KorAP: Find »[drukola/base=poză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...342 >

8,531 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

ca nimeni altul, va duce lucrul la bun sfârșit. Scris la ordinator, În disprețul bătrânilor poeți ai orașului, partizani neînduplecați ai penei de gâscă, poemul avea să fie publicat În numărul de sâmbătă al Glasului, pe o pagină Întreagă, cu poză și prezentare entuziastă semnată de Alex Fard, rampa critică a marilor glorii locale și, implicit, naționale. Citindu-l, amatorii de literatură bună aveau să recunoască că nu au fost nicicând mai mândri și mai derutați ca la lectura acestor versuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
De-aia s-au răsucit crucile În cimitir. Ca să nu-l mai vadă. Numai alea cu fotografii. Unii au dat jos fotografiile. Ca să salveze crucile. Alții le-au scos ochii. Cui dom'le? Morților. Doamne, apără și păzește! Celor din poze, firește. Asta nu-i nimic, să vedeți ce se Întâmplă În Incident la Antares... Ia mai lasă-ne, doamnă, cu poveștile astea de bibliotecară. Verissimo e un mare scriitor, domnule Moduna, nu vă permit... Gura că Îți iau umbrela! Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Îl obțineai atât de greu, erau și excepții, pe acelea le va judeca Cel de Sus, trebuia să-l restitui după fiecare călătorie. Mi-am dat seama acolo, la Hungaroring că aveam de ales: să păstrez pașaportul, deși aveam o poză oribilă, sau să-l restitui. Am ales prima variantă. M-am gândit atunci la tine. Tu nu puteai călători decât prin peșteri sau prin munții patriei. M-am gândit la Grațian care n-a ajuns nici măcar În Polonia să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
din ce trăi până la Bobotează. Nici cu băutura nu se stătea mai bine. Câteva degete de votcă și de coniac, și cam atât. Doi din cei trei chelneri aduși de domnul Brândușă se ocupau de debarasare, În timp ce al treilea făcea poze bosului cu un polaroid În dreptul fiecărui tablou din mica sa pinacotecă. Singur, fără Zorela, Întrucât, după spusele patronului, ea nu era obiect de colecție, adică nu avea cotă pe piața operelor de artă. Deocamdată. Carevasăzică așa, zise ea, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și gagica lu' dom profesor. El se mulțumea cu Zorela. El era cu ștoarfele. Femeile de rasă Îl lăsau fără erecție, ca o amputare de organ fără durere, ceea ce era un sacrificiu mult prea mare. Mai urma o tură de poze, de data asta În colțul din stânga al tablorilor. Băgă de seamă cu uimire cum chiar chipul său se schimba după cum stătea Într-o parte sau alta a picturilor care prin simpla lor vecinătate Îl făceau și mai atrăgător. Știa el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
9 Mai, la 23 August, la 7 Noiembrie... Mai degrabă afemeiat și bețiv. Sfînt afemeiat și bețiv? Dar fiica lui? Marusia? MÎndră, distantă. Te obliga la respect. Și eu care credeam... că... Ce naște din pisică... Te Înșelai, bătrîne... Și poza? Poza? Poza! Cu poza e așa că... Îmi amintea de cineva drag mie. Dacă nu venea războiul, aș fi putut fi eu tatăl Marusiei. Ar fi chemat-o altfel, desigur, și... Dar ar mai fi fost ea oare? Așa cum mă cunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Mai, la 23 August, la 7 Noiembrie... Mai degrabă afemeiat și bețiv. Sfînt afemeiat și bețiv? Dar fiica lui? Marusia? MÎndră, distantă. Te obliga la respect. Și eu care credeam... că... Ce naște din pisică... Te Înșelai, bătrîne... Și poza? Poza? Poza! Cu poza e așa că... Îmi amintea de cineva drag mie. Dacă nu venea războiul, aș fi putut fi eu tatăl Marusiei. Ar fi chemat-o altfel, desigur, și... Dar ar mai fi fost ea oare? Așa cum mă cunosc eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
August, la 7 Noiembrie... Mai degrabă afemeiat și bețiv. Sfînt afemeiat și bețiv? Dar fiica lui? Marusia? MÎndră, distantă. Te obliga la respect. Și eu care credeam... că... Ce naște din pisică... Te Înșelai, bătrîne... Și poza? Poza? Poza! Cu poza e așa că... Îmi amintea de cineva drag mie. Dacă nu venea războiul, aș fi putut fi eu tatăl Marusiei. Ar fi chemat-o altfel, desigur, și... Dar ar mai fi fost ea oare? Așa cum mă cunosc eu acum, aș spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu. Am trecut în revistă bancnotele, chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să le caut în casă. Suna cam așa: Agenda cu adrese ca să iau legătura cu familia/prietenii și să le spun ce s-a întâmplat. Fotografii/album foto. Trebuia să-mi văd viața de până atunci. Trebuia să văd o poză cu mine și cu fata care murise în Grecia. Mi-am amintit că, la etaj, văzusem o ușă încuiată, lângă dormitorul în care mă trezisem. Voiam să găsesc cheia potrivită și să văd ce era așa important de era nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mai subțire dintre toate trei, subțire și ușor ca un plic, și asta aproape că și era. Am desfăcut pânza albă și am găsit un plic cu fotografii: o mapă din aceea de carton lucios, în care primești negativele și pozele de la atelierul foto. Fotografia colorată de pe partea din față înfățișa o fată sărind în cârca unui băiat, amândoi râzând, îmbrăcați în haine de vară în nuanțe deschise. Sub ea, cu litere mari și îngroșate, scria Kodak, iar în dreapta, într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în dreapta, într-un chenar plin de punctișoare galbene și portocalii, 36 de poziții. Am deschis clapeta și m-am uitat înăuntru, după care, doar ca să fiu sigur, am întors plicul cu susul în jos și l-am scuturat. Nimic. Nici o poză, nici un negativ. Plicul era complet gol. L-am întors pe toate fețele ca să văd dacă nu-mi scăpase ceva important, cum aproape că mi se întâmplase cu cartea lui Randle, dar nu, era doar un plic de fotografii gol. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
uitat înăuntru. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Inima mea. E tot ce auzeam pe când mă uitam la coperta ultimei cărți. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Degetele mele urmăriră îndoiturile și dungile cartonului lucios. Bum. Bum. Degetele mele peste poze cu plaje de nisip, coloane năruite și sătucuri albicioase pe coaste de dealuri prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele mele peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
rucsacului, i-am tras fermoarul și-am scos pachețelul de plastic. — Pe vederea asta. Uitasem complet de ea. Am găsit-o în Sheffield și am pus-o acolo. M-am întors, străduindu-mă să desfac pachețelul. — E Naxos, e-o poză cu Naxos. Scout mă privi cu băgare de seamă. — Insula grecească? zise Fidorous. Am aprobat din cap. Cea mai bună, cea pe care Eric și Clio și-au petrecut mare parte din timp înainte, înainte de ce s-a întâmplat. Aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prefăcut că e ceva important pentru Clee și am încuviințat din cap atunci când mi le-a cerut și am dus niște șervețele de hârtie când mama ei a început să plângă. Adusese cu ea câteva albume și mi-a arătat poze cu toate acele Clio pe care eu nu le cunoșteam - Clio la școală, cu dinți prea mari și strungărețe și codițe jucând rolul unui înger într-o piesă de teatru naivă, Clio copilașul din cadă mânjit de mâncare pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întors acasă, am primit un telefon. Poliția din Grecia se afla în posesia aparatului foto subacvatic al lui Clio și voia să știe dacă-l voiam. Sosi după cinci zile. Un plic de fotografii Kodak, cu treizeci și șase de poze cu pești exotici multicolori a zăcut aici, pe masa din bucătărie, multă vreme. M-am uitat și m-am uitat și m-am uitat la pozele alea ore în șir, zile în șir, până când reușeam să le văd și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Sosi după cinci zile. Un plic de fotografii Kodak, cu treizeci și șase de poze cu pești exotici multicolori a zăcut aici, pe masa din bucătărie, multă vreme. M-am uitat și m-am uitat și m-am uitat la pozele alea ore în șir, zile în șir, până când reușeam să le văd și cu ochii închiși, până când cunoșteam fiecare pește și fiecare compoziție de culoare. Vă puteam spune orice despre fiecare în parte - cele perfect clare, cele făcute prea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
încât n-am făcut nimic altceva în unele zile. Ieri dimineață devreme, când pânzele de păianjen erau pline de rouă, am mers cu mașina în oraș, pe un șantier unde se construiește un centru de divertisment sau cinema, am scos pozele cu pești și negativele din plic și le-am aruncat una câte una într-un puț adânc și întunecat, săpat în pământ. Apoi m-am întors aici și-am început să împachetez și să fac curățenie. Ți-am dus de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am crezut că așa e mai bine. Am făcut-o pentru că nu credeam că mă mai pot împotrivi lumii. Dar am mers prea departe. Șezând acum aici, în casa asta goală, știu că n-ar fi trebuit să-ți arunc pozele subacvatice. Ieri aveam impresia că acele treizeci și șase de poze erau de vină pentru ce ți s-a întâmplat. Le uram, le învinuiam, le loveam cu piciorul și le aruncam prin cameră. Nu mai puteam îndura să le știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu credeam că mă mai pot împotrivi lumii. Dar am mers prea departe. Șezând acum aici, în casa asta goală, știu că n-ar fi trebuit să-ți arunc pozele subacvatice. Ieri aveam impresia că acele treizeci și șase de poze erau de vină pentru ce ți s-a întâmplat. Le uram, le învinuiam, le loveam cu piciorul și le aruncam prin cameră. Nu mai puteam îndura să le știu acolo pe masă, în casă, chiar pe lumea aceasta. Dar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe masă, în casă, chiar pe lumea aceasta. Dar acum, că nu mai sunt, nu mă pot gândi decât la cât de mult ți-ai dori aparatul ăla foto subacvatic și la cât de mult ți-ai dorit să vezi pozele alea, să vezi dacă au ieșit. Nu mă gândesc decât la cum am râs și la tine bălăcindu-te în mare cu aparatul ăla pe Naxos, căutând următorul pește viu colorat sau mare sau ciudat și aruncându-te în valuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ăla pe Naxos, căutând următorul pește viu colorat sau mare sau ciudat și aruncându-te în valuri. Mă gândesc la cât de fericiți am fost acolo, în locul ăla, în cortul nostru, pe plaja aia. Mi se rupe inima și vreau pozele înapoi, Clee. Mi le doresc atât de tare înapoi. Nu-mi vine să cred ce am făcut. Săptămâna trecută l-am anunțat pe proprietar. O să mă mut pentru o vreme. N-am spus nimănui că plec, nici tatei. Nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

trăiesc singură, nelegitim. Sper să nu-mi tremure vocea, cînd continuu: N-am copii. Cu mine se încheie un șir de vieți. Reporterei ("Spuneți-mi Șichy"; Cum se scrie? "Cu cî și cu igrec") i se prinde privirea de-o poză veche, într-o ramă nelăcuită. Adolescenta care-am fost se zbate ca un fluture în boldul fotografiei. Cristoase, ce prețiozitate am emis! Instantaneul e luat în vie, pe-un vînt teribil. Țin un ciorchine, cu mîinile amîndouă. Îmi aduc bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de ordine de mobilizare, născut pe timp de bombardament. Cînd l-am văzut prima oară, am crezut că-i tata: "Tătișor, s-a-ntors tătișor". Presupusul "tătișor" era vărul lui drept. De-asta i-am spus anapoda, "unchiul tătișor". Unde o fi poza lui, cu un ghem de fetiță în brațe? Fetița cu funde uriașe, apretate, căreia-i citea Micul prinț. El mi-a pus în mînă toate cărțile feerice ale copilăriei. Contes de fées și Edmondo de Amicis, Verne, Viața unui explorator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de mirajul vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu unii de alții, c-o să ne scriem mereu. Poze: ne pozam unii pe alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]