15,139 matches
-
dotat din punct de vedere intelectual. Făcuse liceul sanitar și chiar practicase vreo doi ani meseria de felcer sau ceva pe aproape. În prezent avea profesia de bețiv și își susținea viciul muncind pe unde apuca. Cam tot așa de preocupați de muncă erau și tovarășii lui Tureanu. Interesantă era solidaritatea acestor simpatici bețivi, în sensul că împărțeau băutura frățește. Prin consens, șeful reuniunilor era acceptat cel cu lovele, care oferea și băutura. În duminica de dinaintea postului Paștelui lovelele se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Fata nimic, nimic. A chemat-o la el în birou. Unde locuiți? În gazdă. Pune bani de apartament. Se face un bloc în Codrescu. Fata rîde puțin și face și o gropiță în obraz. De unde, tovarășe director? Ei, lasă, mă preocup eu, dacă vrei... Nu vreau. Am timp. Eu totuși insist. Mîine o să rezolv eu totul. Margareta a început să plîngă. Evident că fără lacrimi. Directorul o strînge de după umeri, o pupă (părintește), o atinge pe unde poate și declară: Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în fierbere, lumea petrecea și cei mai deștepți făceau politică. De abia acum știau cum să voteze. În unanimitate, adică deștepții satului toți s-au prins că au fost duși cu preșul. Dar nu le va mai merge. Tinerii erau preocupați cu perpetuarea obiceiurilor, cei în vîrstă preparau bunătăți, iar fătucile cu aspirații la măritiș oftau după Romeo, luînd în serios pipăiala băiatului. Cu o zi înaintea plecării celui rîvnit de fetele satului, Tina a plecat la Iași, locul de întîlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dacă tot nu mai trebuie... Și dacă apare ceva la fel de grav? Poate mama, poate tata, poate tu, ce ne facem? Nu mai fiți așa de prăpăstioși! Părinții nu intervin, ci doar oftează din ce în ce mai adînc. Le plînge sufletul că Doru este preocupat de mașină mai mult decît de faptul că Raluca era pe punctul de a părăsi lumea asta. Ambii văd cît de mult suferă fata lor și de asta intervin: Lasă, Raluca, să-și cumpere ce vrea. Dacă va fi nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
platitudini cît încape. O să remarcați că, în loc să vă spargă capul cu un pantof, veți fi aplaudat. De ce oare? Mulțimea este o noțiune care, în general, face abstracție de calitățile elementelor ei. Mulțimea se compune din indivizi și punctum. Calitățile indivizilor preocupă o altă matematică și anume "analiza". Prin urmare, mulțimea uniformizează componentele sale prin abstractizarea tuturor trăsăturilor care diferențiază indivizii. Popular și jignitor se folosește oribilul cuvînt de "turmă". Aspect surprins foarte exact în povestea "Les moutons de Panurge". În istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gratiile pocneau muguri; Petru culegea florile, cu grijă, fără să tulbure parfumul ferului forjat; Petru ascundea florile după icoană; în zori, la mâinile lui Dumnezeu creșteau cătușe. La balamuc, Petru se împrietenise cu umbra; Dumnezeu obișnuia să pășească în urma lui, preocupat de toate nimicurile; Dumnezeu, cel mai atipic ignorant, se întorcea cu spatele la icoană, nerecunoscându-și portretul. Umbra rămânea în urmă, Petru o căra în spate ca pe o cruce; umbra grăbea pasul, Petru fura la start cât să întregească absența umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deoparte ceea ce este pentru ceea ce ar trebui să fie, mai curînd află cum ajung oamenii la pieire decît cum pot să izbutească". Finalul capitolului XV e un îndemn la practicism, chiar și amoral dacă e necesar. Principele să nu se preocupe că și-ar putea face "faimă rea" îmbrățișînd păcatul "fără de care i-ar fi greu să păstreze statul". Ceea ce e virtuos poate duce la pieire. Totul pleacă de la și se întoarce la aceeași "verita effettuale". Spiritul utilitarist e învingător pretutindeni
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și felul de viață. Aceștia sînt singurii principi care au state și nu le apără; au supuși și nu-i guvernează 32; statele lor, cu toate că nu sînt apărate, nu le sînt luate, iar supușii, cu toate că nu sînt guvernați, nu se preocupă de aceasta și nici nu se gîndesc să se sustragă autorității lor, ceea ce de altfel nici n-ar putea face. Deci numai aceste principate sînt sigure și fericite 33. Dar, întrucît sînt guvernate printr-o rațiune superioară, la care mintea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aceasta. Sub același pretext, a atacat Africa; a întreprins expediția din Italia și, în sfîrșit, a atacat Franța. Deci a săvîrșit și a uneltit mereu acțiuni mărețe care au întreținut așteptarea și admirația în sufletele supușilor care erau tot timpul preocupați de rezultatul acțiunilor lor. Războaiele lui se nășteau unul din altul, în așa fel încît între unul și altul nu a rămas niciodată timp oamenilor să poată unelti și acționa împotriva lui. Este de asemenea foarte folositor pentru un principe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu sînt decît obscenități, fapte abominabile, surse de scandal. N-am putea citi Viața papilor fără să nu găsim, în mai multe rînduri, cruzimile și perfidiile lor. Vedem aici ambiția pusă în slujba creșterii puterii lor pămîntești și spirituale; avariția preocupată de a trece agoniseala poporului în mîinile familiilor lor, pentru a-și îmbogăți nepoții, metresele sau bastarzii. Cei care gîndesc puțin găsesc bizar faptul că oamenii suportă cu atîta docilitate și răbdare opresiunea acestui fel de suverani, că nu deschid
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Cezar, Alexandru, sau Scipio. Plimbîndu-ne, putem reflecta mai bine și mai judicios asupra diferitelor situații ale țării și asupra artei războiului, decît atunci cînd prepelițe, cîini de vînătoare, cerbi, o turmă de tot felul de animale și ardoarea vînătorii ne preocupă: un mare principe, care a făcut a doua campanie în Ungaria, a riscat să fie luat prizonier de turci pentru că s-a rătăcit la vînătoare. Aceasta ar trebui chiar interzisă în armată, pentru că dă naștere la multă dezordine în timpul marșurilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
clase de vârstă, avându-le în mediul lor familial. Deși neafectați de șomaj, de exemplu, ei sunt în general sensibili, în calitatea lor de părinți sau de bunici, la dificultățile legate de locul de muncă. La fel, problemele de securitate preocupă toate clasele de vârstă și nu numai persoanele de peste 60 de ani (ibid.). Rămâne subiectul dominației culturale a celor de peste 60 de ani, ale cărei efecte s-ar traduce printr-o stăpânire a valorilor proiectelor politice. Altfel spus, numărul crescând
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
regulată" (DREES, 2005). Odată cu scăderea vârstei de pensionare, expresia "vârsta a treia" nu li se potrivește pensionarilor mai tineri. Marketingul folosește atunci termenul de "senior", pentru a reda imaginea unei persoane trecute de 60 de ani, chiar 50, dinamică, sănătoasă, preocupându-se de forma sa fizică și psihică, făcând multe activități (sport, asociații, distracții). Termenul "vârstnic" are și el o conotație mai curând pozitivă. El pune accentul pe o experiență de viață și de înțelepciune dobândită și se adresează unor persoane
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
-l în acest fel apt să trăiască într-o societate cu resursele neipotecate de cei din perioada precedentă. Rezumând, statul trebuie să vegheze ca generațiile succesive să fie reciproc creditoare și datoare unele altora. Urmașii nu vor accepta să se preocupe de cei care-i preced decât cu condiția de reciprocitate, ca cei în vârstă să se preocupe de situația urmașilor. Este o reciprocitate inter temporală generalizată. Oamenii de astăzi și cei de mâine sunt cuprinși într-o dinamică de datorii
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
precedentă. Rezumând, statul trebuie să vegheze ca generațiile succesive să fie reciproc creditoare și datoare unele altora. Urmașii nu vor accepta să se preocupe de cei care-i preced decât cu condiția de reciprocitate, ca cei în vârstă să se preocupe de situația urmașilor. Este o reciprocitate inter temporală generalizată. Oamenii de astăzi și cei de mâine sunt cuprinși într-o dinamică de datorii și de obligații încrucișate care le întărește solidaritatea și care-i incită să se comporte reciproc în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
a Franței, publicat în decembrie 2005, a pus accentul pe angajamentele statului în spiritul modelelor lui Auerbach, Gokhale și Kotlikoff. Acest raport nu a avut poate audiența mediatică așteptată, dar a interpelat economiști, sindicaliști și pe toți cei care se preocupă de viitorul finanțelor publice. Paradoxal, politicile au un orizont temporal prea impregnat de egoismul generației actuale față de urmașii săi. Această poziție destul de neagră la urma urmei, căci este fondată pe nepăsarea unora față de viitorul celorlalți, nu este împărtășită de toți
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
natura. Am respirat adînc și am pornit de departe. Mă asculta cu atenție. Am ajuns pînă la urmă la poezie, ea era de vină pentru acuratețea cu care-mi reprezentam vizibilul. Poezia, pentru că scriind-o de pe la paisprezece ani, m-au preocupat, Înainte de toate, imageria ei, invenția plastică, spectacolul metaforei. L-am iubit enorm și-l iubesc și astăzi pe Macedonski pentru acuitatea descriptivă, pentru coloritul meridional al tablourilor sale, Îl ador pe Arghezi pentru forța cu care-ți azvîrle În față
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
păsări, apa, văd florile... Mai spune-mi un lucru, nu mi-e frică... Cum visează ăia, cum să zic, care n-au văzut niciodată În viața lor, care s-au născut așa... Ce fel de vise au ei? Subiectul mă preocupase și pe mine cîndva. Făcusem, pentru propria-mi curiozitate, un studiu pe elevii mei orbi din naștere, băieți și fete În jurul a optsprezece ani, Îi chestio nasem. Și-au amintit mai Întîi de glasuri, de zgomote, de sonoritatea viselor lor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fatal. Mai trecuse peste vreo două preinfarcturi În ultimii ani, fără să le bage În seamă. I se descoperiseră abia la niște analize mai serioase. Am tăcut ca să nu devin incredibil. O simțeam pe Nicole cu gîndul În altă parte, preocupată de ale ei, răzvrătită Împotriva scurtimii verii, mă temeam că nu va avea răbdare să m-asculte. Apoi, nici mie nu-mi venea pe deplin să cred că auzisem ce auzisem și cum auzisem acea voce. Nu fusese o vibrație
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Simțea că o privesc, dar nu Îndrăz nea să Îndrepte chiar Într-acolo Întrebarea. Zise: — La ce te gîndești? — La... la nimic special. — Nu mă duci, te gîndești la ceva În legătură cu mine... Avea dreptate. Mă uitam la ea și mă preocupa felul des tinului de a-și face jocul: de ce adică ea, și nu, să zicem, o fată din București, din Spania sau din Moldova?... Nicolevenea chiar din mijlocul priveliștilor străbătute de mine și care mi dăruiseră imaginea lumii În verde
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de gnostici, despre care vorbesc Irineu și Tertulian, îl consideră adevăratul mântuitor al omenirii. După Pseudo-Tertulian, „deoarece puterile șvrăjmașeț ale acestei lumi nu doreau ca șIsusț Cristos să pătimească, pentru ca nu cumva moartea Lui să aducă mântuirea neamului omenesc, șIudaț, preocupat de mântuirea neamului omenesc, l-a predat pe Cristos”. Alt grup, mult mai radical, văd în Iuda singurul apostol cu discernământ, care a recunoscut în Isus un pseudo-mântuitor, un impostor. Prin urmare, nu mai avem de-a face cu o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebui să poarte copilul. Ca o nălucă, Însă, a venit gândul că peste o jumătate de ceas se va afla În fața securistului. Maria și-a dat seama de deruta În care se afla Gruia. ― Ce se Întâmplă, iubitule? Te văd preocupat de ceva. Nu trebuie să fii Îngrijorat pentru ce mi s-a Întâmplat aseară, fiindcă nu e nimic grav. ― Cine-i vinovat, dacă ți-ai luat bărbat doctor? Ignoranța-i sfântă. ― Ce să fac și eu, dacă n-am avut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să le dea lămuririle necesare.. Doresc exigență maximă! ― Voi urma Întocmai dorința dumneavoastră. Aș vrea să vă Întreb, Însă, unde să vorbească cu aparținătorii? ― Nu oriunde, ci la poartă. Acolo este o cameră anume pentru vizitatori... ― E limpede, domnule profesor... Preocupat de modul cum ar trebui acționat În vederea Îmbunătățirii stării unor pacienți, pentru a li se putea face intervențiile chirurgicale necesare, profesorul a tresărit când a auzit bătăi În ușă. A cercetat ceasul. Era ora douăsprezece. „Aha. Trebuie să fie Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
După ce am făcut tot ce trebuia, În clipa următoare Toader a pornit Înainte, pipăind drumul cu piciorul, precum câinele cu nasul... Când am ajuns aproape de pod, ne-am oprit. În fața noastră Îi aveam pe cei doi ruși, care erau foarte preocupați de ceea ce făceau... „Petrică. Tu Îl iei pe cel din fața ta, iar tu, Păpădie, pe cel de dincolo de pilon. Eu voi supraveghea terenul. Aveți un minut pentru a vă așeza În dispozitiv” - a stabilit Toader sarcinile. În Hanul Cercetașului era
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aștepți un răspuns, vecine. Ogoiește-i pe acești intruși și prefă-te Într un fachir, care stă cu tălpile goale pe ditai grămada de jăratec!” - l-a dădăcit din nou gândul de veghe. „Tare mă tem că profesorul se preface preocupat de cine știe ce treabă tocmai pentru a-mi pune răbdarea la Încercare, prietene” - a presupus Gruia. „Uite că la asta nu m-am gândit, dar cu atât mai mult stăpânește-ți simțurile”. În cele din urmă, profesorul a scos din sertar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]