1,827 matches
-
inovocație foarte veche, din religii îndepărtate: zeul care trece în fecunditatea întunecată, profundă a pântecelui femeii. El primea mângâierile care îi învăluiau trupul. O clipă avu senzația că era o vrajă. Bijuteriile scoteau clinchete ușoare, iar ea îl săruta așa cum preotesele din Phrygia sărutau statuile zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și a întunericului nopții, în cele mai puternice confrerii sacerdotale din Roma se răspândi a doua zi zvonul că, pe corabia de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și a întunericului nopții, în cele mai puternice confrerii sacerdotale din Roma se răspândi a doua zi zvonul că, pe corabia de aur închinată unei divinități străine malefice, o preoteasă venită din țări îndepărtate făcuse asupra Împăratului niște rituri obscure, de nedescris, care aveau să-l facă invulnerabil. După câteva zile s-a aflat că, în noaptea cu lună plină din martie, pe noul drum de marmură din jurul lacului apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Iar corabia de marmură nu se scufundase. În cele din urmă, sosise Împăratul, purtând veșminte pe care străluceau pietre prețioase și broderii, însă atât de neobișnuite, încât fusese recunoscut numai pentru că unii reușiseră să-i vadă chipul. Lângă el mergea preoteasa străină cu părul de culoarea nopții despre care vorbea acum întreaga Romă. Împăratul pusese mâna pe timona enormă (cum nici un marinar nu mai văzuse vreodată), și prova corăbiei de aur se îndreptase spre luna care răsărea, pe când vâslele celeilalte abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
reușească; a închis termele publice din întregul imperiu - inițiind Evul Mediu și din punct de vedere igienic -, a desființat școala de la Atena, unde predase Platon. A transformat în biserică și templul din insula Philae, trimițând acolo un episcop. Atunci, ultima preoteasă a lui Isis Hathor a fost scoasă cu forța din templu; veșmintele sacerdotale i-au fost sfâșiate, iar ea a fost insultată, violată, târâtă prin curtea imensă; în cele din urmă, a fost dusă, goală, pe stânci, lapidată și îngropată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o asculta ziua pe gratis. Visul lui era să ajungă cândva la un spectacol odată, când va crește mare dar a rămas mic și la operă nu a fost niciodată, spre rușinea lui. Puțin mai încolo de Operă era Grigore Preoteasa, Casa de cultură a studenților. Cam acesta a fost unul din traseele lui preferate în următorii ani< îi plăcea acest drum pe care-l parcurgea adesea cu colegii. Se întâlneau uneori cu ministrul de externe, Corneliu Mănescu, care avea popularitate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
inimii sau spre o țară în care culorile reclădesc cetăți și castele de neuitare bătrâne ascultă cum timpul înțelept strigă dintr-o natură moartă cu fereastră de piatră finis coronat opus Poem orfic într-o piramidă cu pași de zei preotese antice gonesc anotimpurile și iedera albastră se agață tiranic de ziduri și de inima cavalerului rătăcitor printre coloane de clipe prieteni de unde au venit fluturii aceștia cu urme de animale preistorice pe aripi vă zic mâine o să plouă peste tristeți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
oare nu percepuse el Însuși ceva magic și ritual În pașii femeii, prima oară când o văzuse? Dacă ideea nu ar fi fost blasfematoare, el chiar ar fi admis că exista ceva divin În mișcările ei, asemănătoare cu ale unei preotese, mai curând decât cu ale unei prostituate. Se spune că În stepele de la Răsărit trăiau niște triburi feroce de nomazi, ai căror regi și preoți erau femei de o frumusețe statuară și miraculoasă. Acestea erau Îngropate În morminte somptuoase, acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
erau femei de o frumusețe statuară și miraculoasă. Acestea erau Îngropate În morminte somptuoase, acoperite cu bijuterii splendide și cu semnele măreției lor, printre stoluri de curteni care erau jertfiți pentru ca ele să nu Înfrunte singure Întunericul și groaza călătoriei. Preotese care dialogau cu moartea, interogând-o după ce băuseră poțiuni stranii, chemând umbrele la adunare. Se Întrebă dacă Ambrogio nu fusese cumva prima victimă a acelei zeițe barbare, tovarășul ei pe drumul către casa morților. Între timp, Baldo Își trecea singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adepților ei extazul cărnii. Încetul cu Încetul, un plan prinse contur În mintea lui, ca atunci când, pe scena pustie a unui teatru, actorii Își fac pe rând intrarea spre a da viață reprezentației. Steaua zorilor, divina Ishtar care le cerea preoteselor sale să Își jertfească trupul, acuplându-se cu necunoscuți. Își luă capul Între mâini, apăsând puternic pe tâmple, ca și când ar fi vrut să oprească, pentru o clipă, confuzia din gânduri. Dacă măcar tu, tată, m-ai putea ajuta! se surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sale cele mai imediate și mai lesne de recunoscut. Îl putea oare salva de la osândă conștiința faptului că era posedat? Ea Îl privise, la cârciumă. Oare nu cu privirea Își Îngheață prada vasiliscul? Oare mai putea scăpa de ritul acelei preotese infernale cu chipul de aramă? Își afundă față În mănunchiul de veșminte pe care Îl apucase, respirând adânc acea mireasmă. Poate că veșmintele erau Îmbibate cu cine știe ce poțiune magică, Își zise el cu ceea ce-i mai rămăsese din conștiință. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oamenii obișnuiți întâlneau zeități și dansau cu toții în ritmul flauturilor și al țiterelor, iar ea cânta cu un glas subțire, înalt, acompaniată de tobele de lut. De la vârsta primului sânge, Zilpa s-a văzut pe ea însăși ca pe o preoteasă, păstrătoarea misterelor cortului roșu, fiica lui Așera, sora-Siduri care sfătuiește femeile. Era o idee prostească, pentru că doar preoții serveau zeițele în templele din orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
De la vârsta primului sânge, Zilpa s-a văzut pe ea însăși ca pe o preoteasă, păstrătoarea misterelor cortului roșu, fiica lui Așera, sora-Siduri care sfătuiește femeile. Era o idee prostească, pentru că doar preoții serveau zeițele în templele din orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pus-o pe burta Zilpei și i-a arătat că mai era un copil acolo. - Nu te lăsa, mamă micuță, i-a spus Inna Zilpei, o să ai gemeni în seara asta. Nu ți-ai dorit așa? Nu prea seamănă a preoteasă, nu-i așa? a chicotit ea. Al doilea copil a venit repede, acum că Gad deschisese calea. A căzut din pântecul mamei lui ca un fruct copt dintr-un pom, tot un băiat și tot brunet, dar mult mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de mult că i s-a arătat în pădurea de terebinți de la Mamre și i-a dăruit un fiu sănătos când ea trecuse de mult de vârsta copiilor. Acel fiu era bunicul nostru Isaac, soțul Rebecăi, care era nepoata Sarei preoteasa. Bunica mea Rebeca era cea care profețea acum în pădurea sacră de la Mamre. După ce au evocat cum trebuia istoria familiei, tata și unchiul au trecut la povești despre propria copilărie, dându-și ghionturi în timp ce-și aminteau cum fugeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
același timp cu Rahela. Într-o clipă, Bilha și Zilpa au apărut și ele și toate cinci ne holbam la mesagera din Mamre, a cărei rochie lucea argintie în lumina albăstrie a zorilor. Vorbea prețios, așa cum fac toți mesagerii: - Rebeca, preoteasa din Mamre, mama lui Iacob și a lui Esau, bunica a sute de miriazi, vă cheamă sub umbra terebinților la sărbătoarea orzului. Să fie anunțat Iacob. Declarația vizitatoarei a fost primită în tăcere. Vorbea cu un accent ciudat, care cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era un om generos și un fiu bun. Se asigura că pelerinii bogați veneau în dumbravă și lăsau ofrande substanțiale. El îi găsise lui Isaac casa de piatră în care locuia și care îi permitea Rebecăi să trăiască ca o preoteasă, fără un bărbat de îngrijit. Bunica îl mângâia pe Esau pe obraz de fiecare dată când ieșea din cortul ei, iar el strălucea de bucurie, de parcă l-ar fi lăudat până la cer. Ceea ce nu făcea niciodată. Bunica nu vorbea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un infirm cu o voce splendidă, care îl învățase să citească și să cânte. Mi-a povestit despre loialitatea mamei lui și despre cei cinci frați vitregi, dintre care nici unul nu învățase arta Egiptului. Mi-a povestit despre călătoria la preoteasă, care îl inițiase în arta iubirii făcute în numele cerului. - Nu i-am văzut niciodată fața, zicea el. Ritualurile au loc în camerea cea mai ascunsă, acolo unde nu pătrunde lumină. E ca un vis închis în alt vis. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că a venit aici pentru a fi la îndemînă când va muri Marele Preot. Iar Nefert, fiica lui Tefnaht, a intrat o dată în casa robilor și n-a zis nimic. Mpunzi auzise însă de la niște slujitori că Nefert, care este preoteasa Zeiței Lunii, ar vrea să-i vadă pe zeii din turnul de argint. - N-ai văzut-o niciodată pe Nefert? îl întrebă Auta tulburat. - Am văzut-o numai când a fost în casa robilor. Se spune că noaptea, când răsare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mângâie părul. - Cum să trăim în pădure? Ca sălbaticii? Și până, la urmă tot vom fi descoperiți. - Ca sălbaticii! spuse fata printre sughițuri de plâns. M-am săturat și de tata și de palatele lui... Nu mai vreau să fiu preoteasa lunii, nici... nimic. Vreau să fiu numai cu tine. Hor nu îndrăznea să-i tulbure. Dar cârmaciul îi trezi din această visare: - Trebuie să plecăm grabnic sus, la noi. Nu mai avem cu ce zbura, știi. Nefert ascultă mirată. Ea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nervoasă, prin vara capricioasă a lui 1982... Într-un scuar umbros și ospitalier... Colț de pământ susținând, pe dorsalele sale, atât pavajul din pietre de râu al Căii Plevnei, cât și imensul imobil, adăpostind Casa de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa"... - Preoteasa? Ăsta nu-i tipul despre care s-a considerat că avea un atât de puțin potrivit nume de ministru de Externe, încît s-a considerat apoi că-l avea mai potrivit pentru un individ azvârlit din avion? - ...Vâsleam într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin vara capricioasă a lui 1982... Într-un scuar umbros și ospitalier... Colț de pământ susținând, pe dorsalele sale, atât pavajul din pietre de râu al Căii Plevnei, cât și imensul imobil, adăpostind Casa de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa"... - Preoteasa? Ăsta nu-i tipul despre care s-a considerat că avea un atât de puțin potrivit nume de ministru de Externe, încît s-a considerat apoi că-l avea mai potrivit pentru un individ azvârlit din avion? - ...Vâsleam într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în poșete. Și așa au trecut patru ani. În 1928, într-o deplinătate a anonimatului, Ulpiu Galopenția se apucă de foame. Până atunci își desăvârșise cu minuție numai premisele, acum totul era pregătit: Bătrânul, înainte de a muri, îl afurisise. Coana preoteasă, plină de bun simț, se stinge și ea. Patru frați și două surori nemăritate îl consideră principalul vinovat că viața e dură. Sportiv, Ulpiu își primește fără ostilitate foamea, îi deschide porțile mari ale destinului său și se apucă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iară Dona nu trădează, ce-n simțire-i se petrece, Nu trădează de-i durere, voioșie, nepăsare - Poate vru să deie prețul părții cei învingătoare Și de-aceea rămăsese ca și marmura de rece. {EminescuOpIV 228} 185Ci profetic se arată preoteasa culinară - Ia pe mort în poala-i sacră, de-a lui haină îl despoaie; Ea îl spală-n apă sfântă, și în scumpe măruntae Pun miresme felurite pentru jertfa mortuară. N-învîrtiri misterioase peste focul vetrei sfinte, 190Ea-l întoarce, curățindu-l
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dur, Înalt și frumos, pentru care a fost geloasă pe buna ei soră ce se prăpdise cu un an În urmă. De multă vreme mă gândesc dacă meriți să-ți cumpăr o pereche de ghetuțe scumpe așa cum are Gilda, fata preotesei. Am să aștept să văd cum ai să te comporți cu mine după discuția de astăzi. Nu cred că ai să-mi cumperi ghetuțe scumpe, iar despre „convingere” află că nu se poate și nu vreau! Dar s-a convins
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai mult timp la roata de făcut oale, de a se odihni mai puțin și vai! de a sta tot mai puțin timp cu cei câțiva oameni mai „răsăriți” și amatori de petrecere, vin și vorbe de duh la coana’ Preoteasă, unde savurând vinul galben din via americană a părintelui Buzdugan, discutau despre armată, femei, cântau și făceau politică, atât cât se putea În anii ’-’ pentru că Securitatea, noua Siguranță a statului, acționa la orice șoaptă răuvoitoare, la orice sugestie ori informare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]