, pașii mei îi leg cu iarbă, ca din tine să-mi adun, ca o purpură flămândă, sub potecile din talpă, sub târziul tău de humă, verdele de rămas-bun. Camelia Radulian Referință Bibliografică: Verdele de rămas-bun / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1610, Anul V, 29 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Radulian : Toate Drepturile
VERDELE DE RĂMAS-BUN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378102_a_379431]
-
mâine la școală. Am pus toți capul în pământ și am muțit. Nu aveam răspuns la o așa întrebare. Pe malul celălalt se adunase tot satul. Ba veniseră și din satele vecine. Femeile jeleau de se auzeau de la Prunești. Pe poteca de la Boierașu, pe lângă vii, coborau oameni din Bude, în fugă și-ntr-un țipăt. - Aoleooo, Doaaamne, ce făcuși? Îmi luași copilul. Pe ăsta l-aveam și noi. Era glasul mamei lui Nicu. Când a ajuns, oamenii i-au făcut loc
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
Uneori și lumina din ochiul Universului poate fi iscoditoare și te rog să ai grijă. Nu sunt tulburată de nimic, doar grija depărtării de tine mă ține trează și noaptea. Plecarea ta ori de câte ori o faci, rupe ceva din mine, face potecă dureroasă în gândul meu indiferent dacă mă subjugă ziua sau noaptea. Nu vreau să-ți fie rău sau greu și ori de câte ori așa îți este, nu-mi spui. - De ce mă protejezi atâta? Nu aș vrea să închid nimic în mine, dar
CÂND TU NU EŞTI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376384_a_377713]
-
lumea Și codrul colindat de vânt, Că mi-ai sădit în ochi iubirea Că glasul tău e-un dulce cânt. Cu tine ating cerul cu mâna Din el tainic stele culeg, Simt cum mă scaldă-n aur luna, Când pe poteca ei alerg. Când șoapta-ți blândă mă anină Într-un poem nemărginit, Te văd, o, înger de lumină, Cum înspre mine ai pornit... Cornelia Vîju ... Citește mai mult O, chip de înger, mi se pareCă mă veghezi cu-atâta drag
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
vrea să știe lumeași codrul colindat de vânt, Că mi-ai sădit în ochi iubireaCă glasul tău e-un dulce cânt.Cu tine ating cerul cu mânaDin el tainic stele culeg,Simt cum mă scaldă-n aur luna,Când pe poteca ei alerg. Când șoapta-ți blândă mă aninăîntr-un poem nemărginit,Te văd, o, înger de lumină,Cum înspre mine ai pornit...Cornelia Vîju... XX. PRIVIND ÎNSPRE TRECUT..., de Cornelia Vîju , publicat în Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016. Este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
în: Ediția nr. 1329 din 21 august 2014 Toate Articolele Autorului MI-E DOR Mi-e dor de dealul dinspre Bude cu viile-ncărcate toamna. Mi-e dor de galbene gutui, pe care ni le cocea mama; mi-e drag poteca s-o mai sui. Mi-e dor de serile de iarnă, când mergeam la vecernii. Mi-e dor de cina de la vatră și de zăpezile-argintii; mi-e drag să le mai prind o dată. Mi-e dor de jocurile noastre nevinovate
MI-E DOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376485_a_377814]