7,041 matches
-
Tereașcă era un tip scund, roșcovan, purtând ochelari cu multe dioptrii, foarte stilat în comportament și rostire, de aceea colegii îl alintau zicându-i lordul John. Era ardelean de obârșie și se stabilise la Umileni după ce se căsătorise cu o profesoară de limba rusă, fostă colegă de an cu Valentin la Filologia din Timișoara.Diniță era un munte de om, cu părul negru aspru ca peria de sârmă și cu o mustață stufoasă, care i se zbârlea precum un arici în
DAN FLORIŢA SERACIN [Corola-blog/BlogPost/383146_a_384475]
-
romane polițiste în germană. Cred că tot mama mi-a insuflat ambiția de note mari, căci îmi rupea din caiet pagina scrisă neglijent și mă scula la 5 dimineața s-o rescriu caligrafic și fără greșeli de ortografie. Mama era profesoară de limba engleză la liceul Șincai din București. A fost apoi câțiva ani și lector la facultate. Avea un Masterat în engleză și altul în geografie. În tinerețe publicase mai multe schițe în reviste pentru copii. Tot de la ea cred
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
Tereașcă era un tip scund, roșcovan, purtând ochelari cu multe dioptrii, foarte stilat în comportament și rostire, de aceea colegii îl alintau zicându-i lordul John. Era ardelean de obârșie și se stabilise la Umileni după ce se căsătorise cu o profesoară de limba rusă, fostă colegă de an cu Valentin la Filologia din Timișoara. Diniță era un munte de om, cu părul negru aspru ca peria de sârmă și cu o mustață stufoasă, care i se zbârlea precum un arici în
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
la biserica română din Palm Springs, acum în Dallas, Texas, ea pictoriță de imagini în gen bizantin, care a pictat interiorul a mai multor biserici romanești in SUA și Venezuela; pe buna mea prietena Maria Zamfir Bleyberg, ani de zile profesoară de informatică la Kansas State University, Manhattan, Kansas, și pasionată pictoriță, de când a ieșit la pensie, și care locuiește în Pacific Palisades, zona LA-ului, sora lui Teodor (Dorel) Zamfir (cel ce a adus „pe sub tejghea” filme din vest în
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
trandafirii pentru a o înspăimânta. — S-a instalat liniște după ultima ispravă cu trandafirii și, unde mai pui, că s-a ajuns la amenințare directă, iar acum o liniște care mă sperie. Ce crezi tu, Ștefan, ce mă așteaptă? Carmen, profesoara de pian a micuței Cristina, era foarte mulțumită, și toate acestea datorită bunicii care o recomandase acestei familii. În ultimul an de liceu, pe la jumătatea semestrului, părinții lui Carmen au aflat că fiica lor e însărcinată. Ce s-a petrecut
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
clipe, apoi îi zise: — Desigur draga mea, dar mama are ultimul cuvânt, cu ea tratează. Atmosferă din cămin, relația dintre cei doi se deteriorase. Aventură lui Criști cu tânără Carmen ieși la iveală până la urmă. Delia o dădu afară pe profesoară Ecaterina, bunica vinovată. Acum ea, Delia, se ocupă de față. De altfel nici nu era cine știe ce Cristina era inteligență și conștiincioasa. Delia îi verifica lecțiile când se întorcea de la cabinet. Fac economie de bani, n-o mai plătesc pe cea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
șapte luam micul dejun, după care ne apuca o toropeală până pe la zece. Abia mai târziu am aflat eu ce era cu toropeala asta. La zece plecam la lecții. Studiam gramatica turcă, cu accent pe interjecții, și gimnastică cât cuprinde. Profesoară de mișcări ne era o cadână reformată de la haremul de bază și care cunoștea o mulțime de exerciții. O chema Doris și suferea de lumbago. Nu putea sta pe scaun, săraca, stătea numai în șpagat. Pe sultan nu-l vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
na, c-am uitat cum era mai departe țdupă atîția ani parcă nici nu eram eu acolo În banca Întîi chiar În fața catedrei auzi cavalerul tristei figuri și ei nu știau habar nu aveau ce meditații vesele făceam eu cu profesoara după ore mă credeau cumintele tocilarul atuul meu) — S-a terminat. Nu mai ie decît trei navete, stați de pomană! țo mie zece mii un bombardament de cuvinte pe hîrtie toată istoria Încărcătura de Întîmplări ca o ocluzie intestinală colectivă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
materiei care nu ține cont de nimic, acolo În colț ținta promisă un jgheab alb ciobit murdar Înconjurat de picioare, de papornițe, de ochi și urechi amestecate de-a valma ca Într-o cameră de gazare și deasupra tronînd impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șaptea și-n a opta încăpere. Era dintr-un alt stat, dar cele două femei erau din oraș. Una din ele ne fusese vecină când locuiam în oraș și nu o plăcea pe tanti Mae. Ea a fost prima mea profesoară. M-a recunoscut imediat și m-a întrebat dacă încă mai locuia la noi curviștina. Am întrebat-o ce vrea să spună și mi-a zis să nu mai încerc s-o iau peste picior, că ea știe obrăznicăturile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
apelativul „domnișoară“. —Nici unul dintre cei cu care ați vorbit nu o cunosc cu adevărat, am accentuat în schimb. De aceea nu pun nimic la îndoială. Iar dumneata când spui că o cunoști te bazezi pe faptul că ți-a fost profesoară un an de zile la Colegiul de Arte? Nu e chiar o prietenie la cataramă, cum s-ar spune. Și, după cum ați declarat, nu v-ați mai văzut de câțiva ani buni. Tot o cunoșteam îndeajuns de bine. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
două linii verticale aproape invizibile deasupra nasului, acolo unde sprâncenele ei se întâlneau gânditoare. Lee era întruchiparea sentimentelor senine. Vocea ei era liniștită și calmă și fiecare gest eficient. La ea nimic nu părea să fie de prisos. îmi fusese profesoară la Colegiul de Arte în anul al treilea. în primul an o ținusem numai în petreceri, iar al doilea fusese anul experimentelor, cu diverse tehnici de sculptură descoperite la noroc. Spre sfârșitul anului dezvoltasem cu frenezie un gând, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am învățat să o iau mai ușor în loc să încerc să scot la iveală ceva ce necesită ani pentru a fi descoperit; m-a învățat să găsesc inspirația privind înăuntrul meu. Atunci am simțit că dacă nu ar fi fost ea profesoara mea aș fi luat-o razna și chiar dacă exagerez puțin când zic asta, e adevărat totuși că fără ea cred că nu mi-aș fi găsit niciodată propriul stil. Și totuși, am pierdut intenționat contactul cu ea imediat după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în câteva secunde a traversat camera apropiindu-se de mine cu mâna întinsă. M-am ridicat să o întâmpin; inima îmi bătea cu putere. Era prima oară când ne întâlneam pe picior de egalitate, fără să mai fim studentă și profesoară. Purta un pulover mătăsos care probabil fusese lucrat de mână și o pereche de pantaloni cu o croială frumoasă ce se îngustau peste o pereche de ghetuțe maronii. Părul șaten era tuns bob, iar cerceii erau o mică pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
încercat ea, uitându-se în continuare la inel, dar aș fi tare bucuroasă dacă aș putea să vin la tine și să o văd. în calitate de prietenă, evident. S-ar putea să-ți treacă prin minte că, odată ce ți-am fost profesoară, am să te critic... — Nu, nu. Deloc! Am tresărit plină de entuziasm. — Nimic nu mi-ar face mai mare plăcere. Chiar ești singura persoană pe care aș lăsa-o să facă vreun comentariu... —Adevărat?! Lee părea flatată în mod sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mare. M-am smiorcăit așa o vreme. Simțeam votca, siropoasă și densă, direct din frigider, arzându-mă cu ace de gheață pe gât până în stomac. Abia acolo se așeza confortabil și în timpul ăsta lacrimile mi se stingeau treptat. A fost profesoara mea la Colegiul de Arte, am spus. Era pur și simplu minunată... Mi-am turnat încă un pahar de votcă și l-am băut aproape pe tot. Mi-am adus aminte că uitasem de lichiorul de coacăze, dar părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
obișnuit, poate nici măcar nu era capabil de iubire. Plăcerea muzicii și a băuturilor tari le punea sus de tot, dintr-un instinct sigur de supraviețuire. Am auzit vocea lui Oleg lângă mine: - Claudia, vei cânta tu aria lui Cupidon. Ești profesoară de muzică. Ca și mine; în plus, știi ariile din Purcell pe dinafară. Era o voce hotărâtă. Am protestat puțin din modestie, spunând că nu repetasem îndeajuns. Zadarnic. Nimeni nu putea trece peste hotărârile lui Oleg. - O să fie bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
aer preocupat. În colțul gurii lui Cristi înflori un zâmbet slab, imaginându-și-o privind pe deasupra ochelarilor ușor lăsați pe nas, spre clasa plină de copii și vorbindu-le la fel de răspicat. Nici nu știa dacă purta ochelari, dar din moment ce era profesoară, trebuia să-i aibă. De ce râdeți? întrebă ea. Am spus ceva nelalocul lui? Nu, răspunse Cristi ușor jenat de faptul că fusese observat, absolut de loc, vă ascult mai departe. Vă plictisesc, nu-i așa? Dimpotrivă, îmi face plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fiica lui Pop și acesta era motivul pentru care se bucurau de acest tratament preferențial. Nici localul nu era prea plin, abia de erau ocupate patru mese în tot restaurantul. În timpul cinei discuția se învârtise mai mult în jurul Ilenei. Era profesoară la liceul din Baia de Sus și preda istoria acolo. Îi povestise cum se străduia ea să le insufle copiilor dragostea pentru locurile acelea. Vorbea cu mult suflet și se vedea că era îndrăgostită de munca ei de la școală. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fost nimic diferit. Privi rea zeilor nu este benefică pentru noi. Dimpotrivă, e mortală. Cristian Toma o privi nedumerit. Nu-i venea să creadă că ea insista să-l convingă că pe Muntele Rău sălășluiesc zeii. Era o femeie cultă, profesoară, iar ei trăiau în secolul al XXI-lea. Am citit ceva de genul acesta în Vechiul Testament, spuse el. Cam așa scria acolo: nimeni poate să-l vadă pe Dumnezeu și să mai trăiască. Ceea ce îți spun eu, n-are nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care deja îi aștepta la școală. După ce făcură prezentările, intrară în laboratorul de chimie al școlii. Inspectorul fu nevoit să suporte din nou zâmbetele femeii și privirile insinuante pe care aceasta i le arunca Ilenei. Ce vă trebuie, domnule? întrebă profesoara de chimie. Era o femeie mărunțică, grăsuță și cu o voce pătrunzătoare. Deformație profesională, își spuse Cristian, trebuie să o audă copiii când vorbește. Se mișca repede prin laborator scoțând un microscop mare din dulap și așezându-l pe catedră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe catedră. Un vas Petri și un bisturiu deocamdată. Apoi am nevoie de niște sare gemă și puțin acid acetic glacial, spuse Toma. Văd că lamele de sticlă aveți aici, sub cutia microscopului. Imediat, se auzi vocea puternică a doamnei profesoare. Dispăru apoi repede în anexa de lângă laborator. Inspectorul se miră din nou cum de o femeie ca ea putea vorbi atât de tare. Probabil că se auzea de la marginea orașului. Oare cum era când începea să țipe? Iată, domnule Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trase sertarul de la catedră de unde scoase o spirtieră mare cât o lampă cu petrol, pe care o așeză lângă microscop. Eu vă las, mai am niște treburi de făcut acasă. Dacă vă mai trebuie ceva, te descurci tu, spuse brusc profesoara de chimie, privind-o pe Ileana și făcându-i complice din ochi. La revedere domnu' Cristi! adăugă ea din ușă. Cam cât crezi că durează până ce taică-tu află că suntem împreună aici? Și singuri pe deasupra. Nu-mi pasă! ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
între timp la pensie, nu-l mai chemase niciodată la secție ca să-i ceară ajutorul. Acum își creștea nepoții și bombănea nemulțumit de fiecare dată când nevastă-sa îi dădea de făcut treburi pe lângă casă. Ileana își reluase postul de profesoară la liceul din Baia de Sus și, în afară de Duminica de Rusalii, nu mai urca niciodată pe munte. El era singu rul prezent acolo în fiecare zi. Ancheta la Baia de Sus nu durase mult. Chiar de a doua zi, arestații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bărbat care să-i lingă blidul cu linte! Miriam era de acord, fără cuvinte, și clipi din ochi În semn de Încuviințare: ăsta era adevărul - domnișoara Goldberg era o plicticoasă bătrînă Fräulein! Asta era. La școală Însă... În regulă, doamna profesoară era frumoasă, tînără și amabilă; purta o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]