2,533 matches
-
Însă Își aminti brusc de autoritatea sa, se Înfoie, se Înroși la față, rețeaua de vinișoare pulsându-i pe toată lățimea obrajilor, și tună cu blândețe: —Vă rog! Pauza s-a terminat! Îmi pare rău! Fima! Tamar! Vă rog, Închideți prăvălia chiar acum! Toată țara asta a noastră e mai asiatică decât Asia! Ce Asia? E Africa! Însă În clinica mea se mai lucrează ca Într-o țară civilizată! Însă Îndemnurile astea erau de prisos, căci Gad Eitan se retrăsese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el. Acest creator somnola tot timpul pe un taburet din nuiele, cu fața spre soare, capul căzut pe piept și ochii aproape Închiși, În fața prăvăliei sale de galanterie din cartierul Zichron Moșe. Un muc de țigară stins Îi atârna de buza de jos. Un șirag de mătănii din chihlimbar Îi Încremenise În mână. Pe deget avea un inel gros, care lucea din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cercetase cu atenție viața lui, a lui Fima, la fel cum cerceta el viața lui Yoezer și a părinților lui, care nu se născuseră Încă. Și ce ar fi gândit acel señor sefard, moțăind pe taburetul său din nuiele, În fața prăvăliei sale de galanterie, despre rămășagul lui Pascal, În care, potrivit autorului, pariorul nu-și asumă nici un risc și nu poate pierde? Oare un pariu pe care Îl poți doar câștiga se poate numi pariu? Și apropo, cum ar explica Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cuviință să pomenești legenda rabinului Loew din Praga. Mi se pare chiar foarte frumos ce ai spus despre harta universală. Amin, așa să fie. E tăios. Ai atins esențialul. Singura problemă e următoarea: poate ne spune Învățătorul nostru de la ce prăvălie să cumpărăm asemenea hărți? Poate ne destăinuie secretul? Poate Îi faci o favoare reală tatălui tău? Nu? Nu contează. Am să-ți spun un lucru profund și minunat, pe care l-a zis odată rabinul Loew din Praga trecând prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se nasc poate câteva sute În fiecare oră. Fima Își continuă drumul, gândindu-se la ce auzise, pentru o clipă i se păru că simte În nări mirosul brânzei putrezite despre care vorbise casierul. Apoi se opri În ușa unei prăvălii cu zarzavaturi și fructe. Pe trotuar se Întindeau lăzi cu vinete, ceapă, salată verde, mandarine și portocale. Deasupra lor roiau muștele și două-trei viespi. I-ar fi plăcut să hoinărească pe străduțele astea Însoțit de Dimi. Putea simți căldura degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ziarele pe masă. Când ieși din restaurant frigul se Întețise. Umbrele serii se simțeau deja În aer, deși nu erau Încă decât orele după-amiezii. Asfaltul crăpat, porțile de fier forjat dintre care multe aveau gravate pe ele cuvântul „Sion“, firmele prăvăliilor și ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Intrasem în adolescență. Frizerul Marcu Fișic avea un tron de lemn, grosolan și spălăcit, de culoare nedefinită, cu un fund de pai împletit. În fața tronului atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
au rămas nevândute. - Ce-are-aface? am ripostat, primind lupta de argumente. Mi-e deopotrivă egal dacă marfa e sau nu vândută, fiindcă nu înțeleg să mă joc cu dumneata de-a comenzile. Din parte-mi, n-ai decât să-ți încălzești prăvălia cu marfă. În felul acesta faci economie la lemne și cărbuni. Dar factura comenzii semnate trebuie achitată în termen, împreună cu cheltuielile mele de deplasare, pe care nu sunt în stare să le suport. - Bine, făcu omul care semăna cu Massaryk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cumpărătorului. - Ai dreptate! mai făcu omul care semăna cu Massaryk, urcând scara din fundul magazinului spre birou, unde fu găsit apoi bălăbănindu-se, spânzurat de o fâșie de chembrică înnodată de pironul draperiei. Patru ore mai târziu i-am bandajat prăvălia cu un sechestru cu sigilii. Ultima pecete roșie a fost aplicată de portărel pe sfoara răsucită și înnodată de câteva ori de mânerul de alamă al ușii de la intrare. Deasupra se putea citi avizul personalului, că din cauza încetării din viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sechestru cu sigilii. Ultima pecete roșie a fost aplicată de portărel pe sfoara răsucită și înnodată de câteva ori de mânerul de alamă al ușii de la intrare. Deasupra se putea citi avizul personalului, că din cauza încetării din viață a patronului, prăvălia va rămâne închisă până a treia zi. - Ramses, ești cumplit! Unde-ți este sufletul? M-a întrebat piticul strâmb și cocoșat, ghemuit în mine, undeva, între ficat, stomac și inimă. Abia atunci mi-am revenit. Văzui că se înnoptase de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
drept, scâncea el că toată friptura mi-o împart în două părți egale ca să-mi hrănesc buldogii, dar după ce îi văd săturați și le dau apă, alerg la tribunal să obțin un sechestru „cu ridicata” și să car în camioane prăvălia debitorului, căzut pe un fotoliu, obosit să-și tot plătească datoriile. - Pentru că trecem prin lume ca frații siamezi, urmă trântorul din mine, trebuie să-l asist la verificarea creanțelor și la fixarea tuturor termenelor de declarări în stare de faliment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încheindu-mi nasturii sweater-ului și ridicându-mi gulerul de lână albă, până sub bărbie. Intrai în magazin urmat de dânsa. Era neliniștită, ca o mamă iubitoare. De aceea poate o vizitam zilnic, deși la început, când mă opream în pragul prăvăliei, ea îmi părea singura mobilă incomodă. Era mare, bolovănoasă, cu părul spălăcit, făcut coc, pe creștet, dintr-o codiță încolăcită și subțire ca de șoarece, cu un cap pătrat și un nas de clown, butucănos, cu nările în vânt, tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când mi-a spus că nu are încă douăzeci de ani împliniți, am fost încredințat că nu mă minte, deși la început îmi părea mult mai în vârstă. Mă împrietenisem cu ea, pe nesimțite, în ceasurile liniștite de după-amiază, în prăvălia plină de umbră și răcoare, în care pluteau miresme de cuișoare și cafea. Sus, paralel cu tavanul de stejar, odihneau, suspendate skiurile ei enorme, în așteptarea iernii, când Matilda le suplinea bicicletei, ca să parcurgă ci dibăcie de adevărată campioană cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
miresme de cuișoare și cafea. Sus, paralel cu tavanul de stejar, odihneau, suspendate skiurile ei enorme, în așteptarea iernii, când Matilda le suplinea bicicletei, ca să parcurgă ci dibăcie de adevărată campioană cei cincisprezece kilometri dintre casa ei de la țară și prăvălia așezată în inima târgului. Când Matilda se urca pe scara mobilă ca să șteargă praful de pe polița cu vase colorate, din tablă smălțuită, îmi prezenta două pulpe zdravene, în genul acelora pe care Egon le-a fixat de atâtea ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mi dezleg limba. „Nu te cunosc” vreau să repet. Și sufăr când înțeleg că Matilda a venit să mă compromită față de martori, povestind fără ocol, cum am chinuit-o cu disprețul și nepăsarea mea de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea dintâi cu accent berlinez, ținându-mi băiatul de mână. Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
afirma că ar fi servit de model pentru Trilby. Se cunoscuseră În Malines, unde locuia Du Maurier după ce suferise desprinderea de retină. Era fiica În vârstă de șaptesprezece ani a unui tutungiu care murise de curând și se ocupa de prăvălie Împreună cu mama ei. Era drăguță, cu ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o elasticitate neobișnuită“; iar „sufletul Îi era cufundat În Însăși esența trylbismului“, prin care Moscheles părea că vrea să definească libertatea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se petrec mai convingător decât în viață. Pozele pe care, copil fiind și mai apoi adolescent, nu am fost prea leneș ca să le adun, se primeau în schimbul unor bonuri valorice aflate în cutioarele din care, după ora de închidere a prăvăliei, mama își extrăgea țigările lovind pachetul cu degetul. „Bețișoare“, așa numea ea obiectele viciului ei cultivat cu măsură, pe care-l celebra seară de seară la un pahar de Cointreau. Când era binedispusă, reușea să lanseze în aer rotocoale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care avea haz și știa să alerge în mâini. Îl admiram, râdeam când râdea el, alergam în urma lui, ascultător. Toate astea mă atrăgeau să ies din atmosfera stătută, mic-burgheză a constrângerilor familiale, departe de tata, de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea locuinței de două camere, în care îmi revenea doar nișa deloc adâncă de sub pervazul ferestrei din dreapta de la sufragerie, care trebuia să-mi ajungă. Pe etajerele ei se adunau în teancuri cărțile și albumele în care lipeam pozele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nasul pe sus, fiindcă eram elev al unei prestigioase instituții de învățământ, căreia părinții trebuiau să-i plătească banii strânși cu trudă pentru taxele școlare în valoare de nu știu cât; o povară lunară de care fiul afla numai prin sugestii discrete. Prăvălia de coloniale a cărei ușă laterală dădea în holul îngust ce ducea la ușa locuinței noastre și de care se ocupa singură mama mea Helene Graß - tatăl, Wilhelm, căruia i se spunea Willy, decora vitrinele, se ocupa de aprovizionare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât prea puțin timp pentru o pedagogie delicată, atentă la urmările pe termen lung - dacă între sora mea și mine se ajungea la o ceartă mult prea zgomotoasă, ea îi striga clientului „O clipă, vă rog“, ieșea în grabă din prăvălie, nu întreba niciodată „care din voi a început“, ci-i pălmuia fără o vorbă pe amândoi copiii, pentru ca apoi să revină cât mai repede la clienții pe care-i servea cu toată amabilitatea -, ea, cea mai drăgăstos delicată, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pă urmă ridic steag, pe ăla sau pe ăla...“ Chiar și și mai târziu, când trecuse destul timp, ne mai vedeam cu mama și cu frații și surorile unchiului Franz cel împușcat numai pe ascuns, după ora de închidere a prăvăliei. Cu acest prilej se dovedeau a fi de ajutor schimburile în natură, atât de utile în condițiile economiei de război: găini de supă și ouă de țară erau schimbate pe stafide, praf de copt, ață de cusut și petrol. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de poezii, păpușile și animalele de mângâiat ale surorii mele, care nici nu se strâmba, nici nu citea, dar care, veselă din fire, era preferata tatei și care practic nu făcea nici un fel de necazuri. După ora de închidere a prăvăliei, mama nu se va fi mulțumit să cânte piese pentru pian ce picurau agale de pe clape, ci va fi fost și membra vreunei societăți de prieteni ai cărții - habar n-am care. La un moment dat, calitatea ei de membră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
potoleau foamea de lectură. Oare din comoara ascunsă după perdeluțe făceau parte și Coliba unchiului Tom sau Portretul lui Dorian Gray? Ce anume aveam la îndemână din Dickens, ce anume din Mark Twain? Sunt sigur că mama, care, pe măsură ce grijile prăvăliei sporeau, găsea tot mai puțin timp pentru lectură, ignora, la fel ca și fiul ei, faptul că unul dintre titlurile din dulăpior făcea parte dintre lecturile interzise: Stud. chem. Helene Willfüer de Vicki Baum. În romanul acesta, care declanșase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să fi părut străin, ca răsărit dintr-un ou de cuc. Sora mea cea mică se agăța de el cu tandrețe, atenuând poate un pic duritatea fratelui. Și mama? Adeseori, ea ședea la pian fără să cânte. Era obosită de prăvălia cu o ofertă tot mai redusă de mărfuri. Sau suferea, la fel ca tatăl și sora, din cauza scurtei șederi a fiului și fratelui, care se prefăcea că-i din cale-afară de capabil să sufere. Și totuși, locuința de două camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi făcea întotdeauna rabat...“ După cină, ea umplea masa pe care mâncaserăm cu mărcile alimentare ale tuturor produselor repartizate. Astea trebuiau lipite cu lipici din făină de cartofi pe foi de ziar. Apoi, foile erau depuse la Departamentul Economic pentru ca prăvălia să poate fi aprovizionată cu mărfuri conform mărcilor respective. De când se închisese filiala Kaisers Kaffee din Max-Halber-Platz, aveam un aflux mai mare de clienți. De multe ori ajutam și eu la lipit. Pagina cu știrile din ziua precedentă din Ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]