1,965 matches
-
șiroind de ploaie. - Va trebui să așteptăm să se Îndrepte vremea ca să ne putem reîntoarce pe insulă, și avînd În vedere că e un cer ca de plumb, o să fim norocoși dacă o să putem lua bacul mîine. Remarcă aerul lui preocupat și trase de timp. - Nu face mutra asta, apartamentul meu nu e prea departe de aici, iar canapeaua e destul de confortabilă. Pentru că nu era de nici un folos să mai amîne, Îi Înfățișă observațiile legistului. Ea ajunse tristă la aceeași concluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o pornire de tandrețe și, cu o undă de frivolitate, sări pe pat lîngă el, ciufulindu-l. - Într-o altă viață, poate că am fost mus pe Mary Morgan și am sfîrșit cu beregata tăiată de jefuitori... Lucas rămînea Însă preocupat, simptomele astea erau prea grave ca să nu fie luate În serios, era bine să meargă să consulte un psiholog, cineva care s-o poată ajuta să explice viziunile acelea recurente, hipnoza putea, de asemenea, să dea rezultate bune, făcînd-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își Înăbuși un căscat, Lucas Îi Întinse jacheta, aveau să facă o ședință a doua zi dimineață, era mai judicios să meargă la culcare pentru cîteva ore. Văzu după expresia de pe chipul ei că era cu mintea În altă parte, preocupată. - Ce nu e În ordine? - Am promis că mă duc să vorbesc cu Christian, cred că mă așteaptă cam de mult... Lucas simți o fulgerătoare poftă să-l facă tocătură pe skipper, dar se mulțumi să distrugă stiloul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
l-ar putea aminti acum, i-ar veni mult mai ușor, și-ar face o idee, dar nu mai e nimeni care ar mai putea să-i spună... A trecut prea mult timp de-atunci, când el era un copil preocupat nu de moartea străbunicului, pe care oricum nu o putea înțelege, ci de pierderea numelui, de cum avea el să-l strige de-atunci încolo. Desigur, nu mai era nevoie să-l strige, dar nu-l putea detașa de fostul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe undeva, pe aici, va avea cine să-l ajute să asocieze denumirilor arborii necunoscuți. Se întîmpla un lucru debusolant: mergea de jumătate de zi și nu-i ieșiseră în cale mamifere. Păsări cenușii sau, dimpotrivă, ostentativ colorate, zburdalnice și preocupate deopotrivă, planau în toate direcțiile, umplînd văzduhul cu chemările lor melodioase; șopîrle buimace, ieșite prea curînd din ascunzători în căutarea căldurii soarelui timid, de primăvară, foșniseră de cîteva ori în apropierea lui. Atît. Mai aproape de ce căuta doar o familie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
este întotdeauna astfel și în mod indistinct altceva, mai precis viața însăși, adică în exemplul nostru auto-afectarea originară a acestei atribuiri de sens creatoare a idealităților fizicii matematice. Privirea pe care, în cadrul reducției, am aruncat-o asupra științei, noi, fenomenologii preocupați a construi o fenomenologie radicală a subiectivității ca subiectivitate vie, adică a păstra ființa a ceea ce suntem în realitate, dincolo de aparență, această privire, așadar, nu trebuie oare să se modifice de acum în mod considerabil? Căci știința nu doar face
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
În condițiile astea... E Ambrogio, meșterul din Como. — Un magister cum macinis? Dante privi În jur. Proiectul de restaurare a bisericii trebuie să fi fost Într-adevăr ambițios, dacă se gândiseră să apeleze la un meșter din Como. Se Încruntă, preocupat. Era un fapt cu totul și cu totul neașteptat și sosea Într-un moment cum nu se putea mai prost. Peste toate tensiunile care zguduiau Florența, acum mai venise și moartea unui membru al celei mai Însemnate corporații de constructori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Iar vederea operei voastre atât de impunătoare, adăugă Dante privind În sus, e cu siguranță un Îndemn extraordinar de a vă aduce laude, În mod public, lui Arnolfo și dumitale, care Îl ajuți. — Mă căutai? zise celălalt ignorând elogiul. Părea preocupat. — Da. Vreau să aflu ceva mai mult despre meșterul asasinat. Cred că dumneata ești cel care Îl cunoștea cel mai bine, dintre toți membrii Studium-ului. Iacopo ridică din umeri. — Desigur, meșterul Ambrogio aparținea aceleiași bresle ca și mine. Deși corporația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Spui că eu Însumi Îi pot estima valoarea. Așa e, și consider că această valoare e una extremă, astfel Încât ar putea determina pe cineva la omucidere, pentru a și-l Însuși. Sau pentru a-l apăra. Spițerul părea dintr-o dată preocupat. — Oare nu cu el Îi prostește messer Bruno pe discipolii cultului său profan, din care faci parte și dumneata? Îl presă Dante. — Doar nu te gândești... bâigui celălalt. — De ce nu m-aș gândi? Teofilo mai șovăi preț de câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
înecând totul într-un sirop roz și violet. Prin ferestrele boltite se strecura o lumină sărăcăcioasă. Marcel îl întrebă pe patronul hotelului despre negustorii de prin partea locului. Apoi, un arab bătrân, purtând o decorație militară, le aduse masa. Marcel, preocupat, își fărâmița felia de pâine. Nu-și lăsă nevasta să bea apă. - Nu e fiartă. Bea mai bine vin. Ei nu-i plăcea vinul, o moleșea. Și, pe deasupra, aveau la masă carne de porc. - În Coran scrie că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la picior. Se ridică atent încercînd să nu facă nici un zgomot, dar în zadar, genunchii îi pocnesc ca unui bătrîn, arcurile saltelei scîrțîie și doamna Mina, care doarme iepurește, deschide ochii. E deja dimineață? întreabă, dar el nu-i răspunde preocupat să-și aducă cordonul halatului de casă în jurul taliei subțiri, te ții încă bine, își spune, și după ce face cîțiva pași mărunți dintr-o parte în alta a dormitorului se oprește în fața oglinzii privindu-se în ochi. Ai dormit bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ceea ce se întîmplă în lume, obiectivitatea și interesul public vor prima în fața altor interese. Organele actuale de propagandă vor fi dizolvate, în locul vechii Case a Scînteii vor apărea trusturi noi, jurnale, edituri, televiziuni, care vor forma o presă centrală profesionistă, preocupată numai și numai de informarea corectă a cetățenilor. Pe lîngă asta, accesul la informația venită din exterior nu va mai fi împiedicată, antenele parabolice vor putea funcționa oriunde pe teritoriul României, se vor putea face abonamente la ziare occidentale, vor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bunici. Cam o oră de mers cu „Rata”, cum zicea bătrânul Șendrean. Până la autogară avea de suportat curiozitatea cunoscuților pe care nu era chip să-i evite Într-un oraș atât de mic ca al lor, În ciuda aerului grăbit și preocupat pe care Îl afișa. Mai mult decât indiscreția Însă Îl agasa compasiunea cu care era privit. Da, era singur. Și ce dacă? Părinții săi n-aveau și ei dreptul la odihnă? Dacă statul le crea condiții minunate de odihnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a II-a În depozit de sticle și diverse ambalaje. Birourile au rămas aceleași. Ca și mutrele funcționarilor: importante, grave, cu toate că liniile se Înfundă În dealul Împădurit din apropiere. Ciudat era faptul că fețele clienților așezați la mese păstrau aerul preocupat al călătorilor de altădată. Ascultau distrați vorbe În doi peri, cu urechea la pândă, gata să prindă cel mai slab zvon de plecare a navetei și să apuce bagajele așezate prudent la Îndemână lângă scaune de grija hainelor erau scutiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Confetti, lampioane. Spre ea se Îndrepta tot mai apăsătoare privirea unui bărbat Încă tânăr, cu ochelari cu ramă de sârmă subțire, rotunzi, și un fular roșu ponosit În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu ceruse și ea o vodcă, sau un coniac. I-ar fi prins bine o Înghițitură, Își simțea inima undeva În gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că nu o neglijase nici o clipă și că interesul arătat desenelor fusese unul fugitiv. Da, de aici, răspunse Iolanda. Între timp Închise geamul, dar rămase sprijinită de pervaz, cu brațele Încrucișate, ca Într-o pauză de lucru. Avea un aer preocupat, de care orice musafir neașteptat ar fi trebuit să țină seama și să-și măsoare bine durata vizitei. Atunci de ce nu te-am văzut până acum câteva seri, lângă gară? Pentru că În restaurantul de la Gara veche merg foarte rar. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și privi În jur ca și cum lucrul acesta ar fi fost cu neputință până atunci din cauza ploii care cădea peste ea În valuri purpurii. Se făcuse de râs, de bună seamă. Lumea Însă nu părea să se intereseze de soarta ei, preocupată fiind de două fenomene tulburătoare: ingestia și deglutiția. Avea În fața ei o cireadă de vite hipnotizate de căldură În adăpători la vremea amiezii. Agentul de circulație era un tip Înalt, cu ochelari rotunzi pe nas și un fular roșu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se antreneze și, mai ales, să Învețe din nou să deosebească regele de regină, căci regula pièce touchée, pièce jouée funcționa fără abateri. Verva lui Grațian reda tuturor o bună dispoziție pe lângă care ei trecuseră fără să Își dea seama, preocupați parcă În mod obscur, mai degrabă de fragilitatea decât de bucuria reîntâlnirii. Spunându-i lui Grațian că tocmai se pregătea să meargă la un revelion ciudat, Flavius-Tiberius Își punea părinții În fața unui fapt Împlinit. Ai și tu loc, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
coace, așa că, în momentul când fetele au ajuns în clasa a X-a, le reunim într-un colectiv școlar cu băieții din clasa a XII-a. Interesant este că toți părinții au înțeles ideea. La catedră stătea un robot-profesor, urmărind preocupat dârele lucioase pe care le lăsa pe suprafața cristalină un melc. La vederea pedagogului, profesorul-robot sări în picioare și strigă „Drepți”. Elevele țâșniră în poziția sus-amintită. Roboții noștri observară că elevele nu stăteau în bănci, ci în grupuri, în jurul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
n-am nici o scuză față de Marta. Oricât aș căuta un motiv, nu găsesc unul pe care să-l invoc. Trebuie să accept că inexplicabilul poate fi o explicație sau că eu nu puteam să fiu altfel de cum am fost totdeauna, preocupat mai mult de mine decât de femeile pe care le-am iubit. Dacă de alte femei am fugit fiindcă au vrut să mă ia în stăpânire, să mă lege cu lanțul și să mă iubească numai ele, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
izbucni în râs. Nelson îl imită. „Nu râdeți. Vă rog”, am strigat. Au tăcut pe loc, dar eu am continuat să strig: „Nu râdeți. Vă rog! Nu râdeți. Vă rog!” Bătrânii mă priveau înmărmuriți, fără să scoată o vorbă, serioși, preocupați, numai Mopsul avea o satisfacție răutăcioasă în priviri care mă irita: „De ce râdeți? V-am rugat doar. Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog”, am continuat cu ochii la Mopsul. „Nu vă simțiți bine, domnule sculptor?” zise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe ulița prăfoasă direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzându-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la care se găsea Profetul. — Unde e doctorul? Câțiva au ridicat privirile, dar nimeni nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cunoscuse un doctor care o luase de soție și o dusese la Paris, dar care murise la scurt timp după ce Îi dăruise un fiu. „Ce s-o fi ales de Carry, lăsată iar În voia sorții, În lumea acesta dură, preocupată doar de amor?“ se Întreba retoric Moscheles, adăugând: „Nu am aflat niciodată“. Dar aluzia la lumea „preocupată doar de amor“ era transparentă. Henry Începu să Își formeze o teorie cu privire la geneza lui Trilby. Era posibil ca mai târziu, În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
frumoși. 316 DANIEL BĂNULESCU - Cum nu-i muiere? protestă grăsanul, sucindu-le tuturor înlemniților țestele, cu 30 de grade spre dreapta. Nu vezi ce îmbîrligătură de cordoaică scapără de la curul ei?!... Nu ești muiere, madam? - Îl cheamă Fisente, telegrafie străinul preocupat. - Poate s-o cheme și Soldatul Necunoscut. - Câte pițipoance cu nume nătânge n-am voiajat eu! Întâi le puneam capră și le săream în spinare. Când le izbeam cu stângul, o luau către stânga... Când le izbeam cu dreptul, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe rând. Pentru Va, mai toate tufele și mai ales cei câțiva plopi nu prea Înalți, Începură să execute mișcări ciudate. Ba, mai mult, unele tufe Începură a dansa, după o muzică pe care Va nu Încerca să o deslușească, preocupat fiind de soarta peștilor rămași În iarba malului, negăsiți de către cele trei fete ale Ochenoaiei. Vor mai găsi ei puteri să ajungă la casele lor din apă? Pe când luna Încă mai aștepta, În antecamera nopții, rândul pentru a se Înălța
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]