3,357 matches
-
urmat pe scările nevopsite din față, spre ținta din interiorul clădirii. — Să nu stai prea mult, spuse doamna Levy, săltându-se și împingându-se cu greu, ca să se poată extrage din interiorul mașinii mici sport. Luă cu ea cutia cu prăjituri olandeze, care fusese cumpărată inițial pentru pacientul din Mandeville. M-am cam săturat de cazul acesta. Poate va fi ocupată cu prăjiturile și nu va trebui să fac prea multă conversație. Zâmbi spre soțul ei. Succes cu idealistul! Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
împingându-se cu greu, ca să se poată extrage din interiorul mașinii mici sport. Luă cu ea cutia cu prăjituri olandeze, care fusese cumpărată inițial pentru pacientul din Mandeville. M-am cam săturat de cazul acesta. Poate va fi ocupată cu prăjiturile și nu va trebui să fac prea multă conversație. Zâmbi spre soțul ei. Succes cu idealistul! Nu-l lăsa să te păcălească din nou. Domnul Levy porni grăbit spre partea de sus a orașului. La un semafor, se uită după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a întors. Amicul nostru amenințat de idealist. Ai rezolvat problema? Poate. — Acum vorbești ca Gary Cooper. Un singur cuvânt drept răspuns. Șeriful Gary Levy! Se trase cu degetele de o geană acvamarină care o deranja. Hai să mergem. Trixie înfulecă prăjiturile. A început să mi se facă greață. Domnul Levy trecu pe lângă soția lui ca să dea de o scenă pe care nu și-ar fi imaginat-o niciodată. Conacul lui Levy nu-l pregătise pentru interioare ca cel de pe Constantinopole Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată, un culoar îngust de dușumea goală care ducea la fereastra unde domnișoara Trixie stătea pe un scaun, degustând prăjiturile olandeze. Domnul Levy înaintă pe culoar, trecu de peruca neagră care atârna în vârful unei lăzi și de escarpenii cu tocuri înalte puși pe un teanc de ziare. Unicul element de întinerire pe care părea că l-a reținut domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vârful unei lăzi și de escarpenii cu tocuri înalte puși pe un teanc de ziare. Unicul element de întinerire pe care părea că l-a reținut domnișoara Trixie erau dinții. Se vedeau sclipind printre buzele ei subțiri, în timp ce mușca din prăjituri. — Ai amuțit dintr-o dată, constată doamna Levy. Ce s-a întâmplat, Gus? O altă încercare terminată cu eșec? — Domnișoară Trixie, strigă domnul Levy în urechea bătrânei. Ai scris dumneata o scrisoare pentru Confecțiunile Abelman? — Iar te bați cu morile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vă pricepeți grozav cum să pensionați un om. Domnul Levy îi dădu scrisoarea. Ea luă de jos o lupă și începu să citească ce scrie. Cozorocul verde arunca o umbră ca de mort pe chipul ei, și pe firimiturile de prăjitură olandeză care îi înconjurau buzele subțiri. Când lăsă lupa jos, spuse fericită: — Acum ați încurcat-o serios! — Dar dumneata i-ai scris scrisoarea asta lui Abelman? Domnul Reilly spune că da. — Cine? — Omul acela mare cu șapcă verde care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un ratat, un băiat de bani gata, un vânzător de pronosticuri la cursele de cai. Liniște! Sunteți niște oameni imposibili. Dacă asta înseamnă să fiu pensionară, prefer să mă întorc la Levy Pants. Domnișoara Trixie îi împinse cu cutia de prăjituri. Acum cărați-vă din casa mea și trimite-ți-mi cecul. — Nu puteam să conduc Levy Pants. E adevărat. Dar cred că pot conduce Levy Shorts. — Așa deodată ai devenit foarte îngâmfat, spuse doamna Levy cu o voce care trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un limbaj similar. În curtea trăsnitului de Reilly, în urmă cu o oră. „Trebuie biciuită.“ „Mongoloidul de Mancuso.“ Deci el era totuși cel care scrisese scrisoarea. Domnul Levy se uită cu duioșie la mica acuzată care sforăia deasupra cutiei cu prăjituri olandeze. „Pentru binele general“, gândea el, „va trebui să fii declarată iresponsabilă și să mărturisești. Ești acuzată pe nedrept.“ Domnul Levy izbucni într-un hohot de râs. Cum de fusese domnișoara Trixie atât de gata să mărturisească? — Liniște, se răsti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În living. Probabil că oaspeții se Întreabă unde le sunt gazdele, lăsându-și mortul singur. Așa a spus sora care jucase odată rolul de „mamă“ pentru mătușa Zelliha, cântându-i cântece de leagăn pe jumătate inventate, dându-i să mănânce prăjituri pe cutii de carton preschimbate În mese imaginare, spunându-i povești În care fata cea frumoasă se căsătorea Întotdeauna cu prințul la final, alintând-o și gâdilând-o, sora care o făcea să râdă ca nimeni alta. — Bine! a Încuviințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din urmă la această importantă Întrebare: e mai bine să seduci sau să fii sedus? To be or not to be? Tata sau mama? Grecia sau Italia? Rolling Stones sau Beatles? Voltaire sau Jean-Jacques Rousseau? Sadism sau masochism? Brînză sau prăjitură la desert? — Franz sau François? (Ăsta e Zscharnack care, ridicîndu-și deja legendarul deget, se dedă la o intervenție menită să mă repună pe șine.) Îl corectez imediat: trebuie spus Franz și François. CÎnd făceam călătorii lungi cu mașina În compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lupta și ea, ca atâția alții, cu multe kilograme În plus. — Trebuie, totuși, să mai slăbesc, spuse ea. — Toți trebuie să slăbim, tot timpul, până murim, suspină Kitty. Sunt permanent la regim, de la paisprezece ani. Am renunțat să mai fac prăjituri la cincisprezece ani. Și beau numai băuturi dietetice și aspartan de la șaisprezece ani. Știi, aspartanul e nociv pentru creier. Eram convinsă că e cancerigen, zise Diane, de aia m-am ferit Întotdeauna de el. — Nu, s-au făcut niște experimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-l presez, Cred că da, e cel mai bine. Olarul se ridică, Mă duc să mă spăl, făcu doi pași, și se opri, Ce e asta, întrebă, Ce anume, Asta, arăta o farfurie acoperită cu un șervet brodat, E o prăjitură, Ai făcut o prăjitură, N-am făcut-o eu, ne-a fost adusă, e un dar, De la cine, Ghici, N-am chef să ghicesc, E o ghicitoare ușoară. Cipriano Algor strânse din umeri ca pentru a arăta că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
da, e cel mai bine. Olarul se ridică, Mă duc să mă spăl, făcu doi pași, și se opri, Ce e asta, întrebă, Ce anume, Asta, arăta o farfurie acoperită cu un șervet brodat, E o prăjitură, Ai făcut o prăjitură, N-am făcut-o eu, ne-a fost adusă, e un dar, De la cine, Ghici, N-am chef să ghicesc, E o ghicitoare ușoară. Cipriano Algor strânse din umeri ca pentru a arăta că nu-l interesa subiectul, repetă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
făcu pasul afară din bucătărie, în mintea lui se încinsese o dezbatere între doi olari, unul argumenta că e obligația noastră să ne purtăm cu naturalețe în toate împrejurările vieții, dacă cineva a avut amabilitatea să ne aducă acasă o prăjitură acoperită cu un șervet brodat, e firesc și normal să întrebăm cui i se datorează neașteptata generozitate, și, dacă, în loc de răspuns, ni se propune să ghicim, ar fi mai mult decât suspect să ne prefacem că n-am auzit, micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că n-am auzit, micile jocuri de familie și de societate n-au mare importanță, nimeni nu se va apuca să tragă concluzii pripite din faptul că am nimerit, mai ales pentru că cei care au motive să ne dăruiască o prăjitură nu vor putea fi niciodată prea mulți, uneori e o singură persoană, asta spunea unul dintre olari, dar celălalt răspundea că nu e dispus să fie complice în false ghicitori de circ, faptul că știa sigur numele persoanei care adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu vor putea fi niciodată prea mulți, uneori e o singură persoană, asta spunea unul dintre olari, dar celălalt răspundea că nu e dispus să fie complice în false ghicitori de circ, faptul că știa sigur numele persoanei care adusese prăjitura era exact motivul pentru care nu-l va rosti, și mai spunea că, cel puțin în anumite cazuri, păcatul concluziilor nu este atât că sunt uneori pripite, ci că sunt, pur și simplu, concluzii. Așadar, nu vrei să ghicești, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i tremure mâna, s-a putut duce să ridice șervetul, Arată bine, spuse. În momentul acela, Martei i se păru cuvenit să adauge, Într-un fel e un cadou de despărțire. Mâna coborî încet, lăsă să cadă delicat șervetul peste prăjitura în formă de coroană circulară, Despărțire, auzi Marta și răspunse, Da, în caz că nu găsește de lucru aici, De lucru, Îmi repeți cuvintele, tată, Nu sunt un ecou, nu-ți repet cuvintele. Marta nu dădu atenție, Am băut o cafea, voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de coroană circulară, Despărțire, auzi Marta și răspunse, Da, în caz că nu găsește de lucru aici, De lucru, Îmi repeți cuvintele, tată, Nu sunt un ecou, nu-ți repet cuvintele. Marta nu dădu atenție, Am băut o cafea, voiam să încep prăjitura, dar ea nu mi-a dat voie, a stat mai mult de o oră, am vorbit, mi-a povestit puțin despre viața ei, căsnicia, n-am avut timp să aflu dacă a fost fericită sau începuse să nu mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ei, nu ale mele, în sfârșit, dacă nu va găsi de lucru se întoarce în satul de unde a venit și unde are familie, Aici nu e de lucru pentru nimeni, spuse sec Cipriano Algor, Așa crede și ea, de aceea prăjitura e ca o primă jumătate a despărțirii, Sper să nu fiu acasă în momentul celei de-a doua jumătăți, De ce, întrebă Marta. Cipriano Algor nu răspunse. Ieși din bucătărie, intră în cameră unde se dezbrăcă rapid, aruncă o privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
banca de piatră, dându-i de mâncare câinelui Găsit, culegând fructele dudului negru, aprinzând felinarul de deasupra ușii, dând la o parte cearșaful, fără îndoială prea multe gânduri și prea aventuroase pentru cel care refuzase până și să guste din prăjitură. Bineînțeles că vorbele lui Marçal nu cereau un răspuns, fuseseră o simplă constatare a unui fapt evident tuturor, era la fel ca a spune simplu Aș vrea să vă ajut, dar nu e posibil, totuși Cipriano Algor consideră că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am gândit că Isaura nu va refuza să aibă grijă de Găsit, pentru ea cred chiar că ar fi o mare bucurie, în plus se și cunosc, Isaura, Da, Isaura, cea cu urciorul, îți amintești, care ne-a adus o prăjitură, care a venit să vorbească cu mine ultima dată când am luat masa la părinții tăi, Ideea mi se pare bună, Pentru Găsit cred că va fi cea mai bună, E de văzut dacă tatăl tău își va da acordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Curaj! Curaj? 28 august Doctorul B. m-a încurajat. 4 septembrie Mă simt mai bine. Stau mai bine și cu moralul. Acum sper din nou. Mâine ies din spital. 10 septembrie Câțiva colegi m-au sărbătorit. Au adus vin și prăjituri. Am băut un pahar de vin ca să nu-i jignesc. Toți mă felicită că m-am repus pe picioare, iar eu îi invidiez pe ei. Mă surprind urmărindu-i, pândindu-i. Ei sunt sănătoși. Fac profesia pe care și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spune Paulee. Cred că seamănă mai degrabă cu Clark Gable decît cu Amundsen. Și tot așa, peste iepurele cu castane, obrajii de halibut, melcii parsillade, Hardy Kiwi și salata Fleur de Maquis, legumele tinere și ruccola Încă nenăscută, perele și prăjitura cu porumb, pulpa de căprioară Înfășurată În slăninuță cu mere și frecată cu (Încă și mai multă) sare din Marea Moartă, tiramisu, tarte tatin, un porto Graham’s Vintageși espresso. SÎnt toți strălucitori, plini de speranță, viguroși și fermi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Cortina de Fier căzută Între Est și Vest. La vremea aceea, erau pletoșii Împotriva Gărzii Naționale. Acum sînt mustăcioșii Împotriva celor rași la sînge. Sus, doamna Petrovici, care privise totul de la fereastra apartamentului, pregătise deja gustările pentru oaspetele lui Susan: prăjitură, roșii, lichior, brînză și o cană de apă rece ca gheața. Brînza de capră, cu un miros pătrunzător, tronează În mijlocul unui fund de lemn cu un cuțit Înfipt În ea. — Asta e mămica mea, Aleișa Petrovici. Mami, el e domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
băuturica și jocurile de noroc În fiecare noapte la club, dormit duminica toată ziua, țipatul la mine și la Tiffany... Era drăguț numai cînd era acasă profesorul Telescu. — Ia ceva dulce, domnu’ Wakefield. Io face. Wakefield ia o bucată de prăjitură sfărîmicioasă cu mac și și-o Îndeasă În gură. Doamna Petrovici Îi toarnă un pahar cu apă. Soarbe o Înghițitură. — Va mulțumesc, doamnă Petrovici. Susan mi-a spus că ați putea fi interesată să vedeți expoziția și să mă auziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]