12,837 matches
-
-ncepi să muști și să rupi cu dinții ce-ți iese din cur. Rămâi fără aer, și-o să rozi orice ca să ajungi să-ți tragi răsuflarea încă o dată. Nu-i genul de chestie pe care vrei să i-o spui prietenei tale la prima întâlnire. Cel puțin dacă te-aștepți să te sărute la despărțire. Dacă ți-aș spune ce gust a avut, n-ai mai mânca în vecii vecilor calamari. E greu de spus ce i-a dezgustat mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
duce mâna la chipiu și zice că e întotdeauna o plăcere s-o revadă. Femeia îi spune șoferului adresa următoare, undeva mai spre marginea orașului, și mașina se înscrie în trafic. Să nu râdeți, dar femeia asta - Lentil, vechea ta prietenă - își scoate un braț îmbrăcat în blană de sub cureaua poșetei, o deschide, și înăuntru poșeta e îndesată doar cu bani. Straturi de bancnote de cincizeci și o sută. Cu o mână înmănușată scormonește printre ele și găsește un celular. Ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Winston în jurul unor gâturi lungi și subțiri, modelate cu ajutorul practicilor hatha yoga. Toată lumea cobora și urca din și în aceeași limuzină Lexus, doar culorile erau diferite. Nimeni nu era impresionat. Fiecare seară era o lâncezeală socială absolută. Cea mai bună prietenă a doamnei Keyes, Elizabeth Ethbridge Fulton Whelps, zisă și „Inky”, obișnuia să spună că lucrul „cel mai și cel mai” poate fi doar unul singur. Într-o seară, Inky a spus: „Cânt toți își pot permite cel mai și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de zăpadă: Armata lui Hannibal traversând Alpii, iat-o pe mama lui Terry, zâmbind. Își șterge mâinile cu un prosop de vase cu dungi albe și roșii. La muzeul Prado, sprijinită de portretul Infantei lui Velasquez, iat-o pe Rudy, prietena lui. Sau pe Boner, câinele lui. Sigur, ar fi opera lui, semnătura lui, dar ar face-o pentru a aduce glorie oamenilor pe care-i iubește. Păcat că majoritatea lucrărilor avea să sfârșească în toaletele muzeelor. Era singurul loc fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dacă Terry Fletcher îl ucide pe autorul de printuri - atunci criticul de artă, patronul și colecționara îl fac pe Terry celebru. Îl transformă într-o bună investiție. Lucrările lui se vor vinde pentru o avere. Tablourile cu maică-sa, cu prietena, câinele sau hamsterul vor primi sprijinul de care au nevoie pentru a deveni clasice precum Mona Lisa. Precum Kokopelli, zeul zvăpăiat al indienilor hopi. În studio, muștele negre dau roată aceleiași grămezi de mere moi și banane fleșcăite. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei, se îndrepta spre casă. Își țineau ghiozdanele pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești prietenă cu ea, Emanuela? Desigur. E verișoara mea. Surprinsă, profesoara nu mai făcu nici un comentariu. De atunci, nota cea mai mică a Luanei la istorie a fost opt. Nu toți profesorii erau ciudați ori cu inimi îndoielnice. Luana putea număra suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de aceea răvașele lui sfârșeau aruncate la coșul de gunoi. Dar acesta se dovedi un amorez insistent. Fata sfârși prin a accepta. Stabili întâlnirea pentru duminică dar numai în prezența Luanei. În ziua fericitului eveniment, Anita veni să-și ia prietena, pregătită să dea piept cu Săndel. Domnișoara Leon căuta zadarnic o ținută care să-i fie pe plac. Nerăbdătoare, Anita o zori. Îmbrăcase un palton nou, din stofă neagră, legat cu cordon. Își aranjase pe-o ureche o pălăriuță drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stau proțăpite în mijlocul drumului, ca două nebune scăpate de la balamuc. Ar fi dat orice să aibă curajul să le cânte în strună și să apară la locul de întâlnire în chiloți. * * * Luana nu se gândise niciodată la băieți. Faptul că prietena ei era curtată o făcu să-și pună întrebarea cu cine i-ar fi plăcut să se întâlnească. Răspunsul veni pe nerăsuflate: Crin Soveja. Rămăsese credincioasă acestui băiat care creștea sub ochii ei făcându-se, din zi în zi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Anita într-un colț, în sala de sport ornată cu baloane și lumini, încercând să scape de îngrozitorul sentiment de neputință și zădărnicie. Își trăgea mereu rochia peste genunchi, să nu i se vadă juliturile de la ultima partidă de fotbal. Prietena ei n-o mai văzuse atât de deprimată. Într-un moment de bucurie generală, Luana se încăpățâna să rămână încruntată. În adâncul sufletului, adolescenta cu bucle blonde, aștepta, așa cum așteptase în toți anii de școală, ca al ei coleg Crin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îl întărâta. Mândria ei îl alunga și-l chema înapoi. O văzu, într-o zi, plimbându-se cu Marc. În seara aceea, întins în pat, se întrebă ce caută, de fapt, ce vrea. Își dorea ca Luana Leon să fie prietena lui? O iubea, oare? Nu știa. Știa, doar, că atunci când se uita la ea vedea foile de hârtie și pe Liviu Livianu atârnat în ele. Neputincios în a ajunge la o concluzie și în absența oricărui interes din partea "fetiței" de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întunecară brusc, el o salută dând ușor din cap și luă haina de pe scaunul ce voise să-l păstreze pentru ea. Privirile colegilor lui, aliniați în rând, exprimau stupoare. În clipa în care o văzuse, Marc tocmai le vorbea despre prietena lui, o aștepta cu nerăbdare, îi ruga să privească prin sală și să-l anunțe dacă o zăresc. Pe tot parcursul serii Luana fu măcinată de greșeala pe care o făcuse, dar nici pe Marc nu-l iertă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-un dulap, la cancelarie, pentru a fi înmânate a doua zi. Dimineață, la ora opt, când trebuiau să înceapă orele, Luana nu se afla încă în clasă. Mara se agită în bancă, întrebându-se ce s-a întâmplat cu prietena ei. Se auzi o lovitură puternică în ușă și în clipa următoare, spre surprinderea tuturor, intră în clasă Moș Crăciun. Prichindel și cocoșat, susținut cu grijă de doamna dirigintă și profesorul de sport, Moșul se așeză la catedră și lepădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o făcuseră într-o limbă din care nu pricepuse o iotă. Sanda luă trenul și plecă la Iași. Debarcată în orașul mare, înghesuită de alintata de fiică-sa să-i găsească o gazdă, femeia își aminti că are o fostă prietenă stabilită acolo. Îi dădu telefon și, spre surprinderea ei, deși nu se văzuseră de-un car de ani, vocea de la celălalt capăt al telefonului îi răspunse cu o reală amabilitate. Femeia cunoștea pe cineva care închiria camere. Era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
handbal, volei sau baschet ori la clubul de tenis. Luana intră în săli de sport de a căror existență nu știa. Făcu galerie pentru el și răguși încurajându-l. În câteva săptămâni, domnișoara Leon se procopsi cu o groază de prietene. Ajunsese, peste noapte, vedetă, era prietena lui Ștefan Escu, cea mai invidiată fată din campus. Când răutățile începură să apară, prin tot felul de vorbe menite să le strice relația, Luana le întoarse spatele și încetă orice contact cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clubul de tenis. Luana intră în săli de sport de a căror existență nu știa. Făcu galerie pentru el și răguși încurajându-l. În câteva săptămâni, domnișoara Leon se procopsi cu o groază de prietene. Ajunsese, peste noapte, vedetă, era prietena lui Ștefan Escu, cea mai invidiată fată din campus. Când răutățile începură să apară, prin tot felul de vorbe menite să le strice relația, Luana le întoarse spatele și încetă orice contact cu ele. Se întrebă de o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a-și petrece timpul liber. Nu înțelegi, Ștefan. Nu-mi doresc să colind străzile singură ca o femeie fără căpătâi, să cheltui banii prin magazine, ori să mă întind în "Tudor" la bârfe interminabile și de tot soiul, cu acele "prietene" care abia așteaptă să-mi intre în casă pentru a sări pe tine. Vreau să renunți la ceea ce faci, să te întorci la meseria ta, să vii acasă la trei și jumătate și până a doua zi să ne bucurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de-a se descurca și face plăcut oriunde, Crina îl luă în scurt timp asociat. Începură, astfel, alte drumuri interminabile la București, după marfă. Alte zile și nopți petrecute de Luana într-o singurătate cruntă. Cum nu-și găsise nici o prietenă care să nu se topească după bărbatul ei, care să nu-i îmbuibe capul cu " Cine știe ce face el, în tot timpul ăsta cât e departe de casă?", ea își măcina nervii într-o izolare morbidă. Citea, până la epuizare, se răzbuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
furtișaguri. Ștefan o învăță să facă facturi, să țină contabilitatea primară și să numere cu ușurință banii. Nu reuși să se obișnuiască cu o muncă ce nu se potrivea înclinațiilor ei. Atrase de aspectul lui Ștefan, celelalte vânzătoare se declarau prietene devotate. Veneau la standul lor, povestind vrute și nevrute iar uneori, seara, când așa ca Ștefan altă dată, visa doar la momentul întinderii în așternutul primitor, se trezea cu ele la ușă. Porneau discuții interminabile, lipsite de rost și numai cei șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ale vieții ei personale. Atât de amănunțite, că Luana roșea ori de câte ori femeia atingea subiectul "foaie verde lobodă", în traducere, piperatele amănunte legate de intimitatea activității ei sexuale, ținea, de fiecare dată, să precizeze -, numai cu bărbatul ei. Dar avea o prietenă care călca strâmb în mai multe rânduri și madam Cordel se arăta profund scandalizată de un așa comportament. Zereghia, cu actele de pensionare în lucru, evită să ia atitudine împotriva acestei stări de fapt, lăsând-o în plata Domnului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul buzelor, avu tupeul să se așeze în fața Luanei și să-i spună cu o mină supărată: Dacă vrei să rămânem prietene, să nu mai faci niciodată asta. Rămasă fără replică, fata încremeni în spatele mașinii de scris. Înțelese că trebuia să plece, cât mai repede și cât mai departe, dar nu putea s-o facă. Se îndrăgostise, iremediabil, de Radu Noia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să o supere, făcură să-i sară muștarul. Începu să urle: Nenorocito, ești arogantă și mă sfidezi. Te crezi superioară deși nu ești decât o biată dactilografă iar eu sunt șefă de birou. M-am coborât la a-ți fi prietenă și tu ți-ai bătut joc de mine. De azi înainte, am eu grijă de tine! De atunci, nu scăpă nici o ocazie să-i facă viața amară. Îi dădu tot felul de ordine, ce n-aveau nimic în comun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
create de mintea ei bolnavă. Ca să puncteze caracterul infect cu care o împovărase mama natură ori poate mama ce-i dăduse viață și apoi o abandonase, avea momente când renunța la calitatea de șefă și se reîntorcea la cea de prietenă. Se apropia, mieroasă, de Luana și-o întreba: De ce mă urăști? Ce ți-am făcut? Nu ți-am fost eu, întotdeauna, o prietenă bună? La ce bun atâta dușmănie când nu avem nimic de împărțit? Eu am de toate în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apoi o abandonase, avea momente când renunța la calitatea de șefă și se reîntorcea la cea de prietenă. Se apropia, mieroasă, de Luana și-o întreba: De ce mă urăști? Ce ți-am făcut? Nu ți-am fost eu, întotdeauna, o prietenă bună? La ce bun atâta dușmănie când nu avem nimic de împărțit? Eu am de toate în timp ce tu n-ai bărbat, n-ai copii, vai de capul tău! Sunt șefa ta, asta e, nu poți face nimic. Femeile din secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se mai văzuse până atunci. Bărbatul... ei, bine, nu era cine știe ce, o dădea, uneori, de toți pereții și-o făcea în toate felurile dar, până la urmă, se dovedea a fi un om de zahăr. Ce fericită era că-l iubea! Prietena ei, aia sau alta, nu mai conta, umbla dezlegată pe la fel de fel de case, câteodată o prindea nevasta și ieșea un tărăboi, mai mare rușinea. De ce, oare, inginerul Noia n-o lua de nevastă pe domnișoara dactilografă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Fetița palidă, încercănată, invizibilă în perna mare care-i susținea capul cât un pumn, nu-i inspira decât milă. O voia înapoi femeie, plină de zvâcnirea amețitoare și pasiunea unică, mamă responsabilă pentru Aniela și viitorul lor copil, soție și prietenă devotată. Tânjea după o viață nouă pe care n-o vedea împlinită decât alături de ea. Păcatul, plecarea precipitată și de autopedepsire a lui Radu, reprezenta o șansă pe care nu era prost să o piardă dar trebuia să aibă răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]