2,230 matches
-
toți participanții fluturând steaguri ale Israelului. Maggie presupuse că era vorba despre o așezare care urma să fie ori înființată, ori dărâmată. Era o prezență impunătoare, cu o claie deasă de păr cărunt în bătaia vântului și o burtă sănătoasă prelingându-se pe deasupra pantalonilor. Ocupa întregul cadru. —Palestinienii ar trebui să consulte istoria, striga. Pentru că istoria spune cât se poate de clar: evreii au fost aici prima dată. Pământul ne aparține. În întregime. Totul părea destul de limpede. Era o pasăre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și știu, cu o siguranță de fier care o făcu să înghețe, că Uri fusese cel lovit. Capitolul 51 Ierusalim, vineri, 6.15 a.m. Stătea nemișcată, atentă chiar și la sunetul propriei respirații. Mușchii și fața îi tremurau. Simțea lacrimile prelingându-i-se pe obraji, dar un fel de instinct de autoconservare preluă comanda, forțându-i picioarele să rămână pe loc, hotărî ca nimeni să nu audă nici măcar scrâșnetul unei pietre de dedesubt. Stătu așa timp de câteva secunde, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ele ținând în mână o carte de rugăciune. Aveau capetele acoperite cu pălării sau cu bonete croșetate, iar figurile lor exprimau o extraordinară ardoare. În timp ce își făcea loc printre ele, Maggie observă că aproape atingeau un perete pe care se prelingea apa, lustruindu-l cu buzele. Alte două femei, probabil turiste, stăteau deoparte de restul. Maggie le auzi vorbind: —Piatra de Temelie e acolo, de partea cealaltă a Zidului. Ai auzit ce se spune? Că picăturile astea sunt lacrimile Domnului. Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
amabilă? Ai vreun bătrân cu care vrei să te-ntâlnești? — Ai avut dreptate, Ignatius. Tu nu poți merge să muncești. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Am să încerc să plătesc datoria aia în alt mod. O lacrimă se prelinse din ochii doamnei Reilly, lăsând prin pudră o dungă de piele curată. Dacă sună domnu’ Levy ăla, nu răspunde. Am să am eu grijă de tine. — Mamă Doamne, urlă Ignatius. Acum chiar c-am încurcat-o! Dumnezeu știe ce pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tot felul de voci, Însă incapabilă să facă față tăcerii. Armanoush nu poate Înțelege versurile din locul În care se află, Însă poate auzi ritmul Învârtindu-se ca un titirez. Îi place să audă vocea de bariton a lui Cash prelingându-se din căști În Încăpere, la fel cum Îi place să audă diferite zgomote dinăuntru sau dinafară: rugăciunile de dimineață răsunând dinspre moscheile Îndepărtate; zăngănitul lăptarului când lasă sticlele cu lapte În fața băcăniei de vizavi; respirația uimitor de ritmată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ingrediente ale acestuia. — Ce-ai făcut, stăpână? a croncănit domnul Bitter scoțând un rânjet Îmbufnat, cum era de așteptat din partea lui. Ai intervenit În cursul lumii! Mătușa Banu a strâns din buze. — Așa e, a spus În timp ce lacrimile i se prelingeau pe obraji. E adevărat, eu i-am dat bolul cu ashure, Însă el a fost cel care a hotărât să-l mănânce. Am decis amândoi că era mai bine așa, cu mult mai demn decât să trăiești cu povara trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca să se aplece din nou spre mine. „Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă sunt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... — Sunt sculptor. Spuneți-mi Daniel. Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în camera mea. N-a protestat nici când am răsucit cheia în broască, nici când am strâns-o în brațe. A lăsat cearceaful ud să cadă de pe ea și a rămas goală. Ne-am iubit la lumina incendiului care se prelingea până în dreptul ferestrei mele, în timp ce agitația și panica de pe coridoare creșteau. A fost cea mai violentă și cea mai divină noapte de dragoste pe care am trăit-o. În zori, după ce Laura a plecat, m-am îmbrăcat și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
corabie care nu-și părăsește vasul! Încercasem să-l alung din cuibarul lui de sticlă, să-l umilesc, și nu reușeam decât să-i dau o aureolă eroică. În loc să moară ca un vierme bătrân, prea bătrân ca să se mai poată prelinge afară, murea ca un personaj legendar. Am insistat. Aproape m-am rugat de el. — Trebuie să pleci, totuși, de aici. În curând va pătrunde focul. — Să fug? a exclamat. Să mă salvez? Eu? Să cer ajutor, să țip, să devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îl gîdilă pe sub pielea de pe omoplați. Pentru a-l Învinge pe Diavol nu are nevoie decît de niscai imaginație. Desigur, imaginația poate fi o problemă pentru cei Între două vîrste. CÎnd era puști, robinetul Rimbaud curgea din plin, oportunitățile se prelingeau din el Împodobite cu mii de culori, ca un dragon de Anul Nou Chinezesc. La cincisprezece ani, imaginația se unduia În preajmă-i ca o sirenă Împodobită cu paiete și cu sexul de foc. Curînd Însă, trupuri și simțăminte adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
petrece timp Îndelungat În sala de aburi cu cîțiva tipi de la convenția pompelor de sîn. Apoi, comandă un masaj special. Înfășurat strîns Într-un Înveliș de ierburi, este lăsat singur să plutească Într-o peșteră de calcar de pe care se preling lacrimi Înmiresmate. Dar nu-și găsește liniștea. În seara asta va trebui să le spună oamenilor din acest oraș al Companiei ceva pe care să-l creadă și el, și ei. — Și acum, „Despre Bani și Poezie (cu un ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ai făcut asta? protestează bătrînul. Ești nebun de legat. — Uită-te la chestia aia, rîde barmanul. De parcă o gaură În plus ar mai conta. Wakefield mănîncă cîteva ouă fierte și o fîșie de pastramă de crotal din spatele barului. Curînd se preling Înăuntru alți oameni: cowboy Îmbrăcați În piele cu sombrero-uri epatante, fetițe dure de la țară, de vîrstă mijlocie, În blue-jeans atît de strînși Încît crezi că au crescut pe ele, cîțiva militari În civil și un gras cu o blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Împotriva brînzei importate din America, dar spargerea ferestrelor rămîne constanta eternă a protestelor de orice fel. Nici o vitrină, de nicăieri nu este la adăpost de mînia unei mulțimi furioase, iar cum lumea devine din ce În ce mai transparentă pe măsură ce granițele dispar, produsele se preling, culturile locale se dizolvă, apa și aerul refuză să mai fie proprietatea cuiva..., lumea devine de sticlă! Maxdrip are avanposturi peste tot În lume, producînd rîuri de cafeină consumate de burghezia planetei. Nu-i de mirare că nervii noștri sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Într-o bună zi prinde o frîntură de conversație cu informații tulburătoare. În cîteva zile, primăria va efectua operația anuală de combatere a termitelor, o afacere Încețoșată și otrăvitoare. Termitele roiesc trei nopți În primăvara tropicală; hoarde de insecte se preling din clădiri și se Înfășoară, fuioare, În jurul felinarelor de pe stradă. Să umbli pe stradă printre gîngănii este o adevărată tortură și majoritatea locuitorilor stau În casă În acele zile, În timp ce cisternele primăriei patrulează pe străzi și Împroașcă nori grei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
proiectați casa ideală pentru mine, ca să ne mai treacă timpul. Femeile acceptă provocarea cu un aplomb tipic parizian. — Va trebui să ne spui care ar fi pentru tine casa de vis, Îl somează Franțoise. — Da. Să nu omiți nimic! se preling obraznice cuvintele, cu vocea Marianei, de pe buzele Cybellei. Wakefield pare să cadă pe gînduri. — Vreau o casă care să fie mobilă, dar staționară, situată Într-un loc sigur, fără frontiere, cu oameni iubitori de pace. Redbone Îl fulgeră cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
înrăiți și funcționari din administrație obișnuiți să o dea cotită. — Dar n-a fost așa. Mi-a scris și m-a anunțat că totul s-a sfârșit. — Frumoasă modalitate. Fără îndoială e un bărbat cu principii. Lacrimile începură să se prelingă pe obrajii lui Fran și le șterse furioasă. Chiar e un bărbat cu principii. Asta m-a atras la el. — Atunci principiile lui trebuie să-l fi orbit. Îi mângâie fața cu un deget. — Dacă ai fi îndrăgostită de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei de-a găsi o altă formulă de îngrijire. Îl prinse chiar când pleca de la spital și el promise să vină direct acolo. De îndată ce auzi soneria, fugi și i se aruncă în brațe, și lacrimile, reținute de nevoie, i se prelinseră pe obraji. Laurence o mângâie pe păr și îi spuse că totul avea să fie în regulă, că aveau să găsească soluția optimă. Ascultă în liniște în timp ce Fran și apoi maică-sa povestiră fiecare propria versiune a incidentului din parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Takamori a uitat de toate pretextele pe care căuta să le scornească pentru Tomoe și a început să fugă după câine. După colțul unde a dispărut câinele, a văzut un bătrân ghicitor strângându-și catrafusele. Picături mici de ploaie se prelingeau pe geamurile mașinii. Endō, a început să plouă. Endō a rămas cu fața lipită de geam și nu i-a răspuns. — Mergem până în Sanya? — Ce? — Mergem direct în Sanya... sau trecem pe la Michiko? Endō nu răspunse, așa că el continuă: — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
când a deschis ușa! Endō era în picioare cu cureaua în mână și, întinsă pe jos, în fața lui, femeia își acoperea fața cu mâna. Când și-a îndepărtat mâna și și-a ridicat capul, Gaston a văzut dâre de sânge prelingându-i-se dinspre gură spre bărbie. Zărindu-l pe Gaston, Endō rânji. — Ți-ai terminat treaba? întrebă el blând. — Tu ! ... strigă Gaston. Femeia foarte bună. De ce o lovești?... Ești rău! Foarte rău! — Rău, eh? Poate! îi răspunse cu glas scăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
știi... Zău că nu știi... — Ba știu, răspunse el blând. Știu. — Ce știi? Știu că viața-i tare grea. Tomoe, sunt tare slab... Toată viața mea a trebuit să fiu atent. E o problemă... Din ochii lui inexpresivi s-au prelins, pe fața-i uriașă, două-trei lacrimi mari. La revedere, Tomoe-san. Te iubesc cu adevărat. S-a întors și a plecat. Semaforul de la intersecție s-a făcut verde și a traversat. Trupul lui uriaș s-a pierdut în mulțime. „Tomoe, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston, care stătea rezemat de perete. Își cuprinsese cu mâinile picioarele lungi și erau adunate la piept acum. Adormise. Oboseala își spusese cuvântul după o zi de alergătură. Ce față de prostănac! Gura îi era întredeschisă și picături de salivă se prelingeau pe bărbie. Sforăia ușor. „Dacă s-ar întâmpla una ca asta, chiar am să-l omor?“ Nu voia, dar dacă împrejurările zilei următoare i-o cereau totuși, se gândea să tragă un glonte în gura aceea pisăloagă. Numai la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unde soarele iese din pământ privirile tale erau albastre și-nalte de tot. Zvon legendar se ridică din brazi. Ochiu atât înțelegător era iezerul sfânt. În mine se mai vorbește și astăzi despre tine. Din gene, ape moarte mi se preling. Ar trebui să taiu iarba, ar trebui să taiu iarba pe unde ai trecut. Cu coasa tăgăduirii pe umăr în cea din urmă tristețe mă-ncing. LUCRĂTORUL Te irosești în încordări de arc lângă roțile mari de oțel. Strivești între
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Înțeleg și o iert. Pe la patru patruzeci, din spatele jaluzelelor se zări o lumină. Cineva era În baie. Ea? Emma sub duș? Își dori să fie el perdeaua dușului, un văl de plastic umed care se lipea de pielea ei, se prelingea pe picioare, Îi atingea coapsele - și-ar fi dorit să fie el spuma care i se scurgea printre sâni și se aduna În buric, picurând Între labiile mari. Ar fi vrut să fie capotul pe care Îl Îmbrăca - să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prostește: — Luați antologia. Dar o luaseră deja, chiar citeau din Camillo Sbarbaro când Începuse „ghiveciul”. Valentina observă că Încerca să se prefacă a nu fi auzit nimic, dar avea fruntea broboane de sudoare. Picăturile se Înmulțeau spre tâmple și se prelingeau pe lângă rădăcina părului. Un pârâiaș Îi curgea Încet pe obraz, ascunzându-se În cele din urmă sub gulerul cămășii. În ianuarie, părinții lui Mataloni conduseseră un fel de revoltă Împotriva suplinitorului de italiană. Întocmiseră o scrisoare către directoarea școlii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vre-o Întrebare. Mors tua, vita mea - aici așa funcționa. Emma, uimită, introduse moneda În aparat, și pentru că nu se Întâmpla nimic, trase un șut mașinii. Păhărelul Începu să se umple. Câteva picături negre cu aspect veninos Începură să se prelingă prin tub. Când operatoarea de la postul 13 trecu prin fața ei - impregnată de nicotină de la țigara pe care tocmai o fumase pe ascuns la toaletă - o abordă și, chiar dacă avea senzația clară că aceasta Încerca să o evite, o Întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]