29,442 matches
-
ajunge În casa sufletului ce-a zămislit-o! Iat-o acasă! Îmbrățișată și răsfățată ca nimeni alta ! Lucrurile se Întâmplau astfel: vineri, 21 decembrie 2007, ora 15,00; mă aflam la editura Alfa din Iași. În timp ce-mi primeam proaspătul volum “Două lacrimi de cer”, Împreună cu felicitările editorului, sună telefonul mobil. Un prieten bun dorea nespus de mult să fie primul care intră În posesia acestei cărți! Am stabilit o intâlnire În aproximativ jumătate de oră, În fața magazinului Moldova. Ajunsă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o binecuvântare pentru cei care vor să scurteze drumul spre casă. Nu-și mai rup tocurile În pietroaie și nu mai adună tot noroiul atunci când plouă. Am urcat aceste trepte cu pas domol, fără grabă, admirând natura și savurând aerul proaspăt ( după ploaia din timpul nopții). Mai sus de Casa de Cultură se află o florărie. Am traversat strada și am cumpărat câteva garoafe. În fața Casei de Cultură se aflau doar șase-șapte persoane. „Trebuie să fie Înăuntru”. Și totuși era prea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
majore, de griji față de ziua de mâine. Erau... Au făcut poza de final. Emoțiile m au cuprins și pe mine și Încercam cu greu sămi stăpânesc lacrimile. Gândul hălăduia Într-un alt moment al existenței, Într-o altă poveste de proaspăt absolvent de liceu. Alte vremuri, alte posibilități, alte greutăți, alte bucurii și vise ce nu cunoșteau hotare... “Când soarele va coborî peste crestele Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
adesea mergând În picioare și pe hol. Chioșcurile din fața gării aveau atârnate pe sfori, și la geam, covrigi de toate mărimile. Nu lipseau nici câinii... stăteau undeva la umbră. Nu mâncasem nimic până la acel moment, așa că am cumpărat doi covrigi proaspeți. Urcată În tren, am căutat un loc lângă fereastră pentru a putea admira peisajul care urma să se Înfățișeze privirilor, pe tot parcursul până acasă. Vântul adia ușor, jucându-se șiret În pletele timpulului, timp ce se lăsa strivit, uneori
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
luncă, acolo unde erau lanurile cu porumb. Nici nu se lumina de ziuă ,când tractorul ieșea din sat. Până se ajungea la tarlaua cu pricina, se lumina de-a binelea. Tare minunate mai erau diminețile; adia un vânt molatec, aerul proaspăt Îți invada plămânii, dar mai ales roua și pământul reavăn Îți dădeau o stare de bine, parcă atunci ai fi luat contact cu tot ce Înseamnă viață! La ora prânzului, toată lumea se așeza la masă. În străchini de lut, se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
masă: micul dejun la ora 9.00 și cina la ora 18.00. În fața mănăstirii, unde m-am cazat, se află o altă alee cu trandafiri. În partea dreaptă, la ieșirea din lăcaș, era amenajat un spațui verde, cu iarbă proaspăt cosită, unde erau așezate două mese din lemn, și scaune de forma unor băncuțe. Pentru prima zi, Îmi luasem mâncare de acasă. Am adus sacoșele din mașină, le-am așezat pe una din mese și am pregătit un prânz rece
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult două zile. Mirosul de fân proaspăt te Îmbăta cu aduceri-aminte. Merele, abia se pârguiau, ca și prunele, de altfel. De culoare albastru Închis, cărnoase, ușor acrișoare, prunele mi-au făcut cu ochiul. Am cules câteva mai coapte și le-am mâncat mai apoi, la umbra unui
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rece. La ora 9.00 trebuia să fiu la masă, astfel că am fost nevoită să mă Îmbrac și să aștept măicuța I să-mi bată discret la ușă. Eram singură În sala de mese. Mă așteptau două ochiuri, brânză proaspătă de vaci, roșii, pâine, toate produse și făcute În gospodăria proprie, și o cafea. E bună liniștea, dar simțeam că mă urmărește cineva, dintr-un ungher gata să mă sufoce. Revenind În cameră, mi-am adunat toată energia și am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-o repede să pregătească hrana pentru pui, rațe și gâște, să dea buruiană și apă la porc, la iepuri și ne-a rămas timp și pentru noi, destul. Însetasem și ne-am dus la fântână să adecem apă rece și proaspătă. Când am ajuns acasă, Maria îmi zice: - Mergi cu mine undeva? - Merg, zic eu, dar unde? - La vecina noastră, baba Ioana, să-i ducem o cană cu apă proaspătă, zice ea. - Dar de unde știi tu că baba Ioana vrea apă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și ne-am dus la fântână să adecem apă rece și proaspătă. Când am ajuns acasă, Maria îmi zice: - Mergi cu mine undeva? - Merg, zic eu, dar unde? - La vecina noastră, baba Ioana, să-i ducem o cană cu apă proaspătă, zice ea. - Dar de unde știi tu că baba Ioana vrea apă?, o întreb eu. - Știu, pentru că ei nu-i dau apă ca să bea, pentru că vor să moară mai repede. Au lăsat-o într-un șopron singură și se duc numai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de mult, pe care tata îi culegea atunci când știa că venim în ospeție și îi punea pe masă... Nu mă voi mai descălța și, așa cu picioarele goale, să alerg la fântâna din care aduceam tatei o găleată cu apă proaspătă... Cum, Doamne, cum să mă deprind cu acest gând? Toată noaptea nu putu să doarmă. A doua zi a fost grea, durerea de cap nu o părăsise toată ziua. Se stărui să nu arate suferința pe față. Nunta trecu cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se simt bine, când știu că au adunat de toate și sunt pregătiți pentru a trece iarna. Grâul și porumbul pentru a face făină, vinul așezat în butoaie, tot felul de fructe și legume pregătite în conserve, uscate sau păstrate proaspete, murături și multe altele de care se bucură ochii, atunci când intri în beciul unui gospodar și le vezi frumos și cu grijă așezate pe polițile bine fixate de-a lungul pereților. Această bucurie o simțeau și cei doi soți Ana
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sufletul, mă spală și mă liniștește. Atunci când plâng prin ploaie, simt cum lacrimile mele se contopesc cu picăturile ei, cum îmi mângâie obrazul și îmi alină suferința. Ea mă cuprinde și mă ascultă. Mirosul de praf udat și de aer proaspăt și curat, pe care îl lasă ploaia în urmă, îmi aduce aminte de casa și ograda părintească și de ulicioarele din mahala. Îmi aduce aminte cum eram mică și ieșeam prin ploaie fără voie, cum mă întorceam plină de glod
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lele Anișoară, Tudoriță și Serghei, Marie și Vladimir! Vă iubim pe toți și ne este tare dor de voi!”. Fiecare gospodină cocea pâinea pentru familia sa în cuptoare acasă. Sâmbăta seara, în casa noastră se aduna atâta pâine și plăcinte proaspete și calde, de parcă aș fi copt eu în cuptorul meu. Fiecare din ele dorea să facă pomană și se gândea: „Cutare coace și ea, cealaltă la fel, cealaltă la fel... mă voi duce să fac pomană la profesori, că ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar nu reușisem, căci chiar în acel moment auzim boc-boc în geam și cuvintele: - Deschide-mi, sunt vecina! M-am dus să deschid și când intrarăm în cameră, copilul era în picioare. Vecina nu uitase de noi, venise cu pâinica proaspătă și cu plăcinte. Pe fața copilul o expresie de bucurie se născuse. Vecina se grăbea, își ceruse iertare că venise așa târziu și se îndreptă spre ușă. Copilul îi zise: - Eu te-am așteptat, tanti Genia! Vecina, care avea o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir să tămâieze mormântul mamei sale. Șurca se furișase neobservată după el. Atunci, sosită, ea a mirosit îndelung țărâna proaspătă a mormântului stăpânei sale, apoi, uitându-se trist când la mormânt, când la cel ce pleca la drum, s-a îndreptat tristă de tot spre casa ei... Atât au mai văzut-o vie. Când venise iarăși domnul Nicolae cu cei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fusese în slujba comuniștilor, ea slujise cu dragoste pământul acela, care îi era mai drag, uneori, decât propriul ei copil. Dar fiii sau nepoții celor care avuseseră pământ pe locurile unde ea semănase grâu furajer, pentru folosința oamenilor, un soi proaspăt experimentat, productiv, la fel de productiv precum cel pentru animale, dar la fel de gustos precum cel pentru oameni, veniseră și devastaseră culturile frumos înfrunzite, băgaseră plugurile în el și semănaseră rapiță. Ea le spusese că pământurile lor nu sunt potrivite pentru culturile de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
inimă tot ce era de făcut pe lângă casă, își lăsase cumva identitatea urbană acolo, în casa unde se simțea mereu prizonieră, și trăia în satul ei natal ca într-un lichid amniotic. Lumina, umbrele, aromele fructelor de pădure, mirosul ierbii proaspăt cosite, explozia florilor de câmp ca un dezmăț carnal îi dădeau o ușoară amețeală. Trăia ca într-un vis, era istovită, îi venea să plângă zile în șir, dar nu voia să-și amărască părinții, nu voia să-i lase
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
numai că e chipeș, dar este și mai tânăr decât ea. Nu cu mult, dar suficient să-i amintească de trecerea nemiloasă a timpului. Se uită din nou în oglindă. Are o siluetă perfectă, niciun fir de grăsime, o carnație proaspătă, viguroasă. Întotdeauna a fost conștientă de frumusețea trupului ei, dar acum se bucura de această frumusețe ca de o mare avere. Câte femei mai au o astfel de siluetă la vârsta ei? Câte femei au foamea ei de dragoste la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
schimbarea, el nu este leneș, el se teme de viață, de mișcare, de surpriză, el poate trăi foarte bine sub un borcan de sticlă sau într-un coteț, numai să nu i se întâmple nenorocirea să se schimbe aerul, aerul proaspăt îl ucide pe tata, cred că este o mumie care ne vizitează, este strămoșul genomului uman, "cum poți vorbi atâtea prostii, e totuși tatăl tău", spunea ea amuzată, tu trebuie să fi auzit de teoriile freudiene când copilul își neagă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de nimica, care și-au trimis consătenii la moarte pentru o sticlă de rachiu, în dimineața aceea mama lui Sandei s-a trezit cu soarele în ochi, s-a ridicat din pat, s-a dus la fântână, a turnat apă proaspătă în halăul animalelor, s-a spălat pe față, pe mâini, apoi s-a îmbrăcat și a fugit în piața satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio frunză în copacii de la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
toată suferința undeva în spatele ei, s-o pună departe de ea, să facă abstracție, să ignore durerea din coșul pieptului. A mâncat, s-a dus din nou la repetiții, a evitat să se uite în ochii mezinului. Sandei a apărut proaspătă și frumoasă, mulțumită, probabil că a mai devorat un bărbat, asta se citește în ochii mezinului, Sandei devorează bărbații ca prăjiturile, uneori cu ură, dar întotdeauna cu luciditate, jocul acesta îi creează un fel de satisfacție drăcească, îi dă energie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tragă de coadă cu Alex, sigur ei doi ar avea emoții, asta a fost impresia ei când s-au plimbat pe străzile marelui oraș, în așteptarea celor două fete, se uita la ea cu o căutătură catifelată, ca un adolescent proaspăt, plin de fantezie dar sfios, nu a vrut să interpreteze acele priviri dar ele i-au mers la suflet, era ceva furat și foarte dulce, undeva la marginea jocului și a păcatului, între timp au sosit fetele, foarte vesele, au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe băiatul ei drag. Vișinel rămase cu tigaia în mână, privind imaginea fetei atât de dragă lui. Neîndoios, numai el o vedea! Era întocmai Voica așa cum o văzuse el în dimineața acelei zile, când venea cu căldările pline cu apă proaspătă de la o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nopții cu sabia lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora le plăcea dis-de-dimineață să-și umple sufletul cu aerul tare și proaspăt îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot felul, atribuind toate aceste minuni Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele vremuri când șatrele umblau slobode și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]