18,729 matches
-
să-i ofere această sumă, el a închis pur și simplu „marfa” într-un seif din New York mai bine de zece ani de zile. Schimbările de temperatură și umiditatea - într-un cuvânt, condițiile total improprii de conservare - au accelerat deteriorarea prețiosului codex. Mai mult, acesta a ajuns pe mâinile unui anticar american, Ferrini, care l-a depus într-un congelator o vreme, nu înainte de a-i sustrage numeroase fragmente și de a-l fotografia cvasiintegral. Pe scurt, dacă manuscrisul ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
11,233 sau 8,331. • Tot la Homer apar sensurile următoare: „a nu se întâlni”, așadar „a rata ținta și dintr-o parte, și din cealaltă” (Il. 10,65-66); a „pierde” o ființă dragă (Il. 6,411) sau o facultate prețioasă, precum vederea (Od. 9,512), din vina altuia. Ca și la greșirea țintei, și aici intervine ideea privării de ceva spre care țintim ori de care am avut parte la un moment dat. Sens secundar: neatingerea scopului propus, falimentul. • Sensurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doua, descrisă în capitolele XXI-XXXVI. Printre altele, Enoh contemplă: piatra unghiulară a pământului, cele patru duhuri care susțin pământul și tăria ca niște stâlpi gigantici, îngerii care pun în mișcare roata soarelui și a stelelor și șapte munți din pietre prețioase. Pe vârful celui din mijloc se află un tron de safir. Dincolo de limitele pământului, un ținut pustiu, în care au fost „azvârlite” ca într-o temniță planetele, adică aștrii neascultători, care au fost îngeri la origine. Domnul i-a condamnat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase. Aplecat deasupra picioarelor oaspetelui, Abraham culege „semnele” și le ascunde în sân, sincer încredințat că Mihail nu bănuiește nimic. Urmează ospățul îmbelșugat, într-o încăpere pregătită anume de către Isaac. Arhanghelul însă, scuzându-se pentru o nevoie „firească”, omenească, iese afară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-i pedepsi pe vinovați. și textul continuă: „Cererea lor fiind îndeplinită, ei s-au preschimbat în tot felul de lucruri: căci, fiind de esență divină, ei se puteau transforma cu ușurință în tot ce voiau. S-au făcut atunci pietre prețioase, perle care atrăgeau privirile, precum și purpură minunată. ș...ț S-au preschimbat și în patrupede, în reptile, în pești, în păsări și în tot ce mai voiau” (8, 12). Apoi au îmbrăcat și firea omului, „ca să arate că e cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și și-au pierdut toată puterea îngerească. Atunci când „fiicele oamenilor” au cerut să fie răsplătite, ei au deschis măruntaiele pământului, le-au arătat strălucirea metalelor din mine, aurul, arama, argintul, fierul și alte materii asemănătoare și toate pietrele cele mai prețioase. și pe lângă aceste pietre fermecate, ei le-au transmis și cunoștințele potrivite pentru fiecare lucru, i-au inițiat pe oameni în magie și i-au învățat astronomia, precum și virtuțile rădăcinilor și toate acele lucruri pe care mintea omenească nu le-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
noaptea cu tine !" Și au plecat. Până la film mai era o mulțime de vreme. Mai bine să se joace la computer. Dar mai întâi să-și așeze lucrușoarele la care ținea atât de mult : uite, șiragul de mărgele din pietre prețioase (așa i se păreau ei mărgelele acelea colorate, vesele, strălucind fiecare în felul ei) dar și ele erau reci în seara asta și parcă nici nu mai străluceau așa de frumos... Apoi, să-și așeze cele câteva pietricele aduse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
uite cum străluceau! Iar mătușă-mea, care ne servea la masă, ce tânără și frumoasă era și doar era cea mai mare dintre surorile mamei bătrână de-a binelea, adică! Uite-i picăturile de apă în păr, parcă-s pietre prețioase! Și ce bucuroasă e! Acuș' or să strige la ea, fiindcă e o jignire să te bucuri doar tu singură, când toți sunt triști! Ne-am așezat cu toții la masă. Dar ea nu-și dezlipea ochii de la străin. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Am înghițit din greu, am tras aer adânc în piept și... am tăcut, fiindcă mi se părea o necuviință să întreb. Știam că ține foarte mult la secretul lui când mă uitam la el, știam că secretul acela e mai prețios pentru el decât viața lui. Am tăcut. Mă uitam fix la unul din nodurile scândurii care ținea loc de bancă și tăceam. Hai, spune ! Spune-odată! Oamenii mării nu-și pierd ușor răbdarea, dar când o fac, e de rău. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un copil Văd un om în miniatură, dificil de înțeles, Ușor de iubit Și-mi fac griji pentru el Și pentru mine. Când un copil vede alt copil Își întind aripile a zbor Și în Cerul lor Pământul e piatra prețioasă Încredințată lor de Tata. De aceea, a copiilor e Împărăția Cerurilor. Puncte de vedere... Din punctul de vedere al Lui Dumnezeu, omul este Oglinda; Din punctul de vedere al omului, Dumnezeu este Crucea. De aceea ne luăm în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Inițiativa organizației noastre regionale, ținu el să-i încredințeze, este susținută, așa cum v-am zis, la cel mai înalt nivel, chiar de către tovarășul Palmiro Togliatti personal!... În încăpere se coborî tăcerea și Nando Rossi își puse cu băgare de seamă prețiosul document de partid înapoi în mapă. În această liniște pioasă, glasul lui Ticu căpătă involuntar ceva din verva mucalită cu care actorul Tănase își rostea cupletele lui umoristice pe vremuri: Fii serios, dom'le!... Că n-o să apuci tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l readucă la radio, invocând nevoile reducerii de personal, și totodată îi plânseseră pe umăr cu lacrimi de crocodil, asigurându-l că, dacă ar fi depins de ei, e-hei, atunci nu s-ar fi dispensat niciodată de serviciile lui prețioase și competente, dar așa... Ultimul refuz îl primise din partea șefului de sindicat, care îl sfătuise s-o lase baltă cu toate demersurile lui inutile și să-și vadă de treabă, luând lucrurile exact așa cum erau, dacă nu voia să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
neapărat să mergi pe urmele lăsate de tatăl tău cu jumătate de secol în urmă ? La ce slujește această cercetare, chiar presupunând că vei găsi ceea ce cauți ? Oare faptul că ne-am întâlnit, o întâlnire târzie, deci cu atât mai prețioasă, nu îți poate schimba intențiile ? Realizezi riscurile la care te expui ? Hotărârea mea este de neclintit, iar întâlnirea noastră este un talisman rar pe care îl voi păstra ori și ce ar fi să mai fie. Nu pot, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ulitia nu știe că eu m-am logodit în vara trecută cu Vasili punându-ne inele din fire de iarbă la degetul al doilea din mâna dreaptă. Când ne vom căsători vor fi inele adevărate din aur și cu pietre prețioase pe inelarele mâinii stângi, așa ne-a spus bunica Ulitia, singurul martor la logodna noastră. Acum nu știu ce să fac, cum să dau de urma lui. Bunica Ulitia, Ana și Olga nu mă pot ajuta cu nimic, sunt și ele triste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
frumos, mai expresiv, mai adorabil decât era Alindora noastră, care parcă se hrănea cu vitalitatea și frumusețea din care maică-sa pierdea neîncetat. Durerea mea de mamă era diminuată de bucuria mea de bunică. O priveam amândouă ca pe un prețios dar ceresc, dând complet uitării că era fructul unui viol. Mai tot din puținul ce îl câștigam se ducea pentru tot ce puteam găsi mai bun pentru ea în sărăcăcioasele dughene ale Cernăuțului ucrainean : hăinuțe, alimen-te, jucării... Cred că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
început, Vasile Chelu s-a convins de cele auzite în sat cum că nemții sunt oameni de cuvânt care își respectă până la punct și virgulă obligațiile contractuale. Așa că oamenii s-au pus serios pe treabă, fără să irosească din timpul prețios pentru te miri ce motive de natură organizatorico-administrativă cum s-a întâmplat cu cei plecați în Spania acum doi ani, care au fost nevoiți să-și schimbe locația de mai multe ori și tot ei să-și amenajeze spațiile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care cuceririle erau normalitatea ființării, două titluri atât de pompoase de depravat și disident ar fi fost o înfrângere de proporții. Există, la vremea în care cuceririle sunt normalitatea ființării, nenorocire mai mare decât pierderea a două titluri atât de prețioase? Deficitul acesta de imagine mi-ar fi marcat întreaga existență. Tocmai de aceea am ținut morțiș, pe toată durata copilăriei, să le țin vii în ochii altora, deși, în realitate, mărturisesc, ele lipseau din vitrina sufletului meu... Dacă n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu se cade, pentru că e o jucărie specială, secretul acelui cerc de prieteni, iar când e vorba despre respectul pentru prieteni el este foarte devotat. Vă imaginați ce repede m-am alăturat comitetului de primire al tablagiilor, având și aceste prețioase informații. Am adunat iute gașca din cartier și am compus, cât ai zice pește, o capodoperă de poezioară. Cu vioara pe care mi-o făcuse Nineta cadou am reușit să îngân câteva acorduri care au așezat poezeaua pe un portativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rău de tot se lăsă asupra încăperii. Nu voiam să-i văd fața Donei Mona. Nineta o lovise direct în plex. Ba nu, în moalele capului o lovise. Ea nu putea ierta faptul că Dona Mona, cu discursul ei mereu prețios, etalând mereu alte toalete, dar și cu apucături de lady specială, căutate cu lumânarea, încerca mereu să sugereze că este eminența întâlnirilor ninetiste. Acum Nineta o prinsese la cotitură și n-o iertase. Mă așteptam să aud urlând, drăcuind, blestemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca să plec prin lume cu șevaletul! Cine putea născoci o glumă mai reușită decât Ahmad?... Vai, Luminăția Voastră, și ce fel de lesă voi purta? Una împodobită cu smaralde, cu safir, rubine sau chihlimbar? Și când voi fi slobozită din prețioasa lesă, cine-mi va semna biletul de voie, Șeicimea Voastră sau prima soție a Ta, Stăpâne Atotputernic? Și câți detectivi voi avea pe urme? Și câți plozi arăbești va trebui să-ți torn? Și câte ore pe zi va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv Chiar te rog Indesit Prețios Plecat Stânjeni, incomod, a incomoda Petrecere, petrecut Țintă, a țintui Estetic Tace Iubi Taci, tu, din gură Stânjeni, incomod, A incomoda Clipă de plăcere Chiar te rog Prețios My lord se uita la lună. Aceasta era acoperită de un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv Chiar te rog Indesit Prețios Plecat Stânjeni, incomod, a incomoda Petrecere, petrecut Țintă, a țintui Estetic Tace Iubi Taci, tu, din gură Stânjeni, incomod, A incomoda Clipă de plăcere Chiar te rog Prețios My lord se uita la lună. Aceasta era acoperită de un nor de ceață și lumina difuză avea formă de inimă. Treceau din când în când inele negre de logodnă ca ale lui Saturn, bijuteria noastră. Și luna era aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
I-a împrăștiat pe toți. I-a pus la punct. Nu a lăsat lumea să se ducă de râpă. În visul ei. Se uită în jur, la cameră. Încercă să îi pară ca un val, atât de fină și de prețioasă încât se va tulbura ca un fir de apă de izvor, la cea mai mică atingere. Însă vedea cum apa era deja tulbure, putea numai să o tulbure și mai tare, pentru a fi foc, de neatins. Cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
neglijență. Pe sticlă se uscaseră picăturile de ploaie și vântul, o greșită limită subtilă între restul și mediul ei, cu nimic mai intim decât holul pustiu (și nearanjat) al blocului. Astăzi primise corespondență. Scrisoarea avea ceva din aerul învechit și prețios al lucrurilor triste. Deja se contaminaseră de la mirosul de țigară în care era îmbâcsită încăperea. Va deschide geamul înainte de a pleca. Puse scrisoarea pe masă. Trebuia să ajungă la serviciu, avea inspecție. Se pregătise din timp, și foarte bine. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și delicatețe. La Flacăra (în fața Facultății de medicină) blocurile devin iarăși moderne, sunt o pată de lumină. Prefectura e un adevărat castel. Bulevardul Copou, cu masivele Casa Universitarilor și Universitatea Ioan Cuza, eleganta FEAA(vechiul ISE) și Centrul Cultural Francez, prețioase clădiri roz cu geamurile micuțe, în arcade și cu multe ornamente, sunt cele care mi-au atras cel mai mult atenția. Cartierele Alexandru (cu podul), Nicolina și Cugul (pasarela imensă) cu personalitatea lor, viața lor proprie. Iar cimitirul Eternitatea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]