6,020 matches
-
pe toate ce se află în jurul tău la justa lor valoare. Atunci când ai să înveți cum să trăiești, ve-i afla și tainele acestei enigme cu numele OM, și ve-i descoperi sensul vieții și rostul învățăturii. Credința și sinceritatea sînt principiile primordiale ale existenței umane. Fiecare este astfel cum gândește și cum înțelege Lumea și pe sine în această lume. Calea spre înțelepciune trece prin reflecție, imitație și experiență. Cel care își stăpânește mintea și sentimentele își poate stăpâni virtuțile și înlătura
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR, EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/374182_a_375511]
-
lui İisus „au tulburat” toată lumea astfel încât cei care i-au găzduit pe propovăduitori au fost târâți la „mai-marii cetății” și acuzați că „toți aceștia lucrează împotriva poruncilor cezarului, zicând că este un alt împărat: İisus”. Într-adevăr, rostul și rolul primordial al bisericii creștine a fost și rămâne acela de a vesti venirea Împărăției lui Iisus Hristos. Politica bisericii este cea a crucii și a învierii Domnului. Numai că prinsă fiind între lumea aceasta și cea care va să vină, deci
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
o dinamică interioară a cărții, autoarea conducând-o cu talent nativ, din instinct, aș spune, marcată de prea-plinul existenței sale tumultuoase, la ceasul unui bilanț în egală măsură lucid și sentimental. Din Hadesul întunecat (fundul subpatului în care lipsa strigătului primordial o hărăzise morții), fetița „de nevoie” se ia la trântă cu exponenții unui regim concentraționar ce avea s-o izbească din plin, fără s-o îngenunchieze însă, reușind să-și „domesticească” suferințele, cu înțelepciune și fermitate, abia la maturitate. Rar
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
lor de semnificare în structura textului poetic: „Amână-mă-n Tăcere, tinerețea respiră”, „Să amânăm să bem tăcut Tăcerea”, „Sângele își amână Tăcerea mereu”, „Ochii promit Tăcerea să amâne” (ochii-simboluri ale conștiinței umane reflexive). „Tăceri în doi” refac simbolica unitate primordială: „Într-un flux despletit Tăcerea mă prinde”, „Pătruns-au zorii, Tăcerea e întreagă”, „Ești azi Tăcerea dăruită mie”, „Arar Tăcerea știe Cuvântul să mângâie”, „Tăceri în doi, Tăceri fără simbrie”. „Tăceri din Turnul lui Nimrod”, urmașul lui Noe, al cărui
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
cuvânt devine ultimul cuvânt al rostirii liricii. Este un tip de construcție sferică, ce va fi cultivată cu obstinație pe toată durata cărții. Elementele-simbol din primele versuri stau la baza creației ulterioare și, prin ele, poetul redă poeziei statutul său primordial și puritatea originară. Incipitul cărții îl marchează semnul „A”, în triplă ipostază („Azi, acum, aici”). Trăim fiorul sub imperiul aleph-ului, care este, de fapt, prima literă din alfabetul limbii sacre. Prezența acesteia nu este întâmplătoare, ea reprezintă divinitatea „pură și
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
divină prin hotarele minții cine ești ce alegi să fii azi în visul cui îți petreci eternitatea? sămânță de muștar te prefaci și muți munții munte ești iarbă albastră alergată de mustangi în preerie fluture pictat de dali vultur șarpele primordial la sânul evei îți asculți tăcerea mantră OM OM țipi și de naști moise solomon hitler râzi de durere plângi de fericire cu râșii cu plânșii lumii te-aduni ești tunet ești foc liniște pe cerul betleemului magii te așteaptă
BOSONUL MATRIX de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377699_a_379028]
-
au tot lăsat atâtea căderi. Aștept, aștept, aștept până la deschiderea pragului destinului. Nu există deținuți ai sorții, aici toți sunt drepți, cu inimile pure, fără sentimente deșarte, fără dureri. Nu suntem prizonieri ai timpului! Liberi suntem, ne-am luat aripi primordiale și-am pornit pe calea umblată de îngeri. MĂ VEI PIERDE Mă vei pierde, din limita iubirii, Deși am devenit o amintire neștearsă, luminând a ta viață, Căldură pentru o inimă înțeleaptă. Mă vei pierde, din lumea aceasta mare, Cu
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
divină prin hotarele minții cine ești ce alegi să fii azi în visul cui îți petreci eternitatea? sămânță de muștar te prefaci și muți munții munte ești iarbă albastră alergată de mustangi în preerie fluture pictat de dali vultur șarpele primordial la sânul evei îți asculți tăcerea mantră OM OM țipi și de naști moise ... Citește mai mult te risipești haoticfărâmă divinăprin hotarele mințiicine eștice alegi să fii aziîn visul cuiîți petreci eternitatea?sămânță de muștarte prefaciși muți munțiimunte eștiiarbă albastră
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate... XI. DOAR DOUĂ, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016. înjurături mi-au rămas (de la tata) primordiale ce-i drept și acelea lipite de timpanul urechii stângi pe care un orelist practicant budhist mi-a scos-o fără ezitare din rădăcină pentru mântuirea mea nirvanică anticipată a concis aproape fericit privindu-mă suferind atât de mult după
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
după șoaptele tale singurele din lume care m-ar putea face cumva să cred că destinul meu are vreo însemnătate acolo sus chiar și așa într-o ureche cum am rămas ... Citește mai mult înjurături mi-au rămas (de la tata)primordiale ce-i dreptși acelea lipite de timpanul urechii stângipe care un orelist practicant budhistmi-a scos-o fără ezitare din rădăcinăpentru mântuirea mea nirvanică anticipatăa concis aproape fericit privindu-măsuferind atât de mult după șoaptele talealerg eu oarecum nepăsător de perspectiva edenicădupă
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
trecere în revistă a pasajelor celor mai semnificative, însoțite de note rezumative pentru restul [117]. Să începem cu operele în care lumea culturală indiană este abordată incidental, lăsînd la sfîrșit Prelegeri de filozofie a istoriei, unde India ocupă un loc primordial în discuția filozofului din Stuttgart. Deja în opera Filozofia naturii (ilustrată de C.L. Michelet, tradusă în italiană de A. Nivellini, Napoli, F. Rossi-Romano, 1864), p. 119, Hegel îi reunește pe inzi și pe greci pentru a concepe religia luminii: "lumina
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fie și de exagerarea numeroșilor admiratori entuziaști care îi vor urma, prelungind pînă în zilele noastre încercarea, pe cît de deșartă, falsă și fantastică, tot atît de satanic încăpățînată, de a voi să caute în India panaceul înțelepciunii universale și primordiale a întregii umanități [262]. Așadar, ne-am oprit dinadins la reproducerea a numeroase și lungi fragmente din operele pe care Hegel le-a dedicat aspectelor lumii indiene, și aceasta din două motive: a) datorită validității și actualității observațiilor hegeliene pentru
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
impresionanta teofanie a lui Krsna, ce repetă aceleași concepte într-o manieră și mai dramatică, în Bhagavad-gītă, XI, 5-8, 15-31, cutremurat, Arjuna îi spune lui Krsna): ... Tu ești mai presus de Brahmă, suprema Cauză primordială! Oh, mărite Stăpîn al zeilor, oh Ființă fără de sfîrșit, oh al universului Sălaș! Nepieritorul ești tu; Ființa și Neființa ești: ești Cel de dincolo de toate. Tu primul dintre zei, Tu ești bătrînul Purusa: ești al universului suprem tezaur: Cel
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sînt de acțiuni legate. Dar pe pămînt forma nu-i e înțeleasă, nici începutul, nici sfîrșitul: numai tăind aśvattha din puternicele-i rădăcini cu-acea secure tare ce este renunțarea, poți atinge țelul și înapoi nu te mai întorci: scaunul primordialului Purusa, din care a izvorît străvechiul imbold spre faptă. Către cel Nepieritor se înalță acela ce învins nu e de vreo greșeală oarecare, și liber de frămîntări și de orgoliu, orice plăcere el disprețuiește; acela, în sine însuși cugetînd
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
oricum, cu sistemul său "filozofic" deschisese calea tuturor aberațiilor inimilor și minților omenești, din moment ce renunța la prețuirea istorică a lui Hristos. Evanghelia Iubirii, a Milei, a Sărăciei etc., era eliminată și înlocuită, în măsura în care era considerată o contrafacere semitică a "adevăratei", "primordialei" Evanghelii a puterii, a bogăției, a disprețului și urii față de cei umili, de cei abandonați (pe plan social și pe plan internațional) etc., reafirmîndu-se astfel distincția păgînă dintre evreu și grec, dintre rasa pură și rasa contaminată, dintre aleșii lui
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Concept exprimat și de Eminescu în Luceafărul. [304] Purusa parah = Purusottama = "Spiritul suprem". [305] Bhagavad-gītă, VIII, 17-22. [306] kalpa = yuga, în al cărui interval există o "creere" și o distrugere (resorbție) a cosmosului. [307] prakrti = natură, materie primordială fără început și fără sfîrșit, ca și spiritul (Purusa). [308] Pentru cuvîntul "creere" se folosește iar un compus al lui srj- (lat. surgere), și anume visrjami, care implică emanatismul "creației". [309] Bhagavad-gītă, IX, 4-8. [310] Bhagavad-gītă, IX, 19: ... Amrtam
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tat twam asi, adică "microcosmul = macrocosmul". Cu această premisă, din care este derivată extrema consecință: aceea a negațiunii lumii fenomenice gînditorul indian pornește la realizarea identificării din amintita afirmație teoretică: singurul țel al existenței sale devine astfel reîntoarcerea la unitatea primordială, după descătușarea din lanțurile multiplicității și diversificării aparente. Dar, pentru atingerea țelului ultim, e nevoie de un efort continuu, gradual și coerent. Gînditorul indian trebuie înainte de toate să se debaraseze de tot ce constituie iluziile existenței, dintre care cea dintîi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
te-ar face să surîzi, dacă n-ai simți, dedesubtul suprafeței naive, tot dramatismul, tot tragismul unei situații universale: "Ce vină au ciorile, dacă orezul e mîncat de gîște?" (338, 9); sau o alta, din care rezultă un determinism riguros primordial: Ziua nu vede bufnița, cioara nu vede noaptea" (333, 5), la care se adaugă o alta, stranie viețuitoare, care nu vede nici ziua, nici noaptea: "Îndrăgostitul nu vede nici ziua, nici noaptea" (cf. C. FORMICHI, Gl'Indiani, ed. cit., p.
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a morților. Insula mai este: „loc al însingurării și oază în mijlocul apelor, evocare a paradisului și spațiu fără ieșire, insula reunește simbolurile vieții ce se naște și totodată sensurile morții, căci la Eliade, «apa reprezintă în foarte multe tradiții haosul primordial de dinainte de creație», pe când «insula simbolizează manifestarea, Creației»“14. Referitor la simbolistica zborului, amintim de filosofia indiană, de zborul lui Buddha către misterioasele insule albe. Această transcedere mitică se va repeta întocmai și în roman, tot către o insulă situată
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
A accepta, însă, timpul înseamnă a fi robit morții. Conștiința eternității spiritului are aceeași funcție ca lacrima în opera lui Lucian Blaga, aceea de a atenua suferința omului decăzut, însă personajul lui Eliade aspiră la mai mult, la reintegrarea condiției primordiale, în care omului îi este accesibilă etenitatea. Este vorba de pătrunderea lui în camera Sambô, o ipostază a insulei lui Euthanasius, unde trăiește: întro continuă, inexplicabilă fericire. Fericirea supremă, dinaintea ieșirii din Timp, când îl orbiră farurile mașinii apărute pe
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Tragedia lui este, așadar, de ordin spiritual. Sufletește el este detașat, pentru el numai spiritul contează. La masă, acesta, la al doilea fel de mâncare, deschide al doua sticlă de vin. „A doua oară“ păstrează camuflate fragmente dintr-o revelație primordială, însă înseamnă și „născut a doua oară“, renăscut în lumea sacră. El este un mort în viață, care se întreabă: „dacă nu cumva există vreo ieșire“. În final, oprindu-se trenul, Onofrei coboară în stația următoare podului, însă el nu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de uitare sau, mai bine zis, de ignorare a realității. Se întâlnește, cel mai vizibil, această stare la personajele din romanul Șarpele, mai ales la Dorina, personaj ales, care va trăi o profundă stare de bucurie în momentul refacerii cuplului primordial, stare precedată de uitarea condiției anterioare. Catalepsia (katalepsis = prindere, luare, oprire), menținerea involuntară a unor posturi sau atitudini corporale, determinată de modificarea tonusului muscular și pierderea inițiativei motorii. Ea poate fi indusă prin hipnoza (catalepsie hipnotică). Starea de catalepsie este
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
care, de-a lungul timpului, o anumită idee sau fenomen le-au avut. Se poate face istoria diferitelor expresii religioase. Dar hermeneutica este descoperirea sensului din ce în ce mai profund al acestor expresii religioase“, pe care Mircea Eliade o numește „creatoare“. „Reconstruirea sensului primordial, expus riscului căderii «în profan» a fost grija de căpătâi a lui Eliade“. Totul pornește în opera lui Mircea Eliade de la mit, care: „povestește o istorie sacră, adică un eveniment primordial care a avut loc la începutul timpurilor și ale
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
pe care Mircea Eliade o numește „creatoare“. „Reconstruirea sensului primordial, expus riscului căderii «în profan» a fost grija de căpătâi a lui Eliade“. Totul pornește în opera lui Mircea Eliade de la mit, care: „povestește o istorie sacră, adică un eveniment primordial care a avut loc la începutul timpurilor și ale cărui personaje sunt zei sau eroi civilizatori. De aceea mitul instaurează adevărul absolut “. Întreaga operă a lui Eliade stă sub semnul conotativului, ca „atribut al limbajului ce constă în capacitatea acestuia
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
plajă plină de oameni, unui bărbat îi ia câteva secunde să “găsească” cu privirea toate femeile frumoase. În acest caz funcția este folosită instinctiv pentru că, adânc în codul genetic al bărbatului, este scrisă directiva de a se reproduce ca scop primordial al vieții. Aceeași funcție automată de scanare și găsire a unui lucru poate fi antrenată și folosită cu succes în găsirea oportunităților care corespund scopurilor noastre. Dacă ne concentrăm asupra viitorului, trebuie să învățăm să recunoaștem stejarul în ghinda din
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2984]