2,775 matches
-
alianțelor în cadrul instituțiilor UE, care constă în calcularea puterii diferitelor blocuri de votare, cum ar putea fi diverse state membre din Consiliu sau grupurile politice din PE, presupunând că aceste blocuri votează coeziv. Acești "indici de putere" reprezintă probabilitățile a priori ca diferite blocuri să fie pivoți sau basculante, adică, să fie capabile să transforme o coaliție care va pierde într-una victorioasă și viceversa. Aceste probabilități sunt exprimate deseori în termeni relativi, cei mai cunoscuți astfel de indici fiind Shapley-Shubik
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
să mai fie una câștigătoare sau una de blocaj, în funcție de situație. De obicei, indicele Banzhaf apare într-o formă normalizată astfel încât coeficientul de putere al fiecărui alegător să apară în termeni relativi și suma lor să dea 1. Analizele a priori ne pot oferi o perspectivă la care nu am putea ajunge printr-o simplă observare a registrelor de vot efectiv. Predicțiile lor sunt deseori greu de verificat într-un mod empiric, pentru că se referă la putere, care, după cum am observat
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
cât șabloanele de vot a două țări sunt mai asemănătoare, cu atât mai mică va fi distanța ideologică dintre aceste țări, și prin urmare, vor apărea mai apropiate pe hartă. Dimensiunile care separă țările pe hartă nu sunt stabilite a priori de către cercetător, ci se obțin pornind de la datele empirice. Ele reprezintă doar principalele dimensiuni de conflict ale politicii instituției, care trebuie ulterior interpretate. Aceste rezultate, atât asupra diferențelor ideologice dintre state, cât și asupra principalelor dimensiuni de conflict, pot fi
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
nu țin cont de preferințele diverselor blocuri de votare și pentru că presupun aceeași probabilitate pentru toate coalițiile posibile. Ca răspuns, unii autori au încercat să includă într-o oarecare măsură preferințele blocurilor de votare și prin urmare diferite probabilități a priori pentru diverse coaliții. În unele cazuri, și în special în cel al PE, indicii de putere au fost adaptați pentru a avea în vedere numai coalițiile conectate. Acest lucru se face prin presupunerea unei anumite ordonări a diverselor grupuri politice
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
ordonare dominantă a statelor membre sau a materiilor și, ca urmare, nu există coaliții minime stabile de-a lungul timpului. În alte cazuri, indicii de putere au presupus pur și simplu că unele coaliții sunt mai probabile decât altele a priori. De exemplu, Madeleine Hosli (1996) calculează indicii de putere în Consiliu pentru cazul în care anumite grupuri de țări ar vota în bloc. De exemplu, membrii din Benelux, axa Paris-Bonn, țările din coeziune sau țările nordice. Calculează de asemenea indicii
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
au împărtășit preferințele Spaniei în multe din votările care au avut practic loc. Deci, este cel puțin riscant să presupunem că o axă de acest gen se va menține pe viitor. Acesta este în general riscul presupunerii unor probabilități a priori pentru diverse coaliții, în special când trebuie să alegem dintre reguli constituționale care, o dată adoptate, sunt destinate pentru o perioadă de lungă durată. Pe de o parte, nimeni nu poate prezice cu exactitate care va fi poziția guvernului german sau
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
doilea rând, chiar dacă este de acord cu absența unui popor european, Habermas consideră totuși că aceasta nu justifică opunerea la Constituția europeană. Pentru el, înțelegerea etico-politică a cetățenilor într-o comunitate democratică nu trebuie să fie considerată drept un a priori istoric-cultural care facilitează formarea unei aspirații democratice, ci ca fluxul unui proces circular generat prin instituționalizarea legală a comunității. În cadrul acestui proces, crearea unei Constituții europene poate să aibă un efect inductiv pozitiv. Dar Weiler (1997) este cel care clarifică
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
Context: Outcomes", in Cees van der Eijk și Mark N. Franklin (eds) Choosing Europe?: the European electorate and national politics in the face of union, pp. 287-305. Ann Arbor: University of Michigan Press. Pajala, Antti și Mika Widgren (2004) "A priori versus empirical voting power in the EU Council of Ministers", European Union Politics 5(1): 73-98. Penrose, Lionel S. (1946) "The elementary statistics of majority voting", Journal of the Royal Statistical Society 109(1): 53-7. Persson, Torsten și Guido Tabellini
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
la o instanță investigatoare investită în egală măsură cu obiectivitate). Revenind la argumentul dualismului, el ajunge în fond să se lovească de o distincție fundamentală care definește în filosofia gânditorului german limita general-admisibilă a oricărei cunoașteri, cea între cunoașterea a priori și cunoașterea a posteriori (fiecare apreciată conform specificului ei). Prin urmare, după gândul lui Kant, "însuși conceptul fundamental al unei naturi simple este astfel, încât el nu poate fi întâlnit nicăieri în experiență și prin urmare nu există nici o cale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în același timp determinări și caracteristici potrivite noii sarcini. Agentul privilegiat al reflexiei trebuie să dețină în arsenalul său metodologic cognitiv o nouă tehnică sintetică, mai precisă și netributară până la sacrificiul perspectivei ei aplicative distincției altminteri necesare între cunoaștere a priori și cunoaștere a posteriori. În această idee, noua formă de sinteză este liberă, neconvergentă, de multe ori disparat-concluzivă și supusă oricând dezbaterii, modificării, verificării. Ea este o formă științifică de asumare individuală a realizării unui portret al subiectivității și trebuie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a apus o dată cu elucidarea ce a însoțit biografiile marilor artiști, o dată cu împărtășirea secretelor experienței acestora. A existat o modă a asimilării artistului cu un mag deținător al tenebroaselor mistere ale creației, metoda sa fiind învăluită de nepătrunse taine și a priori indescifrabilă. A venit însă vremea recunoașterii importanței unui progres al cunoașterii, unei democratizări a tehnicilor artistice care sunt din ce in ce mai abordabile pe latura lor logistică. A devenit necesară, în interiorul școlilor de creație și apoi într-o rețea educațională extinsă, gruparea organizată
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o demonstreze lui însuși, la fel cum ceilalți trebuie să o facă. Asta se aplică și inginerilor, arhitecților, doctorilor sau firmelor. Niciun individ sau firmă nu are dreptul de a se pretinde superior sau să-l considere pe celălalt a priori ca fiind mai bun sau mai puțin bun în funcție de țara de origine. Bineînțeles, românii, în măsura în care nu sunt încă bine cunoscuți în Europa Occidentală, vor avea la început unele greutăți atunci când intră în competiție cu țări mai reputate. Dar este simplu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
nu se știe de cine, nu se inventează, nu se fabrică. Frații Grimm observau îndreptățit: "Nu se creează bucățile de poezie populară și mai ales nu se fixează în memoria unui întreg popor așa cum nimeni nu poate să creeze a priori o limbă și să facă o națiune întreagă s-o vorbească". Aceste povești au exordii tradiționale: "A fost odată un împărat, și dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti..." Sau: "A fost odată ca niciodată; că de n-
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
parteneri sau unei schimbări în distribuirea partenerilor. Trebuie să înțelegem că noțiunea de intrigă nu este, în cazul de față, cu adevărat pertinentă: după ce X i-a făcut o felație lui Y sau Y a dezbrăcat-o pe X, a priori orice se poate întâmpla, succesiunea actelor este contingentă. Dar gratuitatea înlănțuirilor este mascată prin existența unor coduri nescrise: de exemplu, felația tinde să se situeze înaintea penetrării vaginale, care precede sodomia etc. În domeniul acesta există deci un anumit număr
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
intensă pentru a justifica scena și desfășurarea ei, reînnoită nedefinit pentru ca numărul scenelor să sporească, trebuie totodată și mai ales ca ea să fie satisfăcută. Dispozitivul pornografic vizează plenitudinea. 2. Înlănțuirea scenelor Cum se înlănțuie scenele într-o operă? A priori, autorul dispune de două strategii majore: prima constă în a le juxtapune renunțând la orice intrigă veritabilă. Este mai ales cazul naratorului care se mulțumește să descrie o serie de fantasme. După cum am observat deja, aceasta este tehnica folosită în
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
foarte posibil să înfățișezi afectele unei conștiințe fără a descrie pozițiile de care sunt legate sau, invers, să înfățișezi pozițiile fără afectele care le sunt asociate: descrierea unei poziții nu este în sine pornografică, după cum o demonstrează Kama Sutra. A priori, secvențele pornografice se pot grupa în trei ansambluri: cele în care este predominant afectul, cele în care dimensiunea configurațională îl depășește în importanță și, în fine, cele în care se instaurează un echilibru între acestea. Cel din urmă ansamblu este
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
nu direct cu autorul se confruntă cititorul, ci cu un narator. Naratorul trebuie să fie suficient de distanțat pentru a dispune operațiunile în tablouri, dar și să găsească soluții pentru a reduce la maxim distanța, pentru a reda afectele. A priori, autorul dispune de două mari opțiuni: fie să-l facă pe narator focalizator, punct de vedere care organizează perspectiva și care este sursa afectelor, fie să transforme unul sau mai multe personaje în focalizator(i). Poate exista, de asemenea, un
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
este vorba de fantasme direct exprimate. Faptul că naratorul și personajul focalizator sunt diferiți prezintă avantaje pentru înfățișarea operațiunilor, dar face exprimarea subiectivității mai indirectă. În cazul acesta, trebuie, întrucâtva, să compenseze distanța enunțiativă prin diverse mijloace. Naratorul dispune a priori de mai multe posibilități: (a) poate să nu privilegieze nici un actor din scenă, circulând printre toți și revenind, în anumite momente, la o poziție de exterioritate; ( b) poate privilegia unul dintre actori; (c) se poate mulțumi cu o perspectivă exterioară
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
filozofica și politică, aceste forumuri în care cei ce se exprimă își escamotează intențiile sau se ascund în spatele limbajului [...] Ithkuil va obliga să spuneți ceea ce gîndiți cu adevărat și să gîndiți cu adevărat ceea ce spuneți". Disocierea clasică limbi artificiale a priori vs. limbi artificiale a posteriori se bazează pe disocierea dintre o limbă inventată fără referință la o limbă naturală și o limbă inventată a cărei structura (fonetica, lexic, gramatică) provin dintr-una sau mai multe limbi naturale. Limbi a priori
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
priori vs. limbi artificiale a posteriori se bazează pe disocierea dintre o limbă inventată fără referință la o limbă naturală și o limbă inventată a cărei structura (fonetica, lexic, gramatică) provin dintr-una sau mai multe limbi naturale. Limbi a priori sînt limbi experimentale, logice și filozofice (lojban, loglan, Toki Pona etc.). De exemplu în lojban morfemele provin din engleză, spaniolă, chineză, hindi și arabă, dar normele gramaticale țin de logică simbolică. Toate încercările de limbi filozofice ale lui Bacon, Comenius
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mai apropiate, sub toate aspectele, de aspectul unei limbi naturale). Exemple de limbi a posteriori sînt: interlingua (bazată pe patru limbi bază: engleză, franceza, spaniolă și italiană și două limbi de control: germană și rusă), esperanto (cu unele elemente a priori), limbile ficționale (tip Tolkien sau Războiul stelelor). În mediul anglofon se utilizează denumiri precum conlang (termen general care desemnează o limbă artificială), artlang (creație personală ficționala), auxlang (limba auxiliara mondială, tip esperanto) și modlang (< engl. Model Language, limba simplificată tip
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
imaginaires, Leș Belles Lettres, Paris, 2001. Auroux, Sylvain; Chevalier, Jean-Claude; Jacques-Chaquin, Nicole; Marchello-Nizia, Christiane (coordonatori), La Linguistique fantastique, Denoël, Paris, 1985. Eco, Umberto, În căutarea limbii perfecte, traducere din limba italiană de Dragoș Cojocaru, Polirom, Iași, 2002. Libert, Alan, A priori artificial languages (Languages of the world), Lincom Europa, München, 2000. Mathieu, Stéphane, Le Phalanstère des langages excentriques, Ginkgo Éditeur, 2005. Okrent, Arika, În the Land of Invented Languages. Esperanto Rock Stars, Klingon Poets, Loglan Lovers, and the Mad Dreamers Who
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
este bazat pe o critică socială și nu propune un model spațial"3. Acțiunea sa a intervenit în momentul în care structura medievală a orașului se dezintegra, astfel că transformările se impuneau. Lucrările haussmaniene nu relevă un plan definit a priori, chiar dacă mai mulți martori, între care Haussmann însuși, au evocat mereu faimoasa hartă a Parisului pe care Napoleon al III-lea trasase, încă de la începutul domniei sale, diferitele căi noi pe care își propunea să le realizeze. Jeanne Gaillard 4 a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se acordă prioritate în intersecție? De ce să se investească în liniile de transport în comun, dacă noile echipamente și infrastructuri ignoră traseul? Chestiunea transportului în comun apare deci simptomatică pentru neputința politică de a trata probleme care nu scapă a priori competențelor orașelor și națiunii. Oamenii politici nu încetează să afișeze voința de a reduce traficul automobilelor în oraș, sondajele de opinie subliniază cât sunt de convinși locuitorii de necesitatea dezvoltării transportului public în detrimentul automobilului, dar previziunile anunță că în 2010-2020
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decât în tensiune. Pentru cartierele sensibile, răspunsul nu constă în copierea soluțiilor americane. În schimb, aceste soluții pot inspira activitatea de ameliorare a concepției franceze asupra serviciului public. În loc de a nega apartenențele etnice și religioase, care constituie singura identitate a priori de care dispun tinerii din cartierele problematice, republicanii noștri ar face mai bine să considere comunitatea ca "mijloc de construcție a unei puteri pentru aceia care au puțină putere"4. Poate fi ca o modalitate prin care statul să nu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]