3,904 matches
-
diverse sunt acțiunile inginerului Emil Vamanu, de educare a omului în relație cu apa, pe lângă cele strict profesionale care se încadrează în sarcinile instituției. Cine îl ascultă ?! Un pas poate merge spre prăpastie, pe lângă prăpastie, în prăpastie, cu spatele la prăpastie, cu fața la prăpastie... ! Pașii inginerului Emil Vamanu sunt cu gândul la gura căscată a prăpastiei spre care alunecă civilizația umană dacă nu încheie la timp armistițiul cu apa și nu intră în armonie cu ea. Multele conferințe susținute de dr. ing. Emil Vamanu
EMIL VAMANU. APA, MIREASA LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377885_a_379214]
-
cu apa, pe lângă cele strict profesionale care se încadrează în sarcinile instituției. Cine îl ascultă ?! Un pas poate merge spre prăpastie, pe lângă prăpastie, în prăpastie, cu spatele la prăpastie, cu fața la prăpastie... ! Pașii inginerului Emil Vamanu sunt cu gândul la gura căscată a prăpastiei spre care alunecă civilizația umană dacă nu încheie la timp armistițiul cu apa și nu intră în armonie cu ea. Multele conferințe susținute de dr. ing. Emil Vamanu, lucrări științifice, interviuri, activități școlare și cu tineretul etc. sunt vorbitoare despre
EMIL VAMANU. APA, MIREASA LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377885_a_379214]
-
Acasa > Strofe > Atasament > EU TE-AM IUBIT... Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului Eu te-am iubit, probabil, de dinaintea firii, Când nu erau copacii, când nu era pământ Când se nășteau prăpăstii, dar noi eram doar vânt Eu te-am iubit, probabil, din ochii nemuririi. Nu ne născusem încă, dar bântuiam prin somnul Din zeii amăgirii , pe vremuri, pe acum Când știu că ești doar umbră în visul meu de scrum Eu
EU TE-AM IUBIT... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378108_a_379437]
-
-mi traiul într-un broscoi bătrân, cu picioare crăcănate, articulații umflate, gura lungă, holbat, și cu multe dungi pe spate. Nici o sirenă nu se mai ferea de mine. Apoi m-a deranjat cântecul lor târziu și m-am mutat între prăpăstii abrupte, lângă un tău neștiut, întunecat și liniștit. De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit. Într-o zi... o femeie tare frumoasă a dorit să vadă, ce e liniștea absolută, alunecând, lăsându-se să cadă!? I-am adus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
mutându-mi traiul într-un broscoi bătrân,cu picioare crăcănate, articulații umflate,gura lungă, holbat, și cu multe dungi pe spate.Nici o sirenă nu se mai ferea de mine. Apoi m-a deranjat cântecul lor târziuși m-am mutat între prăpăstii abrupte,lângă un tău neștiut, întunecat și liniștit.De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit.Într-o zi...o femeie tare frumoasă a dorit să vadă,ce e liniștea absolută,alunecând, lăsându-se să cadă!?I-am adus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
2017 Toate Articolele Autorului plecare a plecărilor până în adâncul cel mai adânc Însuși Domnul prinde mâna primului om Însuși Domnul prinde-n mâna sa mâinile tuturor celor ce-aveau să fie îți închipui așteptarea de dincolo de timp gustul morții și prăpastia înălțată până la orice punct de lumină dar bătrânul acesta cu nume de lut o dată doar a mușcat eu mereu și mereu din otrava vechiului copac. Referință Bibliografică: Privire din marginea timpului / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2288
PRIVIRE DIN MARGINEA TIMPULUI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376595_a_377924]
-
aduce și-l reprezintă femeia (J.O.Y G.) Sintetic: Eros.(P.Ț.) Aceste trei suflete: apolinicul, fausticul și magicul, trebuie întregite cu dionisiacul, Însă dionisiacul este un impuls spre unitate, o trecere peste persoană, viață zilnică, societate, realitate, peste prăpastia disperării: o creștere, un salt pasional-dureros spre stări mai întunecate, mai pline, mai nehotărâte; o aprobare în extaz a întregului caracter al vieții, deopotrivă de puternic și de fericit, marea bucurie și marea compasiune, gândite panteist, care aprobă și sfințesc
2. CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376616_a_377945]
-
SECUNDE..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Se furișează primăveri în calde așternuturi și din țărâna trupului răsar dalbe brândușe. Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi, cu iataganul crud despica reci cătușe. Se prăbușesc prăpastii peste înalte crește, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate o poveste când fulgerele oarbe gâlceava iscă-n nor. Cuprinsă-i înserarea de-o-nfiorare muta, ning stelele cu raze ascunse printre cetini. Pe-acoperișul lumii, amurgul se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
se-alintă pe marginile clipei convinsă ca-n secunde trăiește nemurirea. Citește mai mult Se furișează primăveri în calde așternuturiși din țărâna trupului răsar dalbe brândușe.Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi,cu iataganul crud despica reci cătușe.Se prăbușesc prăpastii peste înalte crește,râuri învolburate se-ntorc către izvor.Din negura de timp răzbate o povestecând fulgerele oarbe gâlceava iscă-n nor.Cuprinsă-i înserarea de-o-nfiorare muta,ning stelele cu raze ascunse printre cetini.Pe-acoperișul lumii, amurgul se sărutăcu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Cu ei să mă prind într-o horă nebună, Apoi să vorbim despre Cosmos și stele Sub raze-aurii, înfocate de lună. Iubirea s-o vărs peste-albastrul planetei, În colțul de stea să îmi prind fericirea, Iar răul să fie-aruncat în prăpastie Și-n macul din suflet să-mi vindec privirea. Visez să mă culc pe-ale ierbii întinderi, Răcoarea pătrundă în trupu-mi nevolnic, Iar ochii să-i umplu cu liniștea verde, În timp ce-o să urc pe-al schimbărilor colnic. Când
VISEZ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376076_a_377405]
-
amânată. Utopismul răzbate în fiecare frază: căutare permanentă a unei națiuni care continuă să ocolească pe foștii imigranți și pe foștii sclavi; o societate care încă nu funcționează pe baze egalitare; obstacole în fața propășirii individului; pericolul dispersării, al dezagregării naționale; prăpastie între realitate și promisiuni care n-a fost înlăturată. Este frazeologia obligatorie la New York, dar și la Moscova, unde ea diferă doar puțin: «Tovarăși, spun secretarii generali ai Partidului, noi suntem încă în etapa socialistă, dar fiecare trebuie să facă
MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE LA CARTER, DE THOMAS MOLNAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376597_a_377926]
-
În viața derapată câteodată în cea mai întunecoasă posomorâre care frustrează aspirația, dacă am înlocui ancora cu măcar câte o vorbire în duh și haz inteligent a actriței Doina Ghițescu, ar decădea adâncul iadului ce-așteaptă pe supărat cu gura prăpastiei căscată! Vocația înaltă pe care o are actrița Doina Ghițescu este intonația voioșiei în intertextualitatea unor glume citite din zâmbet. Dacă nu e observată când spusele îndesate cu spirit intră în largă eufonie cu râsul ei și în totală concordanță
DOINA GHIŢESCU. ÎMPREUNĂ, EDUCAŢIA ŞI PERSONALITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376675_a_378004]
-
din 06 aprilie 2017. plecare a plecărilor până în adâncul cel mai adânc Însuși Domnul prinde mâna primului om Însuși Domnul prinde-n mâna sa mâinile tuturor celor ce-aveau să fie îți închipui așteptarea de dincolo de timp gustul morții și prăpastia înălțată până la orice punct de lumină dar bătrânul acesta cu nume de lut o dată doar a mușcat eu mereu și mereu din otrava vechiului copac. Citește mai mult plecare a plecărilorpână în adâncul cel mai adâncînsuși Domnul prinde mâna primului
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
eu mereu și mereu din otrava vechiului copac. Citește mai mult plecare a plecărilorpână în adâncul cel mai adâncînsuși Domnul prinde mâna primului omînsuși Domnul prinde-n mâna samâinile tuturor celor ce-aveau să fieîți închipui așteptareade dincolo de timpgustul morțiiși prăpastia înălțatăpână la orice punctde luminădar bătrânul acestacu nume de luto dată doara mușcateu mereu și mereudin otravavechiuluicopac.... IX. ÎNTOARCERE, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. din pribegii spre apele de început de unde doare dorul
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
nu reușea să-l înțeleagă. Nu-i mai era rușine? Devenea frivolă? Momentan își ocoleau privirile. Ștefan i-a propus să o conducă la masă. Își amintise cu plăcere de sărutul lor involuntar când i-a acordat primul ajutor în prăpastie. Și gustul deosebit al rujului și-l amintea la fel de fidel. Cum ar fi să-i guste din nou savoarea gurii sale rotunde și micuțe? Era tentat s-o facă. Fu trezit din visare de glasul ca o dojană al fetei
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
viață! - Atunci nu ai timp să te gândești la așa ceva. Primul impuls este să-l salvezi pe cel aflat în pericol, fără să-ți calculezi riscurile proprii. Bine că nu s-a terminat mai rău. Mașina s-a rostogolit în prăpastie după ce am scos fata afară, dar putea să se întâmple oricând, chiar și când era în mașină. Poate că tocmai greutatea corpului său o mai ținea în echilibru agățată de ciotul de stâncă. - Tocmai despre acest lucru vă spuneam. Dacă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
își continua ea gândurile studiind-ul în continuare. Dalia avea avantajul că nu trebuia să vorbească, ci doar să privească. Să observe și să tragă concluzii. Dar ce concluzii să tragă? O durea întregul corp. Se simțea pe malul unei prăpăstii. Îi era teamă ca cineva să nu o împingă spre abisul din care abia a fost scoasă de acest bărbat interesant, chiar deosebit de frumos, ai putea spune. Își revedea mereu mental zborul peste parapet și apoi se așternea liniștea. Luminile
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
parteneră de sex? Nu ai văzut altceva nimic în afară de aceasta în mine? - Ba da pentru început, ca pe fiica colaboratorului meu de afaceri din vara aceasta. - Doar atât? - Ba, mai mult. Pe cea pe care am salvat-o dintr-o prăpastie într-o noapte ploioasă de mai și care mi-a lăsat pe buze cel mai misterios gust de ruj. - Și... altceva? tot îl descosea Dalia pe Ștefan în timp ce îl săruta când pe buze, când pe obraz, lipindu-se insistent de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
căzute pe obrajii fierbinți lasă, în urmă, o durere amară, privește cerul, de la marginea lumii, chiar de cortina cade și dâre-adânci se zăresc în nisipul vieții. Ritmul dansului, ca și ritmul existenței, în spirala timpului, își poartă pașii la marginea prăpastiei, luminând calea celor din urmă. Privește cerul, în liniștea nopții, mergi mai departe, deschide noi uși, credința să-ți fie nemărginită și, Cupidon, încă o dată, va poposi pe umărul tău! - Nu este niciodată timp suficient pentru noi, iubito, cu tine
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
un sens -, nu uita cine și de ce suntem aici. LUMINĂ-N VEȘNICIE Suntem călători pe cont propriu, trenul pornit în călătoria descoperirii de sine, adunând toate sunetele împrăștiate, acea uimire a deschiderii ochilor și provocării simțurilor, abur nediminuat la marginea prăpastiei. La un moment dat, fiecare înoată în propria durere, calcinându-și mlaștinile, uscându-le la soare, lăsându-le să se-albească de trecut, de prezent, căci viața, acea moarte deghizată, singurul gardian al inscripției votive, nu te-atinge cu primul
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
căci viața, acea moarte deghizată, singurul gardian al inscripției votive, nu te-atinge cu primul și ultimul sunet, nu eliberează, nu așteaptă ceva, niciun apel nu sună în ultima secundă, un vis rulând fără țintă, fără direcție. La final, nicio prăpastie nu este căscată, poate, doar, un punct închis, nicio oboseală parcursă, poate un alt relief, nicio durere nu mai este, nimic, nimic, numai cuvinte moarte. Ultimul sărut se concentrează pe un cuvânt, pendulul se leagănă impasibil, crescând tempoul de cursă
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
Acasă > Versuri > Visare > MĂ ÎNSPĂIMÂNTA NOAPTEA Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Câteodată parcă, mă înspăimânta noaptea, Îmi par niște prăpastii perdelele de nori, E prea adâncă beznă și grea singurătatea Iar geana peste geana nu cade până-în zori. Mi-e teamă să nu-adoarmă cu mine și poemul Să nu se-închidă cerul pe tâmpla-mi de argint, Să nu
MĂ ÎNSPĂIMÂNTĂ NOAPTEA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375163_a_376492]
-
Creaționism nu este real, iar în sprijinul caracterului său abstract stă dovada acestui balbism intelectual de care dau dovadă cei ce încearcă să-și intersecteze propriile interese cu dovezile de netăgăduit ale științei!” - ironie în colțul privirii. - Dar despre presupusa prăpastie între generații, ce ne spuneți? “Ignoranța adulților va declanșa totdeauna artileria genetică a violenței elevilor, comportamentele deviante. Există o selecție firească a sistemului, iar legătura cu elevii este frântă, de cele mai multe ori, și de sărăcia programei.” - gânditor. - Știți că funcționează
INTERVIU CE-AR FI PUTUT SĂ FIE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375261_a_376590]
-
concursurile și activitățile ce vor urma, vor veni în sprijinul înnobilării existenței biologiei.” - ochii privesc înainte. - Ați inspectat lecțiile mele pentru grad, ce mă sfătuiți? „Cum vă înțelegeți cu colega dumneavoastră de biologie?” - atent dincolo de mine. - Știți, diferența de vârstă, prăpastia între generații... „Nu e bine. Să vă străduiți să vă înțelegeți!” - norii trec, se luminează. - Mai credeți în noțiunea de profesor, domnule Inspector? “Doi dușmani are specia umană: mediul de viață și dictatura la orice nivel. V-aș ruga să
INTERVIU CE-AR FI PUTUT SĂ FIE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375261_a_376590]
-
articol->cititori / articol I. CRISTIAN PETRU BĂLAN - VISURI COSMICE (POEME), de Cristian Petru Bălan, publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. În seri de veri senine, pe-un câmp întunecat, Când stau lungit în iarbă, păzit de licurici, Prăpastia cerească privesc înfiorat Ș-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici... Rostogolit prin raze de aur și de-argint, Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale; Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce se prefac în
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]