2,087 matches
-
facă. Dar vocea Mamei nu-i dădea pace și nici de ales. ― Atenție! Motoarele vor exploda în nouăzeci de secunde. Punând jos cutia lui Jones, luă cu amândouă mâinile aruncătorul de flăcări și se îndreptă spre tambuchiul navetei. Goală. Se precipită spre cutia lui Jones, o luă și se întoarse în mica ambarcație. Nici o entitate malefică nu se materializa. ― Atenție! Motoarele vor exploda în șaizeci de secunde! număra Mama fără descumpănire. Instală cutia lui Jones lângă tabloul de bord și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Maestre, ce să ne mai codim. Poate apuci chiar să-l vezi pe domnul din poza asta frumoasă întors iar acasă. Să-i dai mâna cetățeanului și să te bucuri de el! Evenimentele nu știi niciodată cum stau să se precipite. Totul este ca noi să fim pregătiți. De ce să refuzați o cinste care nu vă costă nimic. Ajungeți apoi și la București, în conducerea partidului. Nu asta-i însă problema problemelor acuma. Eu am venit doar să vă pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Institutului, calculatorul stè pe birou, cele douè cești de cafea alèturi, Și cel mai bun informatician la Institutului pierde acum vremea într-o conversație socialè cu, error line 7, ASTA ERA! cum de nu m-am gandit?! Știu! mè ridic precipitat de pe scaun, Unde pleci? întrebându-mè nedumeritè, Trebuie sè ajung urgent la Institut! lucrez la un program și chiar acum am realizat unde e eroarea, trebuie sè plec! Cu mine cum rèmâne? ea mè întreabè cu ea cum rèmâne, Voi trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ridurile adânci de pe frunte, Îmi amintesc sè-l fi vèzut o singurè datè plângând, ceea ce, pe copilul Matei, l-a cutremurat teribil, murise bunicul, se întâmplă chiar în seara zilei de 20 decembrie 1989, cănd evenimentele de la Timișoara începuserè sè se precipite, tata își ceruse voie de la superiorii sèi sè plece la înmormântare, dar veniserè ordine precise că nimeni sè nu pèrèseascè unitatea sau localitatea, atunci am plecat singur cu mama la înmormântare, pe tot parcursul slujbei, mama cèutându-l din ochi, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de vinè și atunci s-ar strèdui mai mult stricând totul din exces de zel matrimonial, Aș fi curios dacè ea și-a imaginat vreodatè relația cu Matei, cum îl vede în îndatoririle lui conjugale, dar, deocamdatè, ca sè nu precipit inutil lucrurile dintre noi, nu îndrèznesc s-o întreb nimic, Desi i-am promis directorului, încè nu i-am spus nepoatei lui cè voi pleca în America, poate am s-o fac acolo la cabanè, ușor amețit de vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
n-avem nici o șansă. De vină este neprețuita mea Julietă, oftează Liam. O iubesc, nu alta. Chiar așa, unde e? —Uite-o acolo! Lewis arată undeva în mijlocul mulțimii. —Jules, draga mea Jules! Scuzați-mă, doamnelor, am o întâlnire fierbinte, se precipită el sărutându-ne teatral mâinile și dispare în direcția indicată de Lewis. —Am de îndeplinit niște obligații, ne anunță Făt-Frumos, în mod clar adresându-se lui Daisy. Îi mângâie umărul gol. Nu te grăbești să pleci, nu-i așa? Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de pe coperta revistei Cosmo Girl. —Și eu am fost foarte emoționată înainte să vin aici. Roșește și mai tare. —Cum zicea și Debbie, mă simt foarte jenată. —Daisy o cheamă, o corectează Finn. —Scuză-mă, îmi pare tare rău... se precipită ea. Vedeți că am dreptate. Nici n-am apucat să vă învăț numele și trebuie să vă dezvălui niște chestii personale și asta nu prea mi se pare normal. Ce să mai... Mă simt ca o idioată! —Jennifer, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fac eu mică. Niciodată n-aș pierde vremea cu bârfe în timpul serviciului. Șefu’! — Sigur că nu, zice Finn, așezându-se pe marginea biroului. Te rog să mă ierți. —Ai venit iar să iei bătaie? îl provoc eu. Nu, nu, se precipită el. Mi-a ajuns pentru azi. Nu, voiam să te întreb ceva... Scoate un fluturaș din buzunarul de la pantaloni.) Se fac niște cursuri noi la sala unde mă duc eu și am nevoie de un partener. N-am găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se auzi o voce caldă de femeie și un miros de crini năvăli în cameră. Și, deși în receptor nu se mai auzea nimic, nea Costică începu să vorbească la început îngălat, abia găsindu-și cuvintele, cu dezacorduri gramaticale, se precipită, limba era mai boantă decât gândul, apoi fraza deveni din ce în ce mai limpede, cuvintele îi înfloreau pur și simplu pe buze, venite de niciunde, vorbea hotărât, frazând cu dicție logica propozițiilor retorice, punctate cu zicale și proverbe, deschizând drum imaginilor proiectate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de la cel pe care l-ai operat alaltăieri, cu toate că știai că o să moară. După care te-ai dus cu asistenta ta blondă și v-ați distrat pe canapeaua din sala de tratamente. Și mai văd ... - Lasă domnule Pandele, ajunge - se precipită doctorul făcându-i semn asistentei să se retragă, de teamă că Pandele va aminti și de celelalte aventuri cu asistenta plinuță de la sala de operație, și cu cea de la rezerve, și de aranjamentele cu concediile medicale și ... Dracul îl pusese
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
E ultimul tău cuvânt ? În clipa În care mă privește, În ochii lui e un mare semn de Întrebare și mă cuprinde un amestec ciudat de speranță și teamă. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Respirația mi se precipită. Și, deodată, Jack se uită cu interes la mâna mea. „Jack nu mai există“, citește cu voce tare. Fuck. Mă fac instantaneu stacojie la față. N-am să-mi mai scriu În viața mea nimic pe mână. Niciodată. — Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mata, domnișoară! Am uitat restul! Apoi fata se Întoarse brusc, se cutremură, Îl privi cu mare atenție, Îi observă privirea cinstită și plină de bunătate, apoi Îi văzu zbucuiumul și nerăbdarea. În imaginația sa, Victor căpătă Înfățișare de sfânt, se precipită și Întrebă imediat: De unde știi mata’ toate astea?! De la ... „dânsul”! Dar nu putem vorbi aici În drum și știi de ce, nu? Sorina, stăpânită de o mare emoție și de sute de gânduri, care mai de care, spuse: Săru’ mâna! Te
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tăt, omuli! Ci strâgi așa, dacî ti-audi cineva șî ni omoarî pi toț trii? Proast-ai fost, proast-ai sî mori! Cum sî mă țicnesc, dar ce vorbesc eu cu tine... Se duse direct către salon și Începu să vorbească tare și precipitat cu chiupul cel mare, pe care, mai Întâi, reuși să-l sperie de moarte iar mai apoi să Întrebe suspicios și rațional: Bine, nene Victore, am Înțeles de Timișoara, de Milea, de morți și de Tokes, am Înțeles și de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Purta un pantalon alb și evazat și avea curea și pantofi aproape noi, lucruri observate de către fată la modul profesionist, la fel cum Îi apreciase spatele lat de voleibalist și mijlocul ca al unui prezentator de la casa de modă. Era precipitat și emoționat, bucuros pentru că a reparat mai nimic și, mai ales pentru că a reușit să o mai vadă pe cea mai frumoasă fată din viața lui! L-a mirat faptul că l-a luat cu „băiete” dar Își știa locul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sus,orașul tentacular părea o stea de mare.Doi amici,Bazil și Miki coborau cu mașina în oraș. Sunetul muzicii învăluia conversația lor.In apropierea restaurantului „Central”,Bazil constată că mașina nu mai răspunde la comenzi. Pietonii erau neliniștiți.Se precipitau în mișcări necontrolate pe marcaj. Unii alergau în fața automobilului fără să se asigure.Alții alergau spre mijlocul carosabilului. Trecătorii erau cuprinși de panică. Bazil opri cu dificultate autoturismul lângă trotuar.Miki închise radioul.Se auzeau zgomote de geamuri sparte și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pierdusem sângele rece, mai ales că și mașina de serviciu Întârzia. Dacă profesorul Stan, Îl știi, draga mea, Îngerul meu păzitor, ar fi fost acolo, nu aș fi avut nici o problemă practică de rezolvat, numai că el trebuise să plece precipitat Într-o deplasare urgentă la Moscova sau În Berlinul de Est, nu Îmi aduc exact aminte. Am rugat să se sune după un taxi, dar numărul era Întruna ocupat. Nu sunt foarte multe comenzi, mi s-a spus, pentru că taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care sunt deasupra tăriei. Și s-a făcut așa. Și a numit dumnezeu tăria cer; și a fost seară, și a fost dimineață ziua a doua" ziua a doua” (Facerea, I, 7―8). Se pare că lucrurile încep să se precipite și Dumnezeu își cam pierde din prevedere și merge orbește spre catastrofa creației sale, care a fost, omul. Ziua a treia dumnezeu a folosit-o managerial, întâi pentru chestii de organizare, apoi pe la chindie a trecut și la creație. A
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se întâmplă cu el. Încă din clipa când îl văzuse dimineață pe Godunov, aducându-i pe cei doi, legați fedeleș, bănuise că lucrurile luaseră o turnură cu totul nefavo rabilă pentru ei. Nu se așteptase însă ca totul să se precipite cu o asemenea viteză. Și, mai ales, nu izbutea să priceapă cum de omul acesta, comisarul cel bătrân, șeful poliției din Baia de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-ți spun că... Ea nu mă lăsă să isprăvesc: ― Aici, nu! Aici, nu! ― Dar unde? Spune-mi, unde? ― Oriunde, numai aici, nu. Nu pot! Pentru numele lui Dumnezeu, trebuie să pleci numaidecât. Tonul era atât de imperativ, încît m-am precipitat spre ușă gata să plec. Înainte de a apăsa pe clanță mi-a venit ideea salvatoare: ― Dacă mă surprinde cineva ieșind de aici? Îți dai seama ce ar mai sporovăi gura lumii? Ea păru consternată. În zăpăceala primelor clipe nici nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-te... Haide, fii cuminte! N-o mai ascultam. Dezlănțuit, cu zăgazurile rupte, lacrimile îmi curgeau potop pe față. Am respins-o cu asprime: ― Nu mă atinge! Deodată, ca sub imperativul unui gând despotic am sărit în picioare și m-am precipitat spre ieșire. Mi-a sesizat intenția de a fugi și m-a împiedicat la timp, baricadând ușa cu spatele. ― Nu se poate! Ești nebun? Cum ai să pleci în halul ăsta? ― Lasă-mă să trec! Ce-ți pasă? O clipă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
puternice? Am pătruns în camera ei albă de spital, cu o teamă de copil. Mihaela, surprinsă (nu se aștepta probabil să mă vadă), slobozi un țipăt ușor, ascuțit. (Mai repede cred că era de spaimă decât de surpriză.) M-am precipitat spre ea, îngînîndu-i numele de alint: ― Aimée, draga mea! Apoi am întrebat-o convențional: ― Cum te mai simți? Înainte de a-mi răspunde, zări florile și uluirea luă pe fața ei locul spaimei. Întinse o mână șovăielnică spre buchet de parcă s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
putință? Tragedia ne lămurește că războiul mitologic dintre "olimpieni" și "titani" a ilustrat o luptă reală, dată în sufletul grec. Și că jumătatea învinsă a continuat să joace un rol important alături de jumătatea învingătoare, chiar și după ce titanii au fost precipitați în partea cea mai de jos a Infernului. Remarc în treacăt că Epicur, pe care judecata comună îl consideră un soi de propagandist al plăcerii, a fost, de fapt, unul dintre gânditorii cei mai angoasați. Aș zice că Olimpul e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
glas: chiar dacă ne așteaptă, din câte se pare, vremuri grele. Dar de ce vremuri grele? Nimeni nu se gândea la vremuri. Deocamdată nu erau decât zile. Joi, vineri. Și sâmbătă. Ora șapte dimineața, ora opt, ora nouă, ora amiezii. Toate se precipitau. Nu conta că cerul era mohorât în drum către Teatrul Popular cât era strada Luca Elefterescu de lungă. Din holul teatrului, Lucian se trezea poftit să intre, împreună cu mama, pentru prima oară pe o ușă laterală, nu pe ușa din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acopereau urechile. Chemarea pentru intrarea în scenă se răspândi ca un val de nevăzută voință, pornind dinspre ușa care se deschisese brusc într-o latură a încăperii, departe, peste mese, bănci și scaune. Frisonul străbătu mulțimea de băieți, care se precipitară către ușă. Alergând o dată cu ceilalți, Lucian simți aripile clătinându-i-se în spate. Își agăță rochia de înger de un colț de masă și observă cu groază că un capăt de hârtie creponată îi spânzura sfâșiat în dreptul genunchiului stâng. Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
al culoarului se ivește deodată chelnerul adevărat. Observă vânzoleala din jurul mesei clientului său și pe cei cinci indivizi suspecți șicanându-l pe profesor cu un tupeu ieșit din comun. Intrigat, chelnerul iuțește pasul către masă strigând: Hei! Hei!... Băieții se precipită pe culoar spre ieșire. În graba lor cea mare uită să lase servieta profesorului și se trezesc cu ea afară din restaurant. Curelaru le propune s-o arunce chiar acolo pe trepte și s-o șteargă cât mai repede, până
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]