1,838 matches
-
clusteri genici, diferențiindu-se gena ε în clusterul β-globinic cu specificitate embrionară, precum și pseudogenele din cei doi clusteri genici. La majoritatea mamiferelor, protogena γ a fost programată să funcționeze doar în etapa embrionară. Acum 55-60 milioane de ani, odată cu emergența primatelor, acestă genă a fost reactivată să funcționeze și în etapa fetală, iar acum 35-50 milioane de ani o nouă duplicație genică s-a finalizat cu diferențierea genei pentru catena δ-globinică, aceasta fiind menținută în liniile evolutive care au condus la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sfârșit, liniștea și echilibrul interior și să eliminăm spaima continuă, care sterilizează și paralizează, din conștiințele noastre. Foarte importantă este și alungarea principiului totalitar-dictatorial, al ierarhiei de comandă. Răsturnarea valorilor, tipică revoluțiilor culturale de pretutindeni, urmează a fi înlocuită de primatul competenței și capacității personale. Nu ierarhii politice și calificative de dosar și cadre, ci ierarhii de merit, profesionale și de valoare individuală. Eliminarea minciunii și imposturii intelectuale devine, mai ales acum, o obligație esențială, vitală pentru însănătoșirea și dezvoltarea culturii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dezgustat, revista specializată, care nu se ocupă teribilă eroare ! de... opera sa, preferăm să păstrăm... discreție asupra reacțiilor noastre interioare. Individualism nu colectivism Două condiții prealabile, elementare, dar fundamentale, se cer îndeplinite. Dintre acestea, cea dintâi este, în mod indiscutabil, primatul valorilor individuale și personaliste asupra valorilor colectiviste de orice tip: familie, sat, comunitate, clasă, etnie etc. Nu negăm, în nici un caz, realitatea și funcționalitatea și a unor astfel de structuri. Ceea ce contestăm cu toată tăria este doar primatul, mitizarea, idealizarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mod indiscutabil, primatul valorilor individuale și personaliste asupra valorilor colectiviste de orice tip: familie, sat, comunitate, clasă, etnie etc. Nu negăm, în nici un caz, realitatea și funcționalitatea și a unor astfel de structuri. Ceea ce contestăm cu toată tăria este doar primatul, mitizarea, idealizarea și manipularea lor exclusivistă. Respectiv, orice formă de cultură închisă asupra celei deschise; orice formă de cultură tradițională asupra celei moderne; orice valoare colectivă, de orice tip, asupra valorii individuale, de orice categorie. Credem și repetăm, cu multă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
provin impulsuri și foarte bune, dar și foarte rele. De unde și nevoia unei cenzuri raționale, a unui echilibru reflexiv indispensabil. Obiecția cea mai gravă pe care o aducem culturii de tip guru este însă că ea propagă iraționalismul și intuiționismul, primatul misticii, revelației și gnozei tulburi, prin suspendarea judecății personale și compromiterea spiritului critic. Ceea ce este mai mult decât contestabil. între șeful carismatic, înțeleptul de penumbră și Căpitanul, inclusiv filozofic, nu există, de fapt, nici o diferență esențială. Nu ezităm să declarăm
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cel mult deduce. O astfel de preocupare este total absurdă, neimportantă, deci neglijabilă, chiar și conștiinței poetice? Cel puțin acești apolitici, total desideologizați, sunt într-adevăr onești cu ei înșiși până la capăt... Nu acceptăm, pe de altă parte, nici sofismul primatului definitiv al fragmentului, proclamat genul specific și exemplar al epocii post moderne, formulă incomparabilă de expresie etc. Adesea el nu camuflează, în realitate, decât spiritul amorf, improvizația, o idee sau o inspirație de moment. De asemenea, incapacitatea de a construi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturii noastre actuale libere alte noi și foarte dificile probleme. De rezolvarea lor bine orientată depinde întreg progresul integrării europene viitoare. Formulăm foarte concis doar ideile esențiale. O primă exigență, de bază: toate condițiile noii culturi române invocate anterior de la primatul culturii citadine și medii, la elogiul tendințelor constructive, al continuității și enciclopedismului urmăresc același ideal fundamental: reducerea, pe cât posibil cât mai rapidă și semnificativă, a decalajului cultural existent. Nimic mesianic, festivist sau oficial, totuși, într-o astfel de atitudine de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în termeni concreți, valoarea absolută a unei opere, românești sau de orice altă naționalitate. în schimb, se poate dovedi, cu mult mai multă claritate, ce înseamnă o valoare de circulație. Și integrarea europeană reprezintă, în perioada actuală, în primul rând, primatul valorilor de circulație asupra celor absolute. Este o realitate evidentă, fundamentală. Admitem, în definitiv, că există și valori absolute. Dar de ce să nu fie puse în situația să și circule? De ce am declara doar, precum G. Călinescu, foarte dogmatic de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ABOLIREA SCHISMEI INTELECTUALE Prof. univ. dr. ing. Lorin Cantemir Doctor HONORIS CAUSA al Universității Tehnice a Moldovei, Chișinău Membru al Academiei de Științe Tehnice a României Curiozitatea, ca trasătură comportamentală, nu este specifică numai omului. Se cunoaște că, dintre toate primatele, urangutanii sunt cei mai curioși. Motivul curiozității lor este o trăsătură izvorâtă din instinctul de supraviețuire și este o metodă de a prevedea pericolele. Ulterior, această calitate s-a transferat oamenilor. În momentul când a aparut limbajul -vorbirea și gândirea
Manifest catre to?i intelectualii de bun? credin??, indiferente de domeniul de formare si preocupare, pentru abolirea schismei intelectuale by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83663_a_84988]
-
prin canalul inghinal. În coborâre, testiculele se pot opri la diferite nivele având astfel o poziție fie preanală, fie postanală. Rhinolophidele sunt lipsite în general de vezicule seminale. Organul copulator - penisul - este de tip pendent și seamănă cu cel de la primate. Glandul, partea terminală a penisului este bine dezvoltat și adesea acoperit de un repliu tegumentar - prepuțiu. Forma glandului variază și ea foarte mult. Poate fi globulos, spatulat, ascuțit etc. Speciile de Plecotus pot fi deosebite pe baza formei penisului. Sistemul
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
rezuma sistemul relațional uman, în toate nuanțele sale, la ecuația Eu-Tu, i se pare lui Lévinas schematică și reducționistă, căci exclude terțul, fără de care nu poate exista un "altul al celuilalt", nici dreptate, nici ordine socială, nici umanitate. În primatul Celuilalt rezidă esența filosofiei lévinasiene, al cărei cuvînt-cheie este asimetria. Eul se îndoaie și se supune pentru a-i permite Celuilalt să existe și să vadă. Îl văd pe cel care mă vede, subiectivitate spiralată a retragerii în sine, cumva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Potrivit criticii idealiste, această diplomație avea cîteva defecte majore. În primul rînd, în multe țări diplomații iau decizii pe deasupra capetelor propriului popor. Or politica externă ar trebui să fie democratizată și să răspundă voinței poporului suveran. În al doilea rînd, primatul politicii externe (Primat der Außenpolitik) era folosit drept scuză pentru faptul că activitățile sale trebuiau să rămînă secrete atît în mediul intern, cît și față de alți diplomați. Așa că politica secretă evita dezbaterile raționale, necesare pentru ca soluția cea mai rezonabilă să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
TREI TEZE Critica ce urmează se va concentra mai întîi asupra argumentelor teoretice ca atare, apoi le va completa cu o critică empirică a aplicației inițiale propuse de Kindleberger pentru teoria stabilității hegemonice la sistemul monetar internațional. Teza hegemoniei: semnificația primatului american Prima teză a teoriei stabilității hegemonice spune că existența unui stat hegemonic (liberal) este un element necesar pentru sau care contribuie la o ordine internațională liberală stabilă. După critica pe care i-a făcut-o Keohane, această teză a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
inteligenți va duce în mod necesar la un rezultat general benefic; mai este și problema "pasagerilor clandestini". Apoi, nici blocurile regionale nu pot fi o soluție, pentru că ele nu pot funcționa într-o economie integrată. Ca soluție viabilă rămîne doar primatul sau despotismul binevoitor. Keohane a atacat această afirmație pe motiv că, teoretic, este posibil ca bunul public să fie administrat prin cooperare. De asemenea, propunerea de către Gilpin (1987: cap. 10) a unei diviziuni tripartite a lumii într-o hegemonie americană
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rînduri, transformarea cunoștințelor practice ale culturii diplomatice europene, într-o știință. Traversînd Atlanticul, realismul a devenit expus unei culturi politice care accepta în mult mai mică măsură distincția categorică dintre aspectele interne și cele externe ale politicii, lăsînd deoparte das Primat der Auenpolitik. Într-adevăr, politica externă a SUA și-a propus nu arareori, ca pe un lucru de la sine înțeles, să păstreze distanța față de luptele meschine pentru putere ce păreau să afecteze Europa. Abordarea lui Wilson, însușită și de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
au unit principalele teze ale neoliberalismului și le-au transformat într-un program de schimbare economică și politică, la care se făcea referință uneori prin termenii thatcherism și reaganomics. Printre reformele politice și instituționale cheie "de pe agenda" de zi erau: primatul forțelor pieței pentru alocarea bunurilor publice și private; reducerea personalului din serviciul public dar și a importanței politice a acestuia (pe motiv că sectorul privat este aproape întotdeauna mai bun); deregularizarea controlului statului asupra activității sectorului privat; abandonarea principiului egalității
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care îl deține, redescoperindu-se astfel valențele expresive ale limbii și reinventarea cuvântului degradat prin supralicitarea sa în discursul obișnuit. Asistăm astfel la o răsturnare a raportului dintre funcțiile pe care le îndeplinește limba în celelalte domenii de cunoaștere: de la primatul referențialității, accentul se deplasează pe expresivitate. Spre deosebire de limbajul politic, limbajul poetic nu mai este guvernat de interesele emitentului, nu mai țintește persuadarea publicului receptor, ci propune o reinventare a semnului verbal, o întoarcere la puterile mitice ale cuvântului care nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care îl rostește să provoace o schimbare în lume și/ sau în conștiința interlocutorului său, Austin spulberă iluzia descriptivității, caracteristică filosofiei clasice, potrivit căreia, începând cu Descartes, limbajul este înainte de toate un mijloc de reprezentare a gândirii. J.L. Austin contestă primatul frazei afirmative, din concepția reprezentaționistă, și pleacă de la premisa că limbile naturale se organizează în jurul unei distincții funcționale între două tipuri de enunț: enunțuri constatative, care descriu o stare de lucruri, și enunțuri performative, care permit împlinirea unui anumit tip
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și iluzie / 273 5.1.3. Hiperrealitate și mass-media / 275 5.2. Succesiunea simulacrelor / 280 5.2.1. Sfârșitul mitului originii / 280 5.2.2. Simulare și disimulare / 286 5.2.3. Stadiul fractal al simulacrului / 289 5.2.4. Primatul simulacrelor / 291 5.3. Simulacrul final America / 297 5.3.1. Hiperrealitatea și discursul său / 297 5.3.2. America un călcâi al lui Ahile? / 303 5.4. Radicalitatea gândirii și violența interpretativă / 307 Capitolul 6. O strategie neconvențională seducția
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
închise și deschise unei gramatologii, contribuind atât la întoarcerea împotriva tradiției metafizice a conceptului de semn, cât și la continuarea acestei tradiții în măsura în care Saussure folosește termenul de semn împreună cu întregul bagaj de presupoziții inoculate în el prin intermediul limbii. Deși detectează primatul semnificatului în înțelegerea occidentală a semnului, Derrida refuză ideea unei doctrine materialiste a semnificantului pe care anumiți comentatori i-au atribuit-o. În viziunea filosofului francez, semnificantul nu este niciodată pur sensibil, nici măcar în aparițiile sale fonologice sau grafologice. Dimpotrivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a postmodernismului pare a fi poststructuralismul, cel puțin în opinia anumitor cercetători. Discutând relația poststructuralism postmodernism, Best și Kellner consideră că teoria postmodernă își însușește critica poststructuralistă pe care o radicalizează semnificativ și, de asemenea, urmează îndeaproape teoria poststructuralistă în ceea ce privește primatul acordat teoriei discursului. Aceasta analizează societatea și cultura în termeni de semne, coduri și discursuri, argumentând că sensul nu este o "entitate" dată în discurs, ci este construit social, prin intermediul unor filtre și practici instituționale. Totuși, în pofida acestor asemănări, "poststructuralismul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în raport cu experiența, cât și cu acțiunea. 6. Consideră viața de zi cu zi drept un complex activ de reacții la sistemele abstracte, care implică atât apropierea, cât și pierderea. PM MR 7. Consideră angajarea politică coordonată ca fiind împiedicată de primatul contextualității și dispersării. 8. Definește postmodernitatea ca sfârșit al epistemologiei/al individului/al eticii. 7. Consideră angajarea politică coordonată ca fiind atât posibilă, cât și necesară, la nivel global, cât și local. 8. Definește postmodernitatea ca pe un proces de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mișcarea ei din moment ce nu se poate constitui decât prin amânare, spațiere, temporizare. O dată cu opoziția dintre scriere în general și urmă/scriere în sens restrâns, grafie, cei doi termeni ce aparțineau gândirii logocentrice dedans/dehors (interioritate/exterioritate) nu mai pot justifica primatul vorbirii asupra scrierii. Mai mult decât atât, nu există scriere pur fonetică de vreme ce spațierea semnelor, punctuația și intervalele sunt absolut necesare pentru funcționarea ei, fonemul sau grafemul putându-se constitui doar prin intermediul urmei pe care celelalte componente ale sistemului le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre filosofie și literatură, saltul conceptual poate fi semnificativ, dar există voci care au proclamat deja această schimbare. Transformarea filosofiei în literatură 308 și a literaturii în filosofie se înscrie în proiectul mai vast al criticii rațiunii totalizatoare prin răsturnarea primatului logicii în fața retoricii. În acest context se amintesc îndeosebi trei nume importante pentru acest tip de dezbatere: Derrida, Rorty, Habermas. Sunt de anunțat în această direcție și reflecțiile lui Jean Baudrillard pe această temă, filosoful francez fiind cel care a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
internă între natura umană și capitalism. Caracteristicile intrinseci și "naturale" ale omului sunt considerate a fi în relație cu sărbătoarea, excesul, cheltuirea energiei, în timp ce imperativele muncii, efortului, utilității, economiei sunt văzute ca fiind împotriva firii omenești; prin urmare, Baudrillard respinge primatul marxist al producției, considerând că toate formele de schimb simbolic sunt mult mai apropiate naturii umane decât producția. Într-o recenzie la Operele complete ale lui Bataille, Jean Baudrillard critică teoria marxistă, în timp ce afilierea cu ideile lui Georges Bataille este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]