3,241 matches
-
anonim, că aici ne putem întâlni cu vietăți ca pisifonele sau putem fi urmăriți de umbre amenințătoare, (vezi „ipostaza rea a câinelui de aer”), că aici, pentru vini pe care nu le cunoaștem, putem fi devorați de „amintiri mocnite”, ce preschimbă gândurile în „mari remușcări” ș.a.m.d. Așadar, chiar dacă nu sunt relatate fapte la fel de cumplite ca în povestirile lu Kafka, efectul nu este cu mult diferit. Și în acest sens, „evazionismul” lui Mircea Ivănescu se dovedește într-adevăr „subversiv”. Avem
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
semn al migrației reconfortante. * Alecsandri găsește energii proaspete să celebreze apariția luminii și renașterea naturii. Alt sentiment de beatitudine, de plenitudine absolută: „Ah! iată primăvara cu sînu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cîntări!” În poeme năvălesc viețuitoarele, intră vijelios ierburile și arborii, spațiul liric este acaparat de pardoșii, tigrii, șerpii gigantici, de elefanții și de celelalte „feare-ncrustate” de la India Brahmină. RÎurile Asiei, valea Cașmirului, mîndra insulă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
anatemizeze și să se distragă în predici ce păreau a fi delir. Ceva îi spunea că i se pregătea podiumul de foc pe care, pentru ultima oară, ar fi putut să se înalțe și să strige adevărul său, dar focul preschimbă totul în cenușă și, atunci când lumii i se oferă un spectacol, toți râd și nu iau în serios niciun adevăr, spus fie cu voce normală, fie cu un strigăt. Era nevoie, așadar, să găsească un mod ca o după-amiză să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
înseamnă că lumea nu vrea să pășească înainte și că s-a hotărât să stea pe loc și să băltească în cangrenele și mucegaiurile prejudecăților și ipocriziei. Ai grijă, fra' Tommaso, nu mai risca mereu; lătratul fiarelor dantești a fost preschimbat în tăcere sau în cântec liturgic, ceea ce de fapt nu este decât o așteptare înșelătoare. Te vor înhăța imediat ce te vei abate de la făgaș, altceva nu-ți pot spune, și nu-ți poate spune nici prietenul meu Rudolf care te
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care să-i ducă până la castel. După ce ultimii vizitatori plecaseră și, de asemenea, funcțio narii muzeului, lumea tăcută dintre ziduri era altfel decât în zori. Dimineața se simțea o liniște gata să-ți umple sufletul de prospețime. Seara liniștea se preschimba în tăcere, avea o anumită oboseală și, în timp ce soarele apunea de partea cealaltă a orașului, devenea tânguitoare. Și tăcerea continua câtă vreme Petrache cobora drumeagul pietruit, luând-o uneori pe scurtăturile repezi care tăiau drumul mai lung, al căruțelor. Apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sânge. — Puteți să-l dezlegați, spuse Rada, arătând spre bețiv și repetând spusele altcuiva, de demult. Nu se poate nici măcar ține pe picioare, n-are cum să fugă... Polițistul nu-și ridică ochii din registrul în care oamenii se preschimbau în coduri numerice, mai accentuate sau mai șterse, după cum creionul chimic era mai bine muiat între buze. Răspunsul veni totuși de la milițianul cel vechi și de la polițistul cel nou, amândoi deodată. — Lăsați, doamnă... Nici nu știți de ce sunt ăștia în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cea mai bună dintre lumile posibile, adică nu mai mic decât toți ceilalți, ci egal cu sine însuși. Iar Iadeș visa că e egal cu pătura lui care se căptușea cu puf de lebădă și îi ținea cald. Fesul se preschimba într-o claie de păr lucios, cu breton de paj, până la sprâncene. Și nu mai trebuia să se ferească, toate lucrurile pluteau, inclusiv scatoalcele pe care, altminteri, se deprinsese să le îndure pe nemeritate. Cum visele sunt atât de ușoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gândul la regulat ? Privi triumfător spre ceilalți, dar nu-i răspunseră decât priviri nedumerite. Totul, continuă Maca, folosind retorica lucrurilor definitive, e o chestiune de apăsare. Pișatul în aer liber te descătușează, te despovărează. Altminteri, frustrările se îndeasă și se preschimbă în obsesii sexuale. Asta ne și împiedică să înțelegem femeia. Tăcură, ținându-și răsuflarea și ascultând fiecare ce fac ceilalți. La sfârșit, Maca se întoarse mulțumit și privi în jur. — Acum, că am scăpat temporar de apăsarea regulatului... să privim
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui de peste tot. Nu mai putea face niciun pas, într-o parte sau alta, fără ca acel chip să nu-l încolțească. Trenul de argint șuieră, timpul se întoarse ca o mănușă și trenul se lăsă privit pe dinăuntru, umbrele se preschimbară într-o lumină orbitoare ce trecu peste singura umbră care rămăsese agățată de șine și care, dintr-odată, dispăru și ea. Ușa se trânti de perete. Nu se făcea așa în cârciuma lui Coropciuc. Nimeni nu smucea clanța și nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cârpă își întinseră limbile de foc, coborâră pe tulpinile muiate, cuprinseră ghiveciul de lemn și sâsâiră de jur împrejur, ca o colcăială de șerpi. Maca strigă a izbândă, fața îi dogorea, dar nu mai era căldura trupului său din tinerețe, preschimbat în cenușă, era o putere nouă care îl lăsa să-l îmbrățișeze pe Maca cel tânăr, să intre, la rândul lui, în fotografie, acolo unde se regăseau tuspatru, privind lumea și situându-se totuși în afara ei. Sări peste limbile de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca și la Creangă, dacă nu chiar și mai ingenioasă. Ireproșabilul meșteșug compozițional al scriitorului este surprins mai cu seamă în emiterea ,,semnalelor’’ expresiv-licențioase, de o simetrie și de o ,,inocență’’ mimată fără de greș. Bătrâna vorbește astfel și cu diavolul preschimbat în tânăr călător, care poposește noaptea sub cerga care o acoperea pe timpul nopții. Aici Satana, care voia să-și țină taina ascunsă, este descoperit de cerșetoare; pipăindu-l în somn, dă peste semnele neîndoioase ale naturii lui, coada și cele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
semnele neîndoioase ale naturii lui, coada și cele două cornițe; cerșetoarea, la rândul ei, ,,era o fată de-mpărat mare, care, de mititică se dedase la știința farmecelor și la meșteșugul vrăjitoriei, și, pentru păcatele ei, fusese blestemată să se preschimbe în hodoroagă cerșetoare și să nu și mai ia înfățișarea ei de mai-nainte decât atunci când o putea păcăli pe dracul, ba încă, și atunci, numai pe vremea nopții’’. Baba nu este la prima ei ispravă: a mai izbutit să
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
măsură ea nu dă naștere la nicio pierdere, așa cum se vede din exemplul cu jucătorii de cărți, care s-au retras cu o decepție foarte benignă. Ca urmare, de ce trebuie oare respinsă piatra filozofală, care ne-ar învăța cum să preschimbăm pietricelele în aur, și, până când o vom găsi, moneda de hârtie? Sunteți atât de încăpățânat din cauza logicii dumneavoastră încât refuzați o experiență fără riscuri? Dacă vă înșelați, privați națiunea, dacă îi ascultăm pe numeroșii dumneavoastră adversari, de o binefacere imensă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
făcut-o în perimetrul fondului intim-străin. DESPRE HOTAR ȘI HOTĂRÎRE Ceva este în măsura în care are hotare. Actul hotărârii este actul ontologic suprem. Se poate desigur imagina o lume a indistincției, a informului sau a inconstanței, o lume în care totul se preschimbă înainte de a apuca să fie. Despre o asemenea lume a neașezării s-ar putea spune că este, fără ca propriu-zis ea să și fie. O lume de magme, de lichide, de aburi, de substanțe moi, de curgeri - pe scurt, o lume
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
21 februarie 1925, citim: "De ce iubirea este de o bogăție fără pereche printre celelalte posibilități acordate ființei umane și cum se face că ea rămâne o suavă povară pentru cei pe care îi atinge? Răspunsul e simplu: pentru că, iubind, ne preschimbăm în obiectul iubirii noastre rămânând totodată noi înșine." Un an mai târziu, Heidegger redactează Sein und Zeit. Sintagma "posibilități ale ființei umane" devine aici una pur tehnică și s-ar putea la rigoare spune că tratatul heideggerian este o analitică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
articolelor 1, 7 și 8 ale constituției turcești. Reprezentantul Austriei și cel al Germaniei au primit de la guvernele lor aviz de-a susținea rezervele cabinetului român față cu constituția otomană. Deși până acuma nu cunoaștem actele autentice cari s-au preschimbat cu ocazia acestei semințe de conflict, totuși se aude că guvernul s-a declarat nemulțămit cu satisfacerea evazivă ce i-a dat-o Înalta Poartă. Acea satisfacere consistă în asigurarea negativă: că Turcia n-are de gând să calce tractatele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nici una din clasele pozitive moștenite în forma {EminescuOpIX 481} în care le păstrase evul mediu n-au fost înstare să reziste erei "înnoiturelor" și a importului de legi și instituții din Paris. S-ar putea zice că România și-au preschimbat pătura cea mai bogată a pământului pe cuvinte deșarte, pe fraze stereotipe, pe-un raționalism umanitar și cosmopolit, cari acestea formează astăzi bogăția unică a clasei de mijloc, ce trăiește din traficul lor zilnic, cheltuit în moneta mică a profesiilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din același furaj de înfulecat Totul ca și deja aruncatul viitor zar Nu: Cădere PIANISTA: Da, suntem pierduți pentru tot și toate care nu știu că în sine sunt deja putrede. Chiar și eu îmi schimb vocea mea idioată (își preschimbă vocea): în unele zile mă gândesc că am voie să mă bucur, pentru că-mi pun în gând să gândesc. Dar abia mă ridic, și mă gândesc la mine, asta-i așa ca un concert, după ce s-a terminat concertul. Atunci
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un principiu al ordinii. Într-o lume a frumuseții și a muzicii, personajele nu se puteau simți decât atrase spre plăcere, trăire intensă a vieții, bucurie, iar Emilia este ispititoarea. Lauretta este un nume mitologizant, amintind și de Dafne, cea preschimbată în laur, simbol al încununării talentului, dar și al puterii, este resimțită nevoia de glorie, de recunoaștere, de afirmare și de prețuire a celor care prin forța cuvântului propun o lume mai frumoasă. Iubirea este sentimentul dominant al lumii boccaccești
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care amintește de chansons d’amour ale trubadurilor: „Pe toate le-adumbrește doamna mea”680. Zeiță și femeie în același timp, ea îmbină realul cu fabulosul, devenind un prototip al spiritului de sacrificiu în iubire și al fidelității: a fost preschimbată în stea de către Jupiter (așadar a primit atributul luminii, simbolizând detașarea de mundan și accederea la o dimensiune celestă, a imaculării). Albul devine culoarea emblematică a tuturor personajelor angelice: „șiatâtea alte însușiri vădea/ Câte petale-n cercul ei de nea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
plăcerile pentru două sute de florini de aur, trăiește o veritabilă transformare, o redirecționare a sentimentelor dinspre admirație spre dușmănie: „când văzu ce lacomă-i femeia pe care el o socotea o doamnă vrednică de cinste, scârbit de atâta josnicie își preschimbă în ură iubirea lui înflăcărată.”944 Madonna Fiordaliso (II. 5) este o prostituată veritabilă, care profită de un tânăr naiv și neinițiat, înscenând un adevărat plan, „ca printr-un șiretlic destoinic să-și stăpânească pofta de bani”945 , pretinzând a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prin care această cauză modelează Universul În calitate de punct de plecare șcauză primordialăț, pentru ca ulterior să se reproducă pe sine Însuși, devenind la rândul său un nou punct de plecare. Ca exemplu poate fi dat focul care, (E) după Heraclit, «se preschimbă În toate celelalte elemente și acestea, la rândul lor, se preschimbă iarăși În foc»2, Întocmai unui lingou de aur din care se face o monedă; În continuare, moneda poate fi din nou prefăcută Într-un lingou. Ce să mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
primordialăț, pentru ca ulterior să se reproducă pe sine Însuși, devenind la rândul său un nou punct de plecare. Ca exemplu poate fi dat focul care, (E) după Heraclit, «se preschimbă În toate celelalte elemente și acestea, la rândul lor, se preschimbă iarăși În foc»2, Întocmai unui lingou de aur din care se face o monedă; În continuare, moneda poate fi din nou prefăcută Într-un lingou. Ce să mai spunem de rezultatele adunării numărului 5 cu el Însuși? Printr-o
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
monedă; În continuare, moneda poate fi din nou prefăcută Într-un lingou. Ce să mai spunem de rezultatele adunării numărului 5 cu el Însuși? Printr-o lege a naturii nu se Întâmplă nimic imperfect sau străin de sine; numărul se preschimbă În așa fel Încât respectă un principiu imuabil: fie că se reproduce pe sine Însuși, fie că produce decada, ceea ce Înseamnă că ajunge fie la un număr din specia sa, fie la un număr perfect 3. 9. Acum, dacă cineva
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
că divinitatea prin Însăși natura ei este indestructibilă și eternă (F), dar că natura divină este și ea supusă mutațiilor, ca urmare a celor hotărâte de destin șeimarmeneț și de o lege care nu poate fi Încălcată; natura divinității se preschimbă uneori În foc și asimilează toate substanțele care se amestecă Între ele - alteori prin diversificare, ia tot felul de forme având felurite stări și proprietăți, așa cum este acum cazul - constituindu-se În ceea ce numim În mod obișnuit (389) «lumea» șkosmosț
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]