2,965 matches
-
de organizare ale gândirii. Precizarea, fixarea și îmbogățirea vocabularului s-a urmărit paralel cu flexiunea adjectivelor și a acordului gramatical. Mai persistă încă greșelile de ordin gramatical prin folosirea incorectă a unor cazuri și timpuri, acorduri gramaticale între subiect și predicat ca și cele cu privire la pluralul substantivelor. În general și sub aspect semantic este limitat, dar afișează curiozitate și interes pentru stăpânirea operativă a noi cuvinte și sensuri. Sintetizând constatările noastre din practica desfășurată se poate conchide următoarele: 1. În dizartrie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
guvernează dezvoltarea opozițiilor categoriale de caz și, concomitent, generarea categoriilor de gradul III - funcțiile sintactice. Prin cele trei nivele categoriale: I. al claselor lexico-gramaticale: verb, substantiv etc.; II. al categoriilor gramaticale: diateză, timp, gen, caz etc.; III. al funcțiilor sintactice: predicat, subiect etc. sistemul gramatical al limbii dezvoltă raportul de interdependență: morfologie-sintaxă, cu care intră în dinamica sistem gramatical - sistem lexical. În interiorul acestei dinamici, cuvântul își revelă cele două ipostaze fundamentale: unitate (relativ) constantă în nucleul său semantic, prin care o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintre trei unități inferioare, indivizibile, purtătoare fiecare de sensuri diferite dar condiționând sensul fiecăruia și sensul global: morfemele vân+a+u. Pe de altă parte, morfemul -aeste impus de coordonata temporală a situației de comunicare, morfemul -u, de funcționarea ca predicat a termenului-verb intrat într-o relație de interdependență cu un subiect caracterizat prin pluralitate: ei, vânătorii etc. Morfemul vânintroduce în ansamblul semantic al textului un sens autonom față de situația de comunicare și de poziția termenului în text dar relevat prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
central; • sensuri lexico-gramaticale de gradul I: ‘verbalitate’, ‘substantivitate’ etc.; • sensuri lexico-gramaticale de gradul II: ‘tranzitivitate’, la verbe, ‘gen masculin’ etc., la substantive etc.; • sensuri gramaticale, de tip categorial: ‘nominativ’, la substantive, ‘prezent’, la verbe etc., sau de tip sintactic: ‘subiect’, ‘predicat’ etc. Sensurile lexico-gramaticale de gradul I reflectă apartenența cuvântului la una din clasele gramaticale ale vocabularului, deci, apartenența la clasele lexico-gramaticale ale limbii, numite în general părți de vorbire. Sensurile lexico-gramaticale de gradul II caracterizează cuvintele în funcție de apartenența lor la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice: prepoziția, conjuncția. Cel de-al doilea factor introduce diferențieri în interiorul primului grup de clase lexico-gramaticale. Verbul se impune ca element central în dezvoltarea funcțiilor sintactice și a enunțului; verbului îi sunt definitorii poziția de regent și funcția sintactică de predicat; este singura unitate lexico-gramaticală care poate realiza cele două componente semantice ale predicației: lexicală și gramaticală. Substantivul și pronumele se pot situa deopotrivă pe poziția de regent și pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență. În interiorul relației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe poziția de regent și pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență. În interiorul relației de interdependență, substantivul și pronumele pot deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poziția de regent și pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență. În interiorul relației de interdependență, substantivul și pronumele pot deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de predicat. Cuvintele care nu realizează funcții sintactice se disting între ele în funcție de specificul relațiilor sintactice pe care le marchează sau a căror dezvoltare o asigură. Prepoziția realizează relații sintactice de dependență, în interiorul propoziției. Conjuncția realizează relații de dependență la nivelul frazei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de circumstanțial spațial (în biserici); iar în versul „Că vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi.” (Ibidem, I, 64), funcțiile de subiect (viața), atribut (al morții și lumii) iar, în relație de complementaritate cu verbul copulativ e, realizează funcția de predicat, analitic (vis... e). Prin aceste disponibilități și mai ales prin capacitatea substantivului de a realiza funcția de subiect și, în consecință, de a constitui, împreună cu un verb-predicat, nucleul predicațional al unei propoziții, substantivul este, alături de verb, un constituent fundamental în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indică în același timp femininul și neutrul 8. Ar argumenta în sensul apartenenței la genul neutru enunțurile în care intră mai multe substantive singularia tantum care realizează funcția de subiect multiplu; participiul verbului la diateza pasivă sau adjectivul din structura predicatului analitic primesc dezinențae: „Aurul și argintul sunt foarte scumpe.”, „Aurul și argintul au fost ascunse.”, „Inul și grâul au fost recoltate/sunt coapte.”, „Untul și cașcavalul au fost puse la frigider.” Asemenea enunțuri nu sunt, însă, reperabile în mod curent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opoziției cunoscut-necunoscut12. Nedeterminarea poate fi obiectivă sau subiectivă. Nedeterminarea obiectivă are natură sintactică; în interiorul funcției sintactice pe care o realizează, substantivul se caracterizează prin conținut semantic descriptiv. Această valoare semantică este dezvoltată mai ales de substantive care intră în structura predicatului analitic: „Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om.” (M. Eminescu, P.L., p. 48), „Tăcere... e toamnă în cetate.” (G.Bacovia, p. 124), „De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva/ Oamenii din ziua de-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcția sintactică specifică, și diferite dezvoltări semantice determinate de funcții sintactice nespecifice prin manifestarea recțiunii prepoziționale. Nominativultc "Nominativul" Sensul fundamental al cazului nominativ este dat de cele două funcții sintactice din structura nucleului predicațional al unui enunț lingvistic: subiectul și predicatul. Funcția de subiect este realizată direct, când substantivul este termenul prim al unei relații de interdependență: „Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i.” (M. Eminescu, I, p. 82) și indirect, când substantivul este termenul secund
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când substantivul este termenul secund într-o relație de apoziție în care termenul-bază realizează funcția de subiect: „Pe o repede-nmiire de mici unde o așterne/Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne.”(M. Eminescu, I, p. 154) Funcția de predicat substantivul o realizează, ca nume predicativ, în complementaritate cu un verb copulativ, direct, printr-o relație de interdependență: „În faptă lumea-i visul sufletului nostru.” (M. Eminescu, P.L., p. 25), „...și-atunci piatra se chema Maria, copacul se chema Maria
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-o relație de apoziție în care termenul-bază este tot un nume predicativ: „El este Andrei, prietenul meu.” Când substantivul intră ca determinant într-o relație de dublă dependență în care regentul nominal (pronominal) realizează funcția de subiect, funcția de predicat este mascată de funcția complexă complement predicativ 17:„El a venit director.”(=„El a venit și va fi director.”) Dezvoltările din planul semantic al nominativului rezultă din realizarea funcției de atribut, în interiorul relației de dependență, atribut de identificare: „Pajul Cupidon
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să fi fost amici,/ Să ne iubim cu dor.” (M. Eminescu, I, p. 191) Prin intermediul recțiunii prepoziționale, acuzativul caracterizează și substantivele - constituenți ai unor sintagme nominale iar planul său semantic cunoaște cea mai amplă dezvoltare, prin asimilarea majorității funcțiilor sintactice: • predicat, în raport de complementaritate cu un verb copulativ: „Dar nopțile-s de-un farmec sfânt/ Ce nu-l mai pot pricepe”. (M. Eminescu, I, p. 175); • complement indirect: „Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină”. (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
metaforică: „Noaptea-adânc-a veciniciei el în șiruri o desleagă.” (M. Eminescu, I, p. 132) Sensul de ‘apartenență’ este dezvoltat de cazul genitiv și prin intermediul unei relații de interdependență, când substantivul în genitiv realizează în complementaritate cu un verb copulativ, funcția de predicat analitic: Cartea este a prietenului meu. Când genitivul este impus de recțiunea unor prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice (asupra, deasupra, contra, împotriva, în jurul, în spatele etc.), planul său semantic se amplifică prin sensuri cu originea în alte funcții sintactice: • complement indirect, când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai încălzi, mergând la drum, căci nu e bine când stai locului.” (I. Creangă, p. 214) În sintagmă cu unele verbe, expresii și locuțiuni verbale impersonale, se dezvoltă valoarea semantică de dativ subiectiv; substantivul denumește „obiectul” care este caracterizat prin predicat din perspectiva unei stări, a unui sentiment sau a unei reacții în fața realității: „De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare...” (I. Creangă, p. 167), „Copilului i-a fost tot timpul frig.” În sintagmă cu adjectivele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impun diferite cazuri, interjecția), accidental (determinând forme paralele) sau redundant, opoziția cazuală. SINTAXA SUBSTANTIVULUITC "SINTAXA SUBSTANTIVULUI" În desfășurarea sintagmatică a textului lingvistic, unitatea sintactică și coerența semantică a enunțului sunt asigurate de predicație, realizată prin intonație predicativă sau prin intermediul unui predicat (sintetic sau analitic). Când predicația se realizează prin intonație predicativă, substantivul constituie, singur sau ca centru al unor sintagme nominale, enunțuri nominale exclamative, fără a realiza el însuși o anumită funcție sintactică. Substantivul realizează enunțuri nominale exclamative, singur (sau împreună cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pace!...” (Ibidem, p. 159), „E tare... tare de tot... Solid bărbat! Nu-i dăm de rostul secretului.” (Ibidem, p. 139) sau când este însoțit de un pronume exclamativ: „A! Ce nenorocire!” (Ibidem, p. 118) Când predicația se realizează prin intermediul unui predicat, substantivul poate ocupa diferite poziții sintactice: Este centru al unei sintagme nominale de gradul I, când intră, prin intermediul unei relații sintactice de interdependență cu o sintagmă verbală de gradul I, în structura nucleului predicațional al unei propoziții. În interiorul acestei relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte/când secera lunii pe boltă apare.” (L. Blaga, p. 257) În desfășurarea relației de interdependență, substantivul poate intra, în complementaritate cu un verb copulativ, în structura sintagmei prin care se realizează funcția de predicat (predicat analitic), singur: „O vorbă-și trec spicele-fete-n văpaie:/secera lunii e numai lumină -” (Ibidem), sau în solidaritate semantică cu determinanții săi: „O, moartea-i un secol cu sori înflorit,/ Când viața-i un basmu pustiu și urât” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lanuri - de dor se-nfioară, de moarte/când secera lunii pe boltă apare.” (L. Blaga, p. 257) În desfășurarea relației de interdependență, substantivul poate intra, în complementaritate cu un verb copulativ, în structura sintagmei prin care se realizează funcția de predicat (predicat analitic), singur: „O vorbă-și trec spicele-fete-n văpaie:/secera lunii e numai lumină -” (Ibidem), sau în solidaritate semantică cu determinanții săi: „O, moartea-i un secol cu sori înflorit,/ Când viața-i un basmu pustiu și urât” (M. Eminescu, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau acuzativ: folositor, util (folositor la ceva/cuiva). Aceste adjective pot fi determinate și de adverbe care exprimă sensuri circumstanțiale: totdeauna folositor, necesar oriunde etc. În desfășurarea relației de interdependență, adjectivul realizează, în complementaritate cu un verb copulativ, funcția de predicat analitic: „E mai vie născocirea/ Când iubirea o îmbie.” (L. Blaga, p. 276) Prin apartenența la sintagma nominală, având ca regent un substantiv sau pronume, adjectivul se distinge de adverb, care are același conținut semantic: exprimă însușiri (ale unei acțiuni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are același conținut semantic: exprimă însușiri (ale unei acțiuni verbale). În sistemul lexical al limbii există termeni univoci sub aspectul sensului lexico-gramatical de gradul I; aparțin clasei adjectivului și, în consecință, pot intra numai în sintagme nominale sau în sintagma predicatului analitic (bun, românesc etc.) și termeni care se pot actualiza, sau ca adjective, sau ca adverbe (frumos, urât etc.). În funcție de sintagma în care intră, termeni precum frumos, urât, încet, adânc etc. pot fi adjective: „Un mort frumos cu ochii vii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
superior, major, minor, maxim, minim, optim, suprem etc. SINTAXA ADJECTIVULUITC " SINTAXA ADJECTIVULUI" Constituent principal al sintagmei nominale, adjectivul intră, ca și substantivul, în cele două tipuri de enunțuri, cu intonație predicațională de natură suprasegmentală și cu predicația realizată prin intermediul unui predicat. Predicația se realizează prin mijloace de natură suprasegmentală, când adjectivul realizează, în solidaritate cu substantivul, enunțuri nominale exclamative. Aceste enunțuri se pot înscrie, printr-o relație de incidență, într-un enunț complex sau se pot caracteriza prin autonomie. Se înscriu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
paradigmei cazuale și se caracterizează printr-un grad maxim de complementaritate a celor doi constituenți din perspectiva intonației predicaționale. În varianta a doua, adjectivul este într-o măsură mai mare purtătorul intonației predicaționale, iar sintagma se apropie de enunțurile cu predicat analitic; adjectivul, atribut în enunțurile de tipul „Femeie nebună!” și „Frumoasă fată!” este mai aproape de nume predicativ în „Frumoasă fata!” În enunțurile cu predicația realizată prin predicat (analitic sau sintetic), adjectivul intră în relații de interdependență și în relații de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]