2,756 matches
-
un primat al dragostei („Trăiască pururi dragostea și moară câți îi sunt potrivnici!” 220). Neifile, „pe cât de frumoasă, pe atât de aleasă în purtări”221, acceptă cu timiditate juvenilă și pudoare, „plină de gingășie” 222 , să se înscrie în rândul povestitorilor, urmează aceeași linie aristocratică pe care grupul o păstrează în ceea ce privește manierele alese și cultura. Deși în povestirile ei din primele două zile imaginile feminine lipsesc, naratoarea dovedind un umor fin în surprinderea unor aspecte legate de convertirea la creștinism a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inițiată în cultura vremii, folosește cu ușurință citate din limba latină, crede în valoarea instructivă, moralizatoare a povestirilor: „Căci orișice poveste, de-i vrednică, foloase aduce și ca atare se cuvine s-o asculți cu luare aminte, oricare ar fi povestitorul.”227 Este „plină de grație”228, și „o lecuță cam îndărătnică din fire, nu c-ar fi fost răutăcioasă, ci doar așa, din obișnuință”229. Personajul ei feminin cu care debutează în lanțul istorisirilor este o nobilă aristocrată, care are
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o luptă continuă cu acele conflicte care îi chinuie. Poate au revenit acasă mai înțelepți, probabil mai puțin optimiști în legătură cu abilitatea de a cuceri forțele intrinseci, dar nu s-au întors acasă învinși. Decameronul nu este o descriere a eșecului povestitorilor de a-și menține propria onestà, cum nu este nicio reprezentare a triumfului grupului asupra forțelor distructive reprezentate de ciumă. Mai curând avem portretizarea unei lupte, care are loc în sufletul a șapte femei și a trei bărbați, timp de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Avea - ce-i drept e drept - și strungăreață...”265 Se integrează perfect în grupul pelerinilor, dă dovadă de adaptabilitate într-o lume preponderent masculină: „Ne era ortacă bună:/ știa să râză și trăsnăi să spună”266. Femeia în rol de povestitor, de egal al barbatului, devine aici tot un semn al emanciparii: ia cuvântul și are inițiativă 267, devine intrigantă, uneltește, este o vrăjitoare, o artistă, cu o energie creatoare debordantă, spirituală și egocentrică, așa cum sunt de altfel toți artiștii.268
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
507. Este o lume cuprinsă de misticism și de superstiții, antinomică în tendința ei permanentă de a oscila între bine și rău. Pe de o parte, se manifestă credința în divinitate, percepută ca supremă călăuzitoare și protectoare. De multe ori povestitorii invocă atât la începutul, cât și la sfârșitul istorisirilor lor, protecția lui Dumnezeu. Sfinții, intermediari între lumea celestă și cea terestră, „al căror cult era firesc și irefutabil”508, sunt mereu amintiți, fiecare breaslă are sfinții săi protectori, individualizați, deoarece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
32. 554 Ibidem, pp. 32-33. 555 Ibidem, p. 33. 556 Ibidem. 557 Ibidem, p. 32. 558 Ibidem, p.33. 559 Ibidem. 151 călugăr cerșetor, avea înfățișarea unui papă sau a unui judecător, vorbind ales, chemat fiind la împăcări. Trei dintre povestitorii lui Geoffrey Chaucer vor incrimina corupția clerului, trăgând, cu simțul umorului, un semnal de alarmă asupra naivității colective, ce cădea uneori victimă abuzurilor, mai subtile sau mai directe, ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tradus. Lui Chaucer îi revine meritul de a fi tălmăcit în engleză Romanul Trandafirului, dar și opera lui Boețiu, De consolatione philosophiae. Cei doi scriitori se remarcă mai ales prin felul seducător în care au știut să nareze, sunt niște povestitori înnăscuți, amuzanți, ironici și spirituali. Forța narațiunilor lor uimește și peste veacuri. Au reușit să surprindă, în capodopere precum Decameronul sau Povestirile din Canterbury, o adevărată panoramă umană. Decameronul este o commedia dell’uomo, summa lui Boccaccio, o narațiune luminoasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de posesie a unor locații în care grupul va poposi, resimțim o realitate istorică în spatele lor. Spre deosebire de pelerinii lui Chaucer din Povestirile din Canterbury, care, de multe ori, sunt mai interesanți decât istorisirile rostite, aici accentul se pune pe nuvele, povestitorii rămânând în fundal.”134 Rolul povestirii cadru sau al ramei a fost remarcat de către criticii literari în numeroase ocazii. „Nimic nu este mai șocant în Decameron decât rafinamentul ramei folosite, care contrastează cu asprimea, vulgaritatea sau licențiozitatea unor imagini pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un primat al dragostei („Trăiască pururi dragostea și moară câți îi sunt potrivnici!” 220). Neifile, „pe cât de frumoasă, pe atât de aleasă în purtări”221, acceptă cu timiditate juvenilă și pudoare, „plină de gingășie” 222 , să se înscrie în rândul povestitorilor, urmează aceeași linie aristocratică pe care grupul o păstrează în ceea ce privește manierele alese și cultura. Deși în povestirile ei din primele două zile imaginile feminine lipsesc, naratoarea dovedind un umor fin în surprinderea unor aspecte legate de convertirea la creștinism a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
inițiată în cultura vremii, folosește cu ușurință citate din limba latină, crede în valoarea instructivă, moralizatoare a povestirilor: „Căci orișice poveste, de-i vrednică, foloase aduce și ca atare se cuvine s-o asculți cu luare aminte, oricare ar fi povestitorul.”227 Este „plină de grație”228, și „o lecuță cam îndărătnică din fire, nu c-ar fi fost răutăcioasă, ci doar așa, din obișnuință”229. Personajul ei feminin cu care debutează în lanțul istorisirilor este o nobilă aristocrată, care are
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o luptă continuă cu acele conflicte care îi chinuie. Poate au revenit acasă mai înțelepți, probabil mai puțin optimiști în legătură cu abilitatea de a cuceri forțele intrinseci, dar nu s-au întors acasă învinși. Decameronul nu este o descriere a eșecului povestitorilor de a-și menține propria onestà, cum nu este nicio reprezentare a triumfului grupului asupra forțelor distructive reprezentate de ciumă. Mai curând avem portretizarea unei lupte, care are loc în sufletul a șapte femei și a trei bărbați, timp de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Avea - ce-i drept e drept - și strungăreață...”265 Se integrează perfect în grupul pelerinilor, dă dovadă de adaptabilitate într-o lume preponderent masculină: „Ne era ortacă bună:/ știa să râză și trăsnăi să spună”266. Femeia în rol de povestitor, de egal al barbatului, devine aici tot un semn al emanciparii: ia cuvântul și are inițiativă 267, devine intrigantă, uneltește, este o vrăjitoare, o artistă, cu o energie creatoare debordantă, spirituală și egocentrică, așa cum sunt de altfel toți artiștii.268
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
507. Este o lume cuprinsă de misticism și de superstiții, antinomică în tendința ei permanentă de a oscila între bine și rău. Pe de o parte, se manifestă credința în divinitate, percepută ca supremă călăuzitoare și protectoare. De multe ori povestitorii invocă atât la începutul, cât și la sfârșitul istorisirilor lor, protecția lui Dumnezeu. Sfinții, intermediari între lumea celestă și cea terestră, „al căror cult era firesc și irefutabil”508, sunt mereu amintiți, fiecare breaslă are sfinții săi protectori, individualizați, deoarece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
32. 554 Ibidem, pp. 32-33. 555 Ibidem, p. 33. 556 Ibidem. 557 Ibidem, p. 32. 558 Ibidem, p.33. 559 Ibidem. 151 călugăr cerșetor, avea înfățișarea unui papă sau a unui judecător, vorbind ales, chemat fiind la împăcări. Trei dintre povestitorii lui Geoffrey Chaucer vor incrimina corupția clerului, trăgând, cu simțul umorului, un semnal de alarmă asupra naivității colective, ce cădea uneori victimă abuzurilor, mai subtile sau mai directe, ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de strania soție a lui Gogu Nicolau din Sub pecetea tainei. Personajele lui Mateiu beau trist, mai ales Pașadia, iar Gore Pirgu își arată declasarea preferând vinului bun câte o poșircă infamă, acră și trezită, de prin cârciumi periferice. Când Povestitorul întârzie puțin, îi găsește pe amici la a doua a treia țuică. Memorabila vorbă „Crai de Curtea-veche” îi iese Penei Corcodușa tot într-un acces etilic care o preface într-o „fiară”, cu limbaj ce-l stupefiază până și pe
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
își telegrafiază cu furie. Au uneori chiar proprii aparate TFF. Personajele-copii ale lui M. Suntimbreanu uzează și ele des de telegrame, dar și de scrisori cu efecte comice. Scrisorile sunt uneori plăcute, alteori enervante, ca plachia de sfaturi primită de Povestitor în debutul Crailor de Curtea-Veche. Unele sunt ticăloase și vin semnate sau anonime. Mișu Șt. Popescu e vestit de infidelitatea Zoiei printr-o anonimă, dar n-o citește, nefiind francată. Moș Costache este terorizat printr-o anonimă ca să n-o
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
lucrările lui ar fi derizorii, ci pentru că nu ajunge profesor universitar. O altă operă sortită să rămână necunoascută este cea a lui Pașadia. Omul de încredere al autorului o pune pe foc la moartea acestuia. În schimb, se poate bănui, Povestitorul din Craii... își va împlini gândul de a scrie un volum de moravuri bucureștene care ar putea fi chiar romanul cu pricina. Va realiza oare Rică Venturiano o operă politică? Aparent, ca soț al Ziței și cumnat al lui Jupân
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
1907” a lui Vlahuță, a lui Cerna și a lui Caragiale” (Ziarul Zorile din 5 410 februarie 1908 nr.9). * Răzeșul, revistă culturală lunară, dar și cu serioase preocupări istorice și folclorice, o publicație a Moldovei de mijloc, scoasă de povestitorul Virgil Caraivan, având colaborator apropiat pe At. Mândru. A ființat în perioada 1926 - 1927. La rubrica „Însemnări” „Răzeșul” îl prezintă „p e distinsul și învățatul profesor de drept internațional de la Universitatea din Iași dl. N. Dașcovici, doctor în drept și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Ediția a III‐a, Editura Socec S.A., București, Calea Victoriei. Numărul 8 din Răzeșul este realizat la Atelierele grafice Nicolae P. Peiu Bârlad „care execută cu acuratețe și promptitudine orice lucrări atingătoare de acea stă artă” * ...” Dimitrie Fărcășanu, inginer agronom și povestitor, membru al Academiei Bârlădene, colaborator asiduu și la Scrisul nostru, sinucis în urma unor presiuni incalificabile ale bancherilor din Bârlad. Dimitrie Fărcășanu un o m de spirit, care scria o proză memorialistică într‐o limbă populară viguroasă a fost animatorul „Ligii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
va avea această competiție într-un sector unde totul se neagă, înjură sau interpretează, iar când cineva se descoperă c-ar avea vocație, e cel mai tare (din parcare) și-i înjură pe toți chiar dacă-i doar un fel de povestitor fără zvâcnirea talentului. Când nu e băgat în seamă, ori e geniu necunoscut, ori pustiu ! Dar TREBUIE CONTINUAT| fie și pentru că dă certitudini într-o muncă ingrată și deseori prost plătită, deși e frumoasă și de viitor ! Desigur, mă mâhnesc
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
al 383 activităților sale literar - artistice și cu atât mai puțin... de model ! Cam aceeași situație o are Aurel Cehan, epigramist cu har, dar lipsă la chemări sociale, Constantin Jomir fost mare, acum doar bunic, Constantin Manea (epigramist), Constantin Slavic (povestitor, fără spor valoric, dar neodihnit), Leonard Ciureanu, poet abscons retras la țară, Mihai Ciobanu (pensionat și din viața publică), Nicolae Ariton (profesor la Dănești), un prozator de tip special, ș.a., ș.a. Cum să-i putem considera cu influență socialculturală locală
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
182. Dincolo de situația amuzantă, elevii au dovedit, din nou, cât de străini rămân de gândirea experților. Pentru ei, explicațiile de ordin cauzal nu sunt convingătoare, iar relația între diferitele timpuri ale istoriei rămâne una incertă, niciodată tranșată definitiv. În logica povestitorului naiv, nu faptele unui om ne-au îndemnat să-i ridicăm o statuie, ci invers, prezența materială și cotidiană a statuii este cea mai bună dovadă în sprijinul unei istorii vechi și imprecise. Cu toate că școala există tocmai pentru a combate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cum a fost cazul cnezilor Gelu sau Menumorut), personajele secundare sau "poporul de rând" erau creionați în tiparul dârz al "realismului" socialist. Legendele onomastice (despre familia Corvineștilor) sau toponimice (despre București), pildele de tot felul, ca și nelipsitul dialog între povestitor și imaginarii săi nepoți au fost folosite de autor ca prilej de pendulare narativă între prezent și trecut, între lumi diferite, dar străbătute la fel de aceleași mesaje. În astfel de povestiri, istoria pare să fi fost doar luptă continuă 210. Ca
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
prin chiar anunțul explicit asupra recurențelor temporale ("să mai înșir o mărgică pe firul istoriei"220). Expunerea principală era punctată cu dialoguri și se încheia cu un final exemplar, moralizator, de ținut minte ("și nu uitați copiii..."). Insistența cu care povestitorul dorea să intre în lumea copiilor 221 s-a tradus în apelative afectuoase și în mimarea unor întrebări de o prea vizibilă inocență: "și pe daci, cine i-a învățat să facă ... țară?"222; "toți voievozii noștri au fost oameni
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
național-comunist din anii '70-'80229, ușor de transpus într-un epic facil, cu false interogații, exces de categorizări, intrigi simpliste și afecte tranșante. Contrastul între efortul de întreținere a verosimilității și tonul declamatoriu impus de propaganda epocii a făcut ca povestitorul să se refugieze într-o sfătoșenie perseverentă, care trimite din start istoria la un singur sfârșit posibil, cel autorizat. Așa cum aminteam, povestirile sale sunt încă foarte căutate pe piața școlară, uneori expres recomandate ca citire "suplimentară" sau "carte frumoasă"230
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]