3,745 matches
-
Biblioteca Capitulară din Verona, și a fost posibil alcătuită tot în secolul al VII-lea, deși alți cercetători cred că ar fi mai veche, adică din secolul al VI-lea, din epoca papilor Gelasie al II-lea și Vigilius. Multe predici din Sacramentarium seamănă evident cu unele predici ale papei Leon, de aceea ne-am putea gîndi că papa ar fi autorul lor, chiar dacă cel care a alcătuit culegerea a trăit probabil într-o epocă mai tîrzie. Deși a fost numit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
posibil alcătuită tot în secolul al VII-lea, deși alți cercetători cred că ar fi mai veche, adică din secolul al VI-lea, din epoca papilor Gelasie al II-lea și Vigilius. Multe predici din Sacramentarium seamănă evident cu unele predici ale papei Leon, de aceea ne-am putea gîndi că papa ar fi autorul lor, chiar dacă cel care a alcătuit culegerea a trăit probabil într-o epocă mai tîrzie. Deși a fost numit „doctor al Bisericii”, Leon e mai mult
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
necesitatea ca Eutihie să se supună judecății episcopului de la Roma. Petru a murit probabil în anul următor. Faima lui Petru se datorează omiliilor sale. în secolul al VIII-lea, arhiepiscopul Felix de Ravenna a alcătuit o culegere de 176 de predici în care au intrat și compoziții neautentice, așa cum se întîmpla de obicei cu aceste culegeri. Omiliile autentice au mai ales un caracter exegetic și respectă tradiționala distincție între semnificația literală și cea spirituală, care trebuie să servească la educarea ascultătorului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se referă mai ales la problema întrupării sau combat în mod generic ereziile. Unele explică simbolul apostolic, altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrării catehumenilor. Altele sînt rostite cînd sînt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicator și ascultător. Petru și-a cîștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate a unei retorici insistente, rod al unei educații îngrijite. în mod straniu, însă, Ghenadie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
violență, peste populația locală s-a suprapus o a doua populație, de origine barbară. Trebuie să observăm apoi că prin aceste literaturi romano-barbare se epuizează treptat caracteristica originară a creștinismului din epoca greco-romană, care s-a răspîndit începînd cu primele predici ale apostolilor și care căpătase o precisă fizionomie literară; cele mai importante figuri ale acestei epoci, Grigorie cel Mare și Isidor de Sevilia, încheie epoca antică și marchează începutul Evului Mediu. Fără îndoială, evoluția istorică nu permite (se știe) o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Contra sermonem Fastidiosi Arriani ad Victorem liber unus) a fost scrisă de Fulgențiu după întoarcerea din exil, adică după 523, probabil la Ruspe. Acest Fastidiosus fusese înainte preot și călugăr catolic, iar apoi trecuse la arianism. O parte importantă a predicii lui Fastidiosus conținea argumente contra donatiștilor luate din scrierile lui Augustin. S-au păstrat doar treizeci și nouă de extrase din opera, la origine în zece cărți, intitulată Contra lui Fabian (Contra Fabianum libri decem), scrisă tot după întoarcerea din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și este confirmată și de Isidor de Sevilia. Ne-au parvenit în total zece omilii, din care una (a noua) nu e considerată autentică; ea se găsește și între operele lui Augustin și poate că-i aparține episcopului de Hippona (Predica 276 pentru sărbătoarea martirului Vincențiu). Ca predicator și, de altfel, și ca teolog, Fulgențiu pare să urmeze stilul și modul de adresare caracteristice lui Augustin. Trăsătura principală a omiliei lui Fulgențiu a fost, pe plan retoric, folosirea frazelor scurte și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
folosirea frazelor scurte și paralele cu antiteză și rimă. La acest corpus de omilii se adaugă altele două, din care cea de-a doua e poate neautentică (Pentru purificarea Preafericitei Fecioare Maria), și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar cu siguranță nu sînt autentice; ele au fost publicate în 1652 de Th. Raynaud. Aceste cicluri de omilii de diverse proveniențe, opera unor predicatori anonimi, atribuite unor personaje faimoase pentru că în acest mod li
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
milanez Laurențiu, pe care l-am amintit puțin mai sus, cînd am vorbit de Ennodius, este autorul cîtorva frumoase omilii. Ele se intitulează Penitența (De poenitentia), Pomana (De eleemosyna), Femeia din Canaan (De muliere Chananaea). Ultima este însă traducerea unei predici a lui Ioan Hrisostomul, făcută în urmă cu un secol de Anianus de Celeda. Sigebertus Gemblacensis (Bărbații vestiți, 120, o operă scrisă în 1122) vorbește despre un Laurențiu „mieros”, care folosește „un limbaj dulce ca mierea”. Scriitorul menționat de Sigebertus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost un drum anevoios și dureros, drumul unui mistic constrîns să facă față problemelor secolului, asaltat de chinuri morale și de suferințe fizice. Deseori bolnav, el vorbește despre bolile lui cu simplitate în numeroase scrisori și chiar în public, în predicile ținute în fața poporului. Faima sa, nu numai cea de scriitor, ci și cea de om politic, și mai ales faima de sfînt și de organizator al acțiunilor de binefacere ale Bisericii în folosul celor loviți de soartă, e dovedită de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
El a revăzut aceste omilii după ce s-a întors la Roma, în 595, și le-a dat o formă scrisă, așa cum rezultă din prefața trimisă lui Leandru, episcop de Sevilia, căruia i-a dedicat opera. Grigorie nu credea că aceste predici pot fi rostite în fața oamenilor simpli, ci considera că sînt destinate doar lecturii și meditației; scrierea nu e un adevărat comentariu științific, ci constă într-o serie de considerații cu caracter moral, prezentate așa cum îi veneau în minte, așadar cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe autorul Dialogurilor. Avem apoi douăzeci de Omilii despre Iezechiel (Homiliae in Ezechielem) care au fost rostite, în schimb, în fața unui auditoriu compus mai ales din călugări. Mai precis, în prefața la prima carte, Grigorie declară că a ținut aceste predici în fața poporului și că le-a corectat opt ani mai tîrziu (adunîndu-le în două cărți) la cererea călugărilor din Mănăstirea Sfîntul Andrei (întemeiată chiar de el). în ele se simte (așa cum rezultă din prefața la a doua carte) neliniștea provocată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Omiliile (Sermones), printre cele autentice amestecîndu-se și multe false, cum se întîmpla de obicei în cazul predicatorilor faimoși (de exemplu Augustin, Maxim din Torino și alții), pînă la un total de 238. O autoritate în studiul acestor mari cicluri de predici (collectiones) a fost, în prima jumătate a secolului al XX-lea, Dom G. Morin, care a descoperit foarte multe, unele inedite, în special în regiunea galică unde, așa cum e logic, numele lui Cezar avusese o semnificație specială și fusese faimos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în prima jumătate a secolului al XX-lea, Dom G. Morin, care a descoperit foarte multe, unele inedite, în special în regiunea galică unde, așa cum e logic, numele lui Cezar avusese o semnificație specială și fusese faimos. Morin a organizat predicile lui Cezar în funcție de subiect: optzeci de Omilii de mustrare a poporului (Admonitiones ad populum), o sută șase Omilii despre Sfînta Scriptură (De scriptura), douăzeci și șapte de Omilii despre sărbători (De tempore), nouăsprezece Omilii despre sfinți (De sanctis) și șaisprezece
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întregi din predicatorii precedenți, mai cu seamă din Augustin, sfîntul Părinte care în secolul al V-lea fusese atît de frecvent criticat în Gallia. Și biografia scrisă după moartea sa și amintită anterior atestă importanța pe care Cezar o acorda predicii și frecvența cu care rostea omilii. El își dăduse seama (și o spune de mai multe ori în omiliile sale) de deplorabila ignoranță a poporului creștin și, lucru și mai grav, a clerului, și de aceea insistă în mai multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vehiculează motivele tradiționale ale exegezei, ale eticii creștine și ale spiritualității monastice; nu face referiri la evenimentele politice din țara sa, în care a fost implicat în atîtea feluri, ci se oprește doar asupra realității sociale a creștinilor; de aceea, predicile sale prezintă un tablou fără doar și poate negativ, dar interesant pentru cunoașterea creștinismului popular în lumea antică (adesea covîrșit de cele mai negre superstiții și, în esență, rămas la același nivel ca și păgînismul); o astfel de caracterizare a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
practică și morală, e mai interesantă nu atît pentru reflecțiile personale ale lui Martin, cît pentru grupul social căruia îi este destinată și care este reconstituit prin opera lui Martin. E vorba de Educarea celor neștiutori (De correctione rusticorum), o predică sub formă de epistolă, destinată educării creștine a celor simpli și a țăranilor din Spania, încă păgîni în esență și înclinați spre superstiție; aici, scriitorul, care se inspiră din tratatul Despre felul cum trebuie catehizați cei simpli întru credință (De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
efectul sperat; împăratul s-a înfuriat, acuzîndu-l că vrea să provoace disensiuni în familia imperială prin scrisori trimise separat diferiților membri ai acesteia. în schimb, Chiril a găsit înțelegere la episcopul Romei, Celestin, căruia îi trimisese deja extrase tendențioase din predicile lui Nestorie (și de a cărui reacție se folosise pentru a-și ataca direct adversarul) și făcuse apoi să-i parvină a doua epistolă către Nestorie cu o traducere latină. Patriarhul de Constantinopol i-a scris și el lui Celestin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost însă contestată de E. Schwartz), 5, 6 (contra lui Ioan de Antiohia), 7 (rostită înainte de arestarea lui Chiril), 8 (fragment, păstrat în latină în documentele de la Efes). Omilia 3, dedicată întrupării, a fost rostită la Alexandria după o predică a episcopului Pavel de Emesa; tot întruparea e și tema omiliei 15. Omiliile 8 și 12 fac parte din ciclul consacrat Evangheliei după Luca (cf. p. 000). Tocmai din cauza faimei omiliilor lui Chiril a apărut tendința de a-i atribui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
O dată numit patriarh, Nestorie i-a combătut cu mult zel pe evrei, pe de o parte, și pe cei pe care îi considera eretici, pe de altă parte, și a inițiat măsuri împotriva arienilor, novațienilor, macedonienilor și quartodecimanilor. întemeindu-și predicile pe cristologia antiohiană - care, preocupată de apărarea integrității naturii umane a lui Cristos, separa cu grijă trăsăturile umane ale lui Cristos de cele divine -, a afirmat că Maria nu putea fi definită ca Theotokos, „mamă a lui Dumnezeu”, ci doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sus. Aici a scris, după moartea lui Theodosius (28 iulie 450), Cartea lui Heraclid din Damasc. Nu se cunoaște data morții sale. Așa cum am spus, Nestorie și-a cîștigat faima prin lunga sa activitate de predicator la Antiohia și Constantinopol. Predicile sale au fost însă condamnate la distrugere în 435, deși, firește, au continuat să fie copiate și răspîndite în cercurile nestoriene. O serie de citate se găsesc în cele cinci cărți ale tratatului contra lui Nestorie compus de Chiril. Pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Eutherius de Tyana, de la Efrem din Antiohia la Sever; scrisoarea devine un adevărat tratat, ca Tomul către armeni al lui Proclus din Constantinopol. Chiar și omiliile devin un instrument de propagandă doctrinală în rîndurile maselor; așa se întîmplă cu predicile lui Teodot din Ancira, ale lui Proclus din Constantinopol și foarte multe dintre predicile lui Sever. Firește, există atît epistole, cît și omilii care nu sînt foarte legate de conflictele doctrinale, după cum se poate vedea, de exemplu, în cazul celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tratat, ca Tomul către armeni al lui Proclus din Constantinopol. Chiar și omiliile devin un instrument de propagandă doctrinală în rîndurile maselor; așa se întîmplă cu predicile lui Teodot din Ancira, ale lui Proclus din Constantinopol și foarte multe dintre predicile lui Sever. Firește, există atît epistole, cît și omilii care nu sînt foarte legate de conflictele doctrinale, după cum se poate vedea, de exemplu, în cazul celor dintîi, la Firmus din Cezareea, iar în cazul celorlalte, la „Eusebiu din Alexandria” și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în latină, siriacă, etiopiană; și alte două păstrate în Actele de la Efes), precum și scrisoarea care ne-a parvenit doar în latină sub formă de extrase în care îl apără pe defunctul Teodor de Mopsuestia. Au rămas și fragmente dintr-o predică împotriva lui Chiril rostită de Ioan la Calcedon în 431. Bibliografie. Textele se găsesc în ACO I (sînt depășite edițiile din epistolarele diverselor personaje din PG, mai ales în volumele 77, 83, 84); indicații complete în CPG III, nr. 6301-6360
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
funcționari sau altor personaje, sînt scrise cu eleganță și bogate în trimiteri literare, în special la Homer. Nu apar aici teme teologice. într-o colecție de texte cristologice traduse în etiopiană s-a păstrat sub numele lui Firmus o scurtă predică în care este atacat cu duritate Nestorie, după depunerea sa; predica seamănă bine cu o omilie rostită la Efes de către episcopul Reginus din Salamina, după destituirea lui Nestorie, și păstrată în Actele conciliului de la Efes. Bibliografie. Scrisorile în M.-A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]