2,781 matches
-
încercăm să identificăm în trama eminesciană umbra vreunui scenariu mitic. Cele patru principii pe care Mircea Eliade le atribuie mitului și pe care prezenta cercetare le va urmări pentru intertext sunt: o model exemplar; o repetare; o ruptură a duratei profane; o reintegrare într-un timp primordial. Capitolul secund expune teoretic ipoteza, pentru ca, în cuprinsul unui subcapitol care analizează pe text secvențe intratextuale din nuvela Sărmanul Dionis (4.2.1.), raportându-le la alte proze eminesciene, să urmărim în ce măsură teoria se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o discuție despre structura de suprafață, respectiv structura de adâncime ale textului 43. (În Mitul Eternei Reîntoarceri MER -, reeditarea are loc la nivelul structurii de suprafață, cu propagarea undelor către structura de adâncime. Ritualul vizează prima structură, iar anularea timpului profan și proiecția în cel sacru țin de structura profundă.) Cercetătoarea stabilește la rândul ei o taxinomie a materializărilor intertextuale și obține 9 situații, prin operații de combinări și aranjamente (repetare:structură de suprafață/structură de adâncime), oprindu-se la cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
diegetic al celui din urmă. Vorbind despre mit, avem în vedere Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. Repetiția produce un declic și întreg mecanismul se pune apoi în mișcare: diferirea implicită, tensiunea care se degajă în urma suprapunerii (niciodată complete), evadarea din timpul profan în cel sacru. 2.1. De la Intertext la Mit Intertextualitatea fost memorabil surprinsă de Julia Kristeva, Roland Barthes sau de Phillippe Sollers. Sunt formulări consacrate, dar nu întotdeauna și cele mai exacte. Versiunile de definiții, dacă le putem numi astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la intratextualitatea transprozastică generată prin corespondență). În finalul acestui subcapitol introductiv, menționăm caracteristicile generale pe care Mircea Eliade le atribuie mitului și pe care prezenta cercetare le va urmări pentru intertext : o model exemplar; o repetare; o ruptură a duratei profane; o reintegrare într-un timp primordial. 2.3.1. Model exemplar Operele pe care le apropie reeditarea intertextuală conțin modele exemplare. Elocventă este, în acest sens, abordarea acelor capodopere care au instituit, în timp, mituri literare. Prin fiecare repetare are
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
loc generarea lumii și a vieții, chiar a timpului, ceea ce declanșează o anumită tensiune. Eliade o numește combustie. În termenii analizei noastre, o atare tensiune se produce prin suprapunerea hipotext/hipertext. Conform Eliade, tama, substanța spirituală, avertizează asupra suspendării timpului profan. În consecință, este instaurat timpul sacru. Repetare/diferire. Identificare vs depărtare. Stereotip vs Nou. Repetiție vs variație. Suprapunerea hipotext/hipertext implică ideea de repetare, fără îndoială. Dar, așa cum sublinia Gérard Genette, "este imposibil, pentru că este prea facil și deci insignifiant
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
culturală. (...) Deși par sortite să paralizeze inițiativa omenească prin faptul că se înfățișează drept modele intangibile, miturile incită în realitate omul să creeze, deschid tot mereu noi perspective spiritului său inventiv (Eliade:1978,132). 2.3.3. Ruptură a duratei profane Fuga din timpul profan trădează efortul de anulare a istoriei. "Amețit de oscilația care îl duce când spre înaintare, când spre recurență (memoria), destinatarul ajunge să reducă temporalitatea pentru a nu-i mai considera decât forma pură: cea a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să paralizeze inițiativa omenească prin faptul că se înfățișează drept modele intangibile, miturile incită în realitate omul să creeze, deschid tot mereu noi perspective spiritului său inventiv (Eliade:1978,132). 2.3.3. Ruptură a duratei profane Fuga din timpul profan trădează efortul de anulare a istoriei. "Amețit de oscilația care îl duce când spre înaintare, când spre recurență (memoria), destinatarul ajunge să reducă temporalitatea pentru a nu-i mai considera decât forma pură: cea a unei simultaneități sau a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
câte puțin spațiul semantic (Poétique: 1976, 266)9. Fenomenul are loc și în retrăirea unui mit, caz în care simultaneitatea illud tempus-prezentul celui care oficiază nu este efect, ci scop al ceremonialului. Studiul de față se bazează pe anularea duratei profane și instaurarea timpului sacru, fenomen care se produce în repetarea de tip intertextual, ca și în aceea a mitului. O atenție deosebită merită faptul că vizualizarea relativă a timpului, simultaneitatea, contemporaneizarea se traduc în termenii unei dimensiuni temporale unice și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
chiar mai departe, regresiv spre rădăcinile cugetării, până la fondul comun de înțelepciune românesc și indian. Încifrată în scriitură, înțelegerea lumii de dincolo de lume conotează revelarea eternității grave din fiecare lucru, după cum Eliade, mai târziu, semnalează sacrul ascuns în fiecare element profan. Dacă Sergiu Al-George, venind din cultura românească, vede în Eminescu un poet vizibil determinat de indianism, pe linie schopenhaueriană, ca și pe cale directă Amita Bhose, sosind dinspre India, concluzionează că Eminescu ar fi putut foarte bine să fie un poet
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
templul este situat pe un ostrov înconjurat de un bazin"7. Am arătat în alt capitol importanța celor patru principii ale MER pentru înțelegerea intertextului. Wunenburger sistematizează prin formularea principiului analogiei configurația principiilor eliadiene (model exemplar, repetare, ruptură a duratei profane și reintegrare într-un timp primordial): analogia permite deopotrivă ca un moment prezent al timpului să devină o repetiție simetrică de un alt ordin a timpului cosmic. 2. Principiul participației recunoaște dreptul oricărei forme sacre de a deveni locul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru (Eminescu: 2011, II, 52). Aceeași consecință se înregistrează și prin repetarea intertextuală: este anulat timpul profan, cronologiei îi este opusă contemporaneizarea. Ce se întâmplă cu spațiul? Mai nimic. Mutarea nu comportă strămutare, ceea ce trimite la un deficit spațial al transferului [cititorului dinspre hipertext către hipotext]. În compensație, intertextualitatea produce efectul de spațializare a timpului. Lectura tabulară
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de teluricul tipografic, spre un înalt (altus,-a,-um36) textual. Astfel am întâlni mitul. Reiterăm, ca ipoteză de lucru, ideea în virtutea căreia și Intratextul răspunde celor patru Principii fundamentale ale mitului: 1. Model exemplar; 2. Repetare; 3. Ruptură a duratei profane; 4. Reintegrare într-un timp primordial. Și mai importantă este rezultanta acestor caracteristici: repetarea produce o tensiune aparte, cu proiectarea lectorului și a scriitorului, totodată, într-o dimensiune accesibilă numai pe această cale (similară, ca stare de spirit, reeditării specifice
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
reda, manifestă, structura mitului" (Durand: 1992, 413). În distribuția Principiilor fundamentale, ea joacă rolul cel mai important niciunul din cele patru nu s-ar aplica fără ea. Dar nu orice repetare intertextuală proiectează lectorul în mit. 3. Ruptură a duratei profane. Nu există nici timp, nici spațiu ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă" (Sărmanul Dionis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un efleuraj, poate ascunde esențializarea substanței livrești. "Căci unificarea prin anamnesis a fragmentelor de istorie fără vreo legătură între ele înseamnă a lega începutul de sfârșit" (Eliade: 1978, 117). Sunt luminate astfel aspecte noi ale meca nismului intertextual: ruptura duratei profane și reintegrarea într-un timp primordial. A lega înce putul de sfârșit înseamnă construirea Centrului. Sergiu Al-George analizează rezonanța gândirii indiene în cultura românească și stabilește cores pondența dintre Axis Mundi și Coloana Infini tului 39. Imaginea sculpturii brâncușiene favori
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că secvența derulată în altar într-o zi de duminică nu va fi identică, la modul absolut, celei din următoarea zi de duminică. Și, tot așa, reeditarea nu va fi la fel, integral, de la o biserică la alta. Ruptura duratei profane este, de altfel, experiența trăită de Dan-Dionis. Are loc întoarcerea la vârsta paradisiacă, timp arhetipal. Ruben-Dan / Riven-Dionis amintesc de Gorakhnath și stăpânul său, Matsyendranath. Cel din urmă și-a lăsat trupul discipolului și sufletul său a primit o existență nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
său, Matsyendranath. Cel din urmă și-a lăsat trupul discipolului și sufletul său a primit o existență nouă. Gorakhnath cercetează cartea destinelor și îl scapă de moarte pe stăpân. Dan nu poate interveni în cartea lui Zoroastru. Anularea cronologiei (sustragere profanului) este posibilă prin rostirea unei formule. Formula este Intertextul. Nu orice pagină din Textul Infinit intră în blocul temporal. "Cartea mea, cetind-o în șir, rămâne ne-nțeleasă" (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 47), altfel spus, lecturii lineare i se dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lecturii lineare i se dezvăluie prea puțin din înțelesul marelui tom. Lectura tabulară și jocul intertextual au ceva din "tot a șaptea filă" de natură magică. Traseele marcate de hipotext și hipertext sunt întoarceri în timp (și anulare a celui profan) care întregesc semnificația cărții. Dialectica repetare/diferire traduce jocul mitologic Memorie-Uitare. Operele din Textul Infinit care prezintă caracter fondator, dacă sunt uitate, condamnă la o tensiune și mai mare a repetării. "Sacrilegiul de a fi uitat este logic să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
buddhism. ELIADE Mircea [1969] (1999) Mitul Eternei Reîntoarceri. Arhetipuri și repetare, traducere de Maria IVĂNESCU și Cezar IVĂNESCU, București: Editura Univers Enciclopedic (Le Mythe de l'Éternel Retour. Archétypes et répétition, Paris: NRF Gallimard). * model exemplar; * repetare; * ruptură a duratei profane; * reintegrare într-un timp primordial. FENOGLIO Irène (2007) L'écriture et le souci de la langue. Écrivains, linguistes: témoignages et traces manuscrites, Louvain-La-Neuve: Academia Bruylant, Collection "Au coeur des textes". * critica genetică din perspectiva scriitorilor (contemporani). FRYE Northrop (1984) Le Grand
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Mythe de l'Eternel Retour d'Eliade. La répétition produit un déclic et tout le mécanisme est alors mis en mouvement: la différence implicite et créative, la tension qui se dégage (libérée) de la superposition (jamais complète), l'évasion du temps profane dans le sacré. Les quatre principes que Mircea Eliade attribue au mythe et que cette recherche suivra pour l'intertexte sont: modèle exemplaire; la répétition; la rupture de la durée profane; la réintégration dans un temps primordial. Le troisième chapitre "L
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dégage (libérée) de la superposition (jamais complète), l'évasion du temps profane dans le sacré. Les quatre principes que Mircea Eliade attribue au mythe et que cette recherche suivra pour l'intertexte sont: modèle exemplaire; la répétition; la rupture de la durée profane; la réintégration dans un temps primordial. Le troisième chapitre "L'intertexte de la littérature universelle dans l'œuvre de Mihai Eminescu" fait la transition du théorique à la pratique. Au début, des considérations méthodologiques précisent pourquoi l'étude de l'intertextualité
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
have considered Eliade's Myth of the Eternal Return. Repetition produces a click and the whole mechanism is then put into motion: the implicit and creative differing, the tension that is released from overlapping (never complete), the escape from the profane to the sacred. The four principles that Mircea Eliade attributes to myth and that this research will pursue for the intertext are: an exemplary model; repeating; rupture of profane duration; reintegration into primordial time. The third chapter "The intertext of
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
that is released from overlapping (never complete), the escape from the profane to the sacred. The four principles that Mircea Eliade attributes to myth and that this research will pursue for the intertext are: an exemplary model; repeating; rupture of profane duration; reintegration into primordial time. The third chapter "The intertext of the universal literature in Mihai Eminescu's work" makes the transition from theory to practice. In its opening, the methodological considerations clarify why intertextuality study is not congruent to
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
MIT 73 2.1. DE LA INTERTEXT LA MIT 75 2.2. DESPRE MIT ȘI MIT LITERAR 78 2.3. MITUL ETERNEI REÎNTOARCERI 79 2.3.1. Model exemplar 80 2.3.2. Repetarea 82 2.3.3. Ruptură a duratei profane 90 2.3.4. Reintegrarea într-un timp primordial 95 3. INTERTEXTUL DIN CULTURA UNIVERSALĂ ÎN OPERA LUI MIHAI EMINESCU 102 ASPECTE GENERALE.CONSIDERAȚII METODOLOGICE 102 3.1. EMINESCU ȘI CULTURA GERMANĂ 107 3.2. EMINESCU ȘI GÂNDIREA INDIANĂ 124
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al modernismului englez tîrziu (unii critici îi stabilesc filiații și cu postmodernitatea) e mai curînd un scriitor atipic, preocupat de construcția marilor epopei tradiționale, inițiatice, alegorice și revelatoare, într-o lume ce și-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la sfîrșitul complicatelor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Grace"/"lucrarea Providenței". Mai precis, Waugh spune că vom descoperi aici "actul unilateral de iubire, prin care Dumnezeu cheamă sufletele la Sine". Inclusă de revista Time între primele o sută de cărți ale lumii, din toate timpurile, "povestea sacră și profană" a căpitanului Ryder urmărește, în fond, etapele intense ale unei inițieri profunde, ce iese din sfera existenței imediate și intră fără ostentații alegorizante sau hiperbolizante totuși în transcendență pură. Protagonistul și naratorul textului (Charles Ryder) se împrietenește, pe parcursul studenției de la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]